57 matches
-
înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei arătări nevăzute, transparente. Sunt pleoapa unei taine, acopăr, nu ascund"57; atât și nimic mai mult, căci ceea ce se acoperă în arătare se descoperă ca imagine. Doar în imagine "slobodă, spre cer, înfloritoare,/ Inima mea nu mai întârzie./ Zbucnește afară în limpezimi petale/ Să lege rod tainic, bob de poezie"58. Frumusețea ce respiră în ritmul inimii creează frumusețe, apare și se descoperă ca limpezime. Ceea ce e astfel limpezit este un mediu de creștere, intermediul translucid al posibilului care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ziua când Domnul a sosit, toți locuitorii orașului fără osebire de sex, de vrâstă, de condițiuni sociale, i-au ieșit înainte dincolo de barieră, ca un puhoi ce inundă câmpia, și nu voi uita niciodată uralele frenetice și nesfârșite ce au zbucnit din piepturile tuturora, când a apărut careta 72 domnească încunjurată de o ceată de călăreți țărani, trasă de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul surugiilor. Așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Noua Revistă Ro mână (1915); după „expresionismul“ lansat, de asemenea fără succes, prin revista noastră Ideea Europeană (1919); după „arta neagră“, ajunsă până la noi cu motanul de piatră al Miliței din holul casei mele; după jazzul negrilor, violent și sincopat, zbucnit, să-ți taie respirația!, din cutia mea de radio și trezind În simțurile noastre veștede, Înspre sfârșitul veacului trecut, o emoție nouă, senzuală, elementară și obscură, resimțită chiar În paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit, avea să dezlănțuie cumplitele sale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Eminescu nu au îndrăzneala să cugete sau să exprime despre poet, la el se găsește ca bun de consum. La el citim apăsat: „...iar mama lui de la care se pare că s-ar fi transmis germenul boalei, ce era să zbucnească mai târziu în poet, ca și în mai toți copiii săi...” (Caragiale spusese aluziv asta, Maiorescu vorbea de părinți la modul general); „El se luă în România după actori de a doua mână, suferi nevoile unei astfel de vieți mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
deasupra lui, ar vrea Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"</poem> sau din "Banchizele": <poem>"Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar."</poem> Poezia "Umanizare" scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația " apolinică" și trăirea "dionisiacă". Poezia, declara Ion
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din aspră contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar." Conflictul dramatic al ființei umane între rațiune și simțire, între intelectual și senzual, între contemplația "apolinica" și trăirea "dionisiaca" este extinsă la toate regnurile, la întreg cosmosul, transferând astfel sentimentul poetului către elementele naturii. Totuși, valoarea
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]