169 matches
-
asociau câte 3-4 copii. Unul se îmbracă cu o piele de capră sau cu o cuvertură pe care sunt prinse vârfuri de stuf pentru a da culoarea cenușie a caprei și are un cap din lemn care păcănea continuu imitând zbieretul caprei. Altul cântă din fluier cântecul caprei, iar ceilalți dansează pe loc și exclamă strigături ca : Capra mea de la Balinți/ Ar mânca și n-are dinți. La sfârșit membrii formației strâng banii și colăceii primiți de la cei cărora le oferă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
o sticlă de vodcă, tot pe jumătate plină. O leagă iar la cap, îi dă foc cu bricheta și o aruncă peste tejghea, de data aceasta având un impact și mai puternic. — Futu-vă morții de cretini ! se aude un zbieret puternic al unuia probabil lovit în plin. Aaa ! — Hai, mă, pe ei ! Că dau așa toată ziua până ne fac ciurucuri ! Și cum fumul se ridică iar în bar, nemaivăzându-se nimic clar, cei trei prieteni sar tejgheaua și, prinzându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
gloanțelor. Rolul meu, ca al tuturor artiștilor din aceste mici trupe, este să ridicăm moralul băieților noștri și să le alinăm durerile și dorurile, atât cât putem. Ei poate au nevoie cel mai mult de muzica noastră, aici, unde numai zbieretele și groaza morții se aud. Cum aș putea să mă întorc acasă, când vocea mea aici poate salva o viață ? Sau, cel puțin, poate purta în liniște spre lumea de dincolo sufletul încă necopt al unui trup rănit și sleit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau pentru un loc de dormit și o pâine. Muzica fusese înlocuită de o liniște sumbră, întreruptă uneori de zbieretele vreunui viol sau de câteva gloanțe care purtau în lumea de dincolo un alt muritor, condamnat pentru că nu știa vreun vers în cinstea lui Stalin sau pentru că refuzase să-și predea unor soldați ceasul, pe care voia să -l vândă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de păr tot Întrebându-se de bani. Moș Victor zbiera după motor, unde-i și că ne-ai mâncat definitiv, iar Leontina sărise să-i țină parte lui bărbatu-său, nicidecum să-i Împace. Pe urmă s-au auzit numai zbieretele bătrânilor, amândoi grămadă pe Viorel și Înjurându-l În neștire de tot neamul, că de nimica nu ești bun și numai să cheltuiești și să toci la bani și mai bine te făceam un căcat lângă gard. Îi auzeam din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acord. Dar până la urmă n-ar fi stat În calea fericirii unicei lor fiice. Ei erau foarte bogați și ea era foarte frumoasă și mă iubea, Tanso, mă iubea ca o nebună. Mă legăn Încă Între basmul ăsta idiot și zbieretele din casă. Bufniturile și zgomotul de geamuri sparte se apropie și se Îndepărtează În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi spuse că ăla-i al lui Pepino, iar ceilalți păreau ceva mai răsăriți și mai curați și se strângeau treptat În jurul lui Pepino-junior. Râdeau de el și probabil că-l Înghionteau rău, că din toată zarva se distingea limpede zbieretul lui. Avea un țignal de se zbârlea carnea pe tine. Andrei deja intrase printre ei să le-mpartă dreptatea cu brânciuri și șuturi În fund, și de ce dați bă În el? Băgare-aș pula În mămicile voastre de garoi urâți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce-mi taie respirația și picioarele. Oasele falangelor deja mi s-au umflat și mă Înjunghie. Mi-am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zece metri și se opri horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul turelei, În timp de tancurile și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele s-au Întețit o dată cu balamucul claxoanelor și al clopotelor de tramvai, dar n-am văzut Încă pe nimeni căzând Împușcat. Fugim care Încotro prin perdele de fum și ne repliem În grupuri pe lângă ziduri. Undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vor crește. Cine scoate un copil afară din casă mai înainte de a se împlini cincizeci de zile de la nașterea lui să nu se arate cu dînsul înaintea 91 vitelor cînd vin sau se duc la pășune, căci acel copil ia zbieretul vitelor și toată noaptea nu doarme. Copilul mic nu-i bine a-l lăsa singur în casă, că intră Necuratul în el, ci trebuie să punem lîngă albia lui o mătură ori un cuțit. Să nu pleci cu țigara aprinsă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un crescendo necruțător și oribil de urlete ș...ț împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul ș...ț, oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție. Bietul prizonier este înconjurat de oameni care-l privesc cu ură și dispreț, urlă și-l scuipă în față, amenințându-l cu pumnii. La sfârșitul zilei, este dus într-o celulă și lăsat acolo cu puțină hrană și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
toți m-ați furat. Cu judecători și procurori. Hoți la drumul mare! Printre cei prezenți acolo aud cîteva voci compătimitoare: Săracu' om! L-au furat. Toți sînt niște hoți. Pun pîinea în sacoșă și plec amărît. Ieșind pe ușă în zbieretele lui Căpușă, aud o voce de înger: Săracu', dom' primar. Cu cîți nebuni o fi avut de a face! I-a ascultat telefonul Telefoanele noastre uneori sînt ascultate și dacă aflăm sărim în sus și strigăm cît ne țin bojogii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngănesc, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi și cafele și adoarme. Tu mergi la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează din lipsă de somn. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atât. Spectatorii, în majoritatea lor elevi, nu înțelegeau exact ce se petrece, dar bănuiau că lucrurile nu sunt în regulă. N-au râs, tăceau speriați. Fanache a strigat ca din gură de șarpe: - Tăiați-i microfonul, tăiați-i banditului microfonul. Zbieretul său l-a trezit pe tovarășul Cameniță. Acesta s-a dumirit într-o clipită care e situația și l-a ascultat calm pe pantofar, care-și reluase imperturbabil amenințătorul mesaj. Deși gealații lui Fanache opriseră stația de amplificare, sala, construită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tortură, noua tehnică fiind un crescendo necruțător și oribil de urlete [ ] împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul [ ], oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete de contradicție. Bietul prizonier este înconjurat de oameni care-l privesc cu ură și dispreț, urlă și-l scuipă în față, amenințându-l cu pumnii. La sfârșitul zilei, este dus într-o celulă și lăsat acolo cu puțină hrană și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în destinul nostru spiritual. Călăuzit de steaua atotbiruitoare a Partidului Comunist Român, impulsionat de energia și înțelepciunea secretarului general, acest destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi doare însă ce-au pierdut: (Uzine și moșii aveau cu hurta). Îi roade «Libertatea»; li-i necaz Că nicăieri nu poate să-nflorească; Dar «Libertatea» ce-o doresc ei azi E ca poporul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nici n-apucă ai lui să caute-n hârtii, să vadă cum mai stă treaba cu locu' de veci pentru proaspătu' răposat, că tu i-ai și săltat ficățelu', rinichiuțu', inimioara sau ce-o mai fi nevoie... Fără complicații, fără zbierete din partea lu' tac-su sau a mă-sii, că trebuia să-și dea și ei acordu'. Pa, bă, baboilor! Îi trimiți la plimbare imediat, dacă cârâie. Și o faci cu legea-n mână, cu cugetu' curat și plin de cele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tocmai exemplară pentru un cadru universitar. Cei doi o priviră blocați. Domnul Cuzbășan preluă inițiativa, destul de jenat de prezența nedorită a Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara se afla chiar în biroul său de alături, când se auziseră acele zbierete. Încercă cu precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna profesor universitar Ana Săvulescu!", se îmbățoșă dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
anilor treizeci. Nu l‑am cunoscut pe tatăl lui, pe care Ravelstein Îl descria ca pe un căpcăun În miniatură, un omuleț arțăgos, un maniac al disciplinei. Unul dintre tiranii de doi bani care‑și țin copiii În frâu prin zbierete demente, interpretând o nebunească operă de familie nonstop. Universitatea Îi accepta pe tinerii absolvenți de gimnaziu care treceau examenele de admitere. Ravelstein a intrat la Universitate la vârsta de cincisprezece ani și astfel s‑a eliberat de taică‑său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În plus, se prevestea ploaie, și întunericul se lăsase mai iute ca de obicei. Din sală am auzit urletul îndepărtat al cuiva. Am ieșit din curte și am dat de alți oameni care încercau zadarnic să ghicească locul de unde veneau zbieretele acelea de jivină furioasă. Dar totul a încetat brusc, așa cum începuse. Pe neașteptate, în apropierea cimitirului, s-a aprins o torță, luminând o figură neagră care arăta cu o mână spre noi și striga: - Tu, stăpân de sclavi, domnind silnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și ei În luptă, tăind calea În timp ce oamenii lui Hideyoshi Încercau să treacă prin munții, coborând spre Omi. Când soldații căutară să se abată din drum, din pădurile aflate În stânga și dreapta Începură să zboare săgeți și pietre, Însoțite de zbierete: — Nu-i lăsați să treacă! Până și Hideyoshi Începu să creadă că-i sunase ceasul. Acum, Însă, era momentul să nu abandoneze voința de a trăi și să reziste ispitei abandonului. — Cerul să hotărască dacă avem sau nu noroc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, În propria lor luptă personală. În sfârșit, unul Îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, Învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou În miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort Înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
boabe suficiente, apă și mă culc la 2 din noapte. Trecute fix. Un zgomot ciudat, infernal și greu definibil mă trezește violent la ora 6.30 dimineața. Frîntă de oboseală, îmi ia ceva timp să-mi dau seama că sînt zbieretele curcanului. Ce-o fi pățit? Urlă de foame, pesemne. Ies în curte înarmată cu două pungi de popcorn. I le revărs la picioare, dar le ignoră. Zbiară în continuare, își umflă aprig gușa și aripile. Sînt disperată. A sculat toată
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
aceea histrionică. Până și mirosul fetid, amestecat, de urină și de colonie sau pudră de machiaj, cu miasme grele de closete înfundate, de mucuri stinse pe jos, - culoarele întortocheate, lungi, cu uși față în față prin care se aud răgete, zbierete, arii de operă sau romanțe, voci vocalizând... Ceva care totuși mă întărâtă totdeauna. Care mă aruncă îndărăt în adolescența rușinată, împovărată de sentimentul unei culpe nelămurite, de păcat neispășit, precum și de o libertate și în același timp de o scârbă
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
ar fi venit ea... Fără a avea măcar aerul unei brute răzvrătite, aerul acelor eroi incapabili de vreo logică bine condusă, capabili doar de violențe, de distrugeri orbește împărțite în dreapta, în stânga, de către armele nechibzuit, prostește ridicate împotriva celorlalți, numai cu zbierete de luptă și cu icnete fără a fi în stare de vreun argument. Astfel că lui, contrar oricărui Spartacus grosier, ignar și îngâmfat, nu i-ar fi trebuit decât o idee, una singură, cu ajutorul căreia, ca o pârghie atent folosită
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]