243 matches
-
spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile Îi erau legate la spate. Picioarele Îi erau depărtate, iar genunchii ușor flexionați, ca și când s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești nevoit să te ferești de zbiri, precum ai zis, se mărgini să Îi replice. — Nu-ți imaginezi? E o adunare a Învățaților, În orașul dumitale. Se face un Jubileu al Înțelepților de ți-e mai mare dragul, cu acel Studium al vostru. Am venit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Omul se mărgini să Îl măsoare cu luare aminte, din cap până În picioare. — Așteaptă, zise el apoi pe un ton sec. Iar Îndată adăugă: — Dumneata și toată Comuna florentină. Rosti aceste cuvinte cu o sfidare care spunea multe despre sentimentele zbirilor lui Bonifaciu față de orașul său. Accentul Îi trăda originea Îndepărtată. Trebuie că era unul din mercenarii francezi ai cardinalului. Dante se aplecă Încetișor, Îndoindu-și genunchiul, până când ajunse În dreptul feței sale mari și urâte. — Anunță-mă de Îndată cardinalului dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încerca să Își adune forțele pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost oportun să bată la ochi cât mai puțin. O coti grabnic pe o stradă laterală, atent ca nimeni să nu Îl urmărească. Când ieșise din nunțiatură nu se uitase nici În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rău-mirositoare se scurgea liber pe pământ. - A fost adus un om aici, astăzi. Fabio dal Pozzo, negustor. Unde e? Întrebă Dante Îngrijorat, nerecunoscându-și omul printre deținuți. Sunt priorul Comunei. Străjerul schiță un zâmbet complice. - Amicul e deja dedesubt, cu zbirii. La frânghie. - Du-mă la el, repede! porunci poetul cu glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă spre o scară din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
brațele Încrucișate, rezemat de un stâlp. Căutând să Își Învingă durerea, sărmanul se aplecase și mai mult, aproape atingând pardoseala cu fruntea. Dante se năpusti spre el, apucând frânghia cu toate puterile, Într-o Încercare de a-l Împiedica pe zbir să Îl schilodească de-a binelea. Simțind o prezență În preajmă, omul Își ridică fața tumefiată. - Ajunge... ajunge... spun... bâigui cu ultimele puteri. Priorul făcu semn să slăbească frânghia. Fabio se prăbuși În genunchi, cu ochii plini de lacrimi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Am plecat de la Național ca să fac un alt teatru, ca să construiesc o trupă, ca să fiu dascăl, ca să învăț pe alții ceea ce trebuie învățat dacă vrei să fii actor și probabil că nebuniile mele m-au transformat într-un cerber, un zbir, un om închis în absurditatea voinței de fier de a fi actor. Chestie care m-a făcut temut, dar și urât de oamenii pe care i-am ocrotit, așa că am de la cine să o iau peste bot atunci când îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
înfrunte, cu arme egale, un concurent de categoria sa - Aristip din Cirene: refuzarea luptei trădează lipsa de probitate. Cotonogirea unui țap ispășitor n-ar putea ține loc de luptă dreaptă: Platon excelează în reconstituiri regizate de el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IX EUDOXIU și „obiectul dorinței pentru toți” -1Un discipol heterodox al lui Platon. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe un subcomisar de serviciu, luându-i sabia din cui. M-am încins cu ea, și am avut norocul să treacă atunci pe lângă mine Prezidentul Republicei. Eram de șaptesprezece ani; înfățișarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului mă numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem.” Apărută la 21 noiembrie 1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
nici nu mai pomenesc de Sadoveanu , Arghezi , Blaga , Bacovia pentru că greutate numelor ne strivește!!!!!Și acum ???? Recunosc Solenoid e foarte frumoasă , în felul ei dar atât??? Oare izvorul a secat , scriau , munceau , jucau pe scenă , doar din constrângere , de frica zbirilor Securității , sau este altceva , PATRIOTISMUL , iubirea de limbă , de țară și de neam le dădea aripi acestor titani să creeeze lucruri imposibile, opere nemuritoare , filme de neuitat pe care , vă rooog să recunoașteți , le priviți și domniile voatre , pentru a
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
act sexual, profesorul nu făcea decât să se adâncească tot mai mult în această necunoscută care nu va ști ce final va avea. Îi era necaz pe el și pe slăbiciunile sale. În ciuda faptului că în școală era considerat profesorul zbir, în fața acestei copile era ca un miel dus la tăiere. Își descoperea din ce în ce mai mult o anumită slăbiciune pentru ea și poate numai datorită acestui considerent o primea când îl suna că vrea să-l vadă sau se trezea cu ea
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
continuare. Acum pufăia ca o turcoaică adevărată, tolănită într-un fotoliu confortabil, lângă o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă și un bărbat prea arătos pentru ea și preceptele sale religioase, îmbrățișate în ultima vreme. Parcă nu mai era Condurache, “Zbirul”, profesorul de matematică din liceu. I se părea acum o statuie grecească sculptată în cea mai fină marmură, însuflețită special de bagheta magică a cine știe cărei zeități din Olimpul antic, pentru a-i tulbura ei mintea și liniștea sufletească. Georgeta îl
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
îmbrăcată. Emanuela nu a considerat un gest nelalocul lui faptul că profesorul și-a plimbat mâna pe corpul său, într-o mângâiere părintească. Chiar îi plăcu. Îl simțea mai apropiat, ca pe cineva din familie. Parcă nu mai era profu’ - zbir de care se temea tot liceul și care lăsa corigenți pe bandă rulantă. - Ai să vezi ce cafea specială ți-am pregătit. Nu știu dacă ai băut vreodată așa ceva la un bar sau discotecă pe unde mergeți voi tinerii. - Acolo
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
cu o femeie, să mai aibă și rațiune asupra gestului său, iar momentul era prea excitant. Când își puse buzele flămânde peste cele ale copilei, aceasta făcu ochii mari și-l privi cu intensitate și nedumerire. „O sărută Condurache? Condurache, zbirul?” Îi răspunse involuntar la sărut. Nu mai era conștientă de faptul că cel care o săruta în mărețul dormitor, este profesorul său de matematică, un bărbat de treizeci și trei de ani! Dar, parcă nu mai avea importanță acest lucru! Sângele începu
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
lăsat pe nea Nicu să aibă grijă de lucruri și în douăzeci de minute de mers pe jos pe malul mării, am ajuns în Saturn, de unde am venit cu mașina să ne luăm bagajul. Barca am ancorat-o cu un zbir de un stâlp de iluminat public de pe faleză. Va „dormi” în Venus până mâine dimineață, dacă marea se va liniști și vom pleca din Venus la pescuit dimineața. Până seara marea s-a liniștit, a doua zi tot cu moșul
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
un puști despre bătrâni... Va fi și el un moș odată gândind că tinerii-s nebuni . Boală grea Eu mărturie vă aduc: Cânta-ntr-un bar pe strada noastră , era ca pasărea măiastră ! Când a ieșit, era doar... „cuc” ! Nașul zbirului Comandant e în armată , omul are zău prestanță trupa sa tremură toată ... La nevastă-i „ordonanță” ! Știrea „bombă” Auzi lume , auzi popor , auzi știrea știrilor !!! Curioși nu zicem „pâs” și-ascultăm un mare „Fâsss !!!” Pilangiul Avea curaj, cât să-l
EPIGRAME DIVERSE (4) de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367515_a_368844]
-
subțire. Gabriellé nu a considerat un gest nelalocul lui faptul că profesorul și-a plimbat mâna pe corpul său, într-o mângâiere părintească. Chiar îi plăcu. Îl simțea mai apropiat, ca pe cineva din familie. Parcă nu mai era profu' - zbir de care se temea tot liceul și care lăsa corigenți pe bandă rulantă. - Ai să vezi ce cafea specială ți-am pregătit. Nu știu dacă ai băut vreodată așa ceva la un bar sau discotecă pe unde mergeți voi tinerii. - Acolo
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
cu o femeie, să mai aibă și rațiune asupra gestului său, iar momentul era prea excitant. Când își puse buzele flămânde peste cele ale copilei, aceasta făcu ochii mari și-l privi cu intensitate și nedumerire. „O sărută Condurache? Condurache, zbirul?” Îi răspunse involuntar la sărut. Era conștientă de faptul că cel care o săruta în mărețul dormitor, este profesorul său de matematică, un bărbat de treizeci și trei de ani! Dar, parcă nu mai avea importanță acest lucru! Sângele începu să-i
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Ortacul, Pe cărțile vechi șterge praful, Hohotul său ne distrează, Amicul Gigel e pe fază, Din gri pân-la albastru Încearcă să se călească, Spune, totuși , că-i om, Născuți suntem atomi, Quo vadis? În Dealul Spirii Bem spirt cu bunicii, zbirii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Balada lui Gigel / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
BALADA LUI GIGEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349338_a_350667]
-
lăsat pe nea Nicu să aibă grijă de lucruri și în douăzeci de minute de mers pe jos pe malul mării, am ajuns în Saturn, de unde am venit cu mașina să ne luăm bagajul. Barca am ancorat-o cu un zbir[v]de un stâlp de iluminat public de pe faleză. Va „dormi” în Venus până mâine dimineață, dacă marea se va liniști și vom pleca din Venus la pescuit dimineața. Până seara marea s-a liniștit, a doua zi tot cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
din dorul de părinți, Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți. De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie, Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie, Și-n timp ce noi plătim... voi huzuriți ca zbirii, Ați dus sărmana tară la limita pieirii. E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi... Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi. Voi știți să locuiți doar în afară legii, Să adunați prin furt averi și privilegii. V-
E TIMPUL SĂ PLECAŢI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348234_a_349563]