442 matches
-
dacă nu acționam rapid, urma să fiu acuzat de omor. Traversând râul, Stadtbahn se hurducă peste apă paralel cu mine, pe un pod adiacent. Automat, am mărit viteza. Zece minute mai târziu, mi-am legat bicicleta În fața fundației și am zbughit-o pe scări. Spre mirarea mea, recepționerul Îmi făcu doar cu mâna. Poate Îi era prea cald ca să deschidă cartea de Înregistrări ca să-mi noteze vizita. Apropo de vizita mea... Dacă n-aș fi fost acolo cu adevărat, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Își asuma rolul de maître d’, pentru că Îi plăcea să conducă clienții la masă, să poarte conversații și să se afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când dimineața a venit poștașul, Dora o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un imperiu Îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am întâlnit-o vreodată Era atât de adânc încrustată în conștiința mea, încât, pesemne, în ultimul an de grădiniță trebuie să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Cum se suna de ieșire, o zbugheam spre casă, întrebându-mă, în timp ce alergam, dacă o să izbutesc cumva să ajung înainte să apuce ea să-și schimbe înfățișarea. De fiecare dată o găseam deja în bucătărie, pregătindu-mi cana cu lapte și prăjiturelele. În loc să mă lecuiască de închipuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din momentul când acesta începea să-mi urce în sus pe burtă. La școală, în timpul orelor, ridicam mâna să mă cer afară, o zbugheam pe coridorul care ducea la WC și, din zece-cinșpe smuceli sălbatice, ajungeam să ejaculez în pisoar. Sâmbăta după-amiază, când ajungeam la film, îmi lăsam prietenii să meargă să cumpere dulciuri de la automat, iar eu mă retrăgeam la cucurigu, în fundul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încurc lucrurile - parcă aș fi unul din fiii lui Atreu 1, cu toată discuția asta despre sânge -, dar o văd cum stă lângă chiuvetă și sărează carnea, ca să scoată sângele din ea, când accesul de „necazuri femeiești“ o face să zbughească, cu un geamăt de-a dreptul alarmant, în dormitor. N-aveam mai mult de patru-cinci ani, dar până azi îmi reapar dinaintea ochilor cei doi stropi de sânge pe care i-am zărit pe podeaua bucătăriei... ca, de altfel, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o a dispărut în zare... Și știam să și recuperez mingea și, cu cât mai mult aveam de alergat ca s-o prind, cu atât mai mare era isprava. „Am prins-o! Am prins-o! Am prins-o!“ și o zbugheam spre baza a doua, ca să prind în căptușeala mănușii - la nici doi centimetri de la pământ - mingea aruncată cu putere, razant, exact pe mijloc, de-ai fi zis că merge sigur la țintă... Sau mă-ntorc spre gardul de sârmă, „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
declarat că afișez insolență față de elevii de la seral, "față de toți cei proveniți din rîndurile clasei noastre muncitoare, forța de elită..." îi strigă bătrîna, apoi o rupe la fugă spre ușă, dincolo de care, tupilată, stă cățelușa. Odată ușa deschisă, cățelușa o zbughește afară în zăpadă, zbătîndu-se din răsputeri să scape cînd e prinsă și luată în brațe să fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca, sărind în picioare, strîngîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
infractor de drept comun care nu știe și nu vrea să-și trateze cu respect cititorii. Cât despre mama și Filip, oricât aș căuta vreo soluție salvatoare, nu întrezăresc nici cea mai mică portiță de scăpare pe care s-o zbughesc înainte de-a le frânge inimile. Numai când mă gândesc cum crede Filip despre Mateiul mic, la începutul capitolului 6, că „mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vînt, salutau, arătau către veverițe, se făceau pumn, aruncau alune, erau băgate În nas, scărpinau la prohab sau țineau alte mîini. Toate mîinile Își vedeau de aceste treburi fără să rostească nici un cuvînt. Am mîncat iarbă. De două ori am zbughit-o și am Înhățat niște alune aruncate veverițelor. Nu mi-au ajuns. Nu mîncasem ca lumea de o zi și ceva. Mă simțeam slăbit, iar slăbiciunea mă făcea să-mi fie frică. Aproape se Întunecase cînd le-am văzut apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lumea asta, verdictul nu poate fi decît unul singur... — Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum s-o zbughești pe scări?” - Dacă te mai frăsuiești, îți cârpesc vreo două de nu te vezi! mă avertizează maică-mea trăgându-mă de-o ureche. Și mănâncă tot, doar n-o s-arunce oamenii mâncarea! Știi ce greu e-n ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
conștienți de solemnitatea momentului. În cele din urmă, Tapú propuse: Primul care prinde un rac va petrece cu ea noaptea asta, al doilea, pe cea de mâine, iar al treilea, poimâine... De acord? —De acord! Țâșniră în picioare și o zbughiră către stânci. Sosise momentul să lanseze Marara la apă. Ceremonia de lansare a unei mari ambarcațiuni - și aceasta era cea mai mare și cea mai frumoasă care se construise vreodată în Bora Bora - cerea un ritual foarte strict, căci cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întinse coarda la maximum. Bica încercă, în fel și chip, s-o cumințească. Ridică, la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cuvintele bunicii, "femeile te vor invidia", își spuse: "Foarte bine. Așa să fie, dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
drag, să-l vezi zi de zi, să te bucuri de el necondiționat". Se afla întâmplător de față la o astfel de discuție. Marian venise cu bomba zilei: mama colegei îi prinsese pe cei doi în flagrant. Prietenul fetei o zbughise afară, uitând să se încheie la pantaloni. Râdeau toți de se prăpădeau și Luana se uita la ei fără să fi priceput mare lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cu același număr că și la telefon. — O să-ți trimit prin fax numerele la care mă poți găsi de îndată ce ajung la L.A., promise Șam. Nu-i nevoie să mă conduceți. Mă descurc. Ciao. Le făcu amândurora cu mâna și o zbughi afară în vârful picioarelor. Eleanor nu-și dezlipi ochii de la Adrian. — La ce te prinzi? repeta ea. Adrian dădu să deschidă gură ca să-i răspundă, insă exact atunci Șam reapăru în ușă dinspre vestibul. — Problema e să-i găsești punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
covorul moale de floare și iarbă, privirea mi se îndrepta spre poiană, și deodată, la marginea pădurii apăru o căprioară. La fel de neclintită și de uimită ca și mine, mă privi lung cu ochii umezi și calzi. Apoi, pe neașteptate, o zbughi în adâncul pădurii, lăsând în urmă doar tremurul frunzelor, singurele martore, ale apariției ei de o clipă. Era așa de cald, de senin și de frumos acolo! Erau atâtea flori în jur!... Închid ochii și trag adânc, cu nesaț în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vadă ceva, și nu pentru că ar fi văzut ceva cu adevărat. Ca să nu-și rupă cumva gâtul, Marta l-a dus la grădiniță și mai târziu la școală, o vreme ținându-l bine de mână. Se temea să nu o zbughească te miri unde În goana lui după ceva ce i se arăta doar lui, și nici măcar lui de fiecare dată, și să nimerească sub vreo mașină, tren sau avion. Lui i se putea Întâmpla orice. Avea un dar special de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și lovi cu ea pasérea, strigînd „Pelaghia Petrovna!” Pasérea séri speriaté prin verandé și, dupé ce zburé pe masé și résturné totul, se mai lovi de vîteva ori de geam, pe urmé nimeri În cele din urmé ușa și o zbughi cotcodécind afaré. Dar asta nu Înainte de a fi lésat În mijlocul verandei un géinaț, fapt care l-a determinat pe Nicolai Arsenievici sé iasé dupé ea și sé strige În urma ei „Pelaghia! Pelaghia!” Își ridicé de jos șapca și cu ciudé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
două dorul bărbaților în ultimul timp, spune Tușica, mă rog, se gîndește Delfina, fiecare e liberă să facă ce vrea, v-a oprit cineva pînă acuma să vă dați întîlnire cu alți masculi? Atenție, îi amenință Roja înainte s-o zbughească pe scări în sus, dacă aveți impresia că vă iau cu mine la fustangit, să v-o scoateți din cap, sînteți în misiune, nu la agățat, ați înțeles? Măcar dacă ați avea habar cîte pachete de chiloți, cămăși de noapte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
căzut fețele lui Monte Cristo și lui Petrică. S-au evaporat cît ai zice pește, am trimis cîțiva băieți pe urmele lor, dar n-am reușit să-i înhățăm. Ghinion, că ne-am fi distrat de minune, măscăricii naibii, au zbughit-o exact cînd trebuia ca să mai aibă timp să se ascundă după poalele lui dom’ Președinte. Ce să facem, cum s-o dregem, dom’ Roja, le-am tras niște șuturi în fund și celorlalți care între timp se lipiseră de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Am încercat să-i întărît, și să știți că pînă la urmă am avut succes. Nu mi-a venit să cred cînd mi-a trecut pe la urechi primul glonț, așa deci nenorociților, în sfîrșit vă dați arama pe față, am zbughit-o de acolo cum am putut mai repede, le-am făcut semn și celorlalți că nu mai e de glumă, că se trage asupra Baricadei de-a binelea, și pe-aici ți-e drumul, ne-am ascuns pe Strada Batiștei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]