132 matches
-
umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers! / Lasă-mă să mai copilăresc. Poemul mă înseamnă... / Nu-mi trimite, încă, inelul tău, grăbită Toamnă! (Nu-mi pune inelul tău ... Sugestiv curgerii anilor, titlul acestei poezii sensibilizează prin nostalgie, o melancolie față de anii zburdălniciilor când timpul se copilărea și nu valsa maturitatea. Imaginile vizuale sunt reprezentative stărilor pe care poeta voiește să le imprime cititorului, o liniște divină: Am presărat trandafiri în deșert / Și-a înflorit cerul ... (Florile oceanului), îmbină personificarea cu tot ceea ce
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
dascăl de temut pentru zdruncinătura rezultată din “mângâierea” pe ceafă cu palma sa cât a unui Goliat. “Cârlanul”, numeau școlarii mângâietorul învățătorului aflat în ultimul său an de activitate atunci când i-am cunoscut și eu renumita metodă “didactică” de astâmpărat zburdălnicia “mieilor” din clasa lui. Fiica învățătoarei mele de până atunci urma să înceapă școala primară. Și asta trebuia să se întâmple numaidecât având-o pe mamă-sa la catedră. Altfel cum avea să iau eu prima papară de la cineva străin
CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376736_a_378065]
-
mai fie lăsate la cheremul Ministrului de Finanțe, a Premierului și a cine mai știe care jurnalist, măsură care probabil că se află în curs de analiză și finalizare pentru a fi aplicată ca atare. Și pe acest fond al zburdălniciilor președințiale economia României a căpătat un impuls de nestăvilit - și nu de invidiat -, atât pe plan social cât și în alte domenii de activitate deservite în special de funcționari mituiți iar beneficiar fiind de fiecare dată chiar statul care, potrivit
CE-AŢI FĂCUT DIN ŢARA MEA, NEMERNICILOR?! de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369216_a_370545]
-
sumbrele cotloane, multele mădulare și le-arată Goale în toată frumusețea lor, dansînd în jurul Teascurilor Vinului. Dansează-n jurul muribunzilor și urletul îl beau și geamătul; Prind în potire de-aur țipetele; din mînă-n mîna și le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Din raze se încheagă și-ți vine înderept. Renunți la fericire? Dar ea-i un vecinic vis: De fuge ziua, vine când ochii ți-ai închis. Oricât te scuturi, oame, nu-ți poți ieși din piele, Căci te fac jucăria zburdălniciei mele. Acopere tu ziua cu-a gândului tău ceață: Eu, vecinic treaz, din visu-ți voi face o viață. (cortina cade ) (s-aude de departe, cîntînd) [DELFINUL] Ondină Cu ochii de dulce lumină, Cu părul tău lung, un tezaur De aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui mai întâi un „lirism primăvăratec”, „stăruința de a se ridica la abstracțiuni, la o poezie de gândire”, iar mai târziu un „lirism când grav, când capricios, de reculegeri în singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
affectu et lasciviam pueritiae tempus pia sustinuistis patientia,et paternae castigationis disciplinis ad perfectam viri educuistis aetatem et sacrarum eruditione disciplinarum roborastis („Voi mi-ați încălzit cu afecțiune maternă fragezii ani ai prunciei și mi-ați îndurat cu iubitoare răbdare zburdălnicia din vremea copilăriei și, prin sfaturi părintești mustrătoare, m-ați îndrumat către împlinita vârstă a bărbăției și mi-ați dat tărie prin învățătura științelor sacre”) - „Epistulae” (42), în Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1826, vol. IV. Prețuirea nu se referea doar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
verde, cu mașina. O parte din oaspeții Anei au mers cu noi. Pe ceilalți am venit să i iau acum, cu cel de-al doilea transport. Le dați voie? Să știți că am găsit un loc minunat de odihnă și zburdălnicii. Dacă vreți, puteți veni și dumneavoastră cu noi. Ne-ar face mare plăcere! Ce nu vrea Sorin? În zilele capricioase, când e frig, plouă și e noroi, copiii din cartierul nostru, deși nu se mai pot juca în parcul din jurul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pentru acest lucru, Sorin și Sorina l-au poreclit „copilul nopții”. Iar el este așa cu adevărat. Vreți să știți de ce? Ascultați! L-au găsit într-o noapte fără lună și fără stele. Veniseră la casa bunicilor aproape toți nepoțeii. Zburdălnicia vacanței le purtase pașii pe ulițele satului, apoi pe cărările umbroase și tainice ale pădurii sau pe culmea îmbietoare a dealului din apropiere. În toate aceste locuri, care devin, în fiecare vară, parcă mai frumoase, alți și alți copii de-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
caută pe dânsul, pe Culi. I-i frică să nu-l piardă. De la dânsul, privirea ei se rotește prin toată casa lor, îmbrăcată în lăvicere, pânze și ștergare. Dulci au fost zilele pe care le-a petrecut cu această copilă. Zburdălniciile lor de tinereță s-au întâmplat devale, în Laz. De un an și două luni a adus-o sus, în munte. Culi se duce la ușă, ca să iasă. Se înăbușă. Se poticnește întăi la pragul de jos, după aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nebun fără să știu, la vremea aceea, că eram o precursoare a dansului modern. — Ce diferență de vârstă era între tine și sora ta? — Ne despărțeau aproape cinci ani! În București, Grădina Icoanei și Grădina Ioanid erau locurile noastre de zburdălnicii. Iar în parcul nostru de la Câmpulung, sora mea era mereu Regina, iar eu... santinela! Când ne urcam într-un pin mare și frumos, de unde ne închipu iam că zburam, sora mea era pilotul, iar eu învârteam de o elice imaginară
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nebun fără să știu, la vremea aceea, că eram o precursoare a dansului modern. — Ce diferență de vârstă era între tine și sora ta? — Ne despărțeau aproape cinci ani! În București, Grădina Icoanei și Grădina Ioanid erau locurile noastre de zburdălnicii. Iar în parcul nostru de la Câmpulung, sora mea era mereu Regina, iar eu... santinela! Când ne urcam într-un pin mare și frumos, de unde ne închipu iam că zburam, sora mea era pilotul, iar eu învârteam de o elice imaginară
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mai convins, mai de teama bătăii, căci tată-său îl cam snopea când se supăra, porni tândălind devale pe uliță. Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se depărtă puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niște strigăte de să răscoale toți vecinii. Baba Ioana era necăjită cu o găină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mecanisme, fie ele și foarte sofisticate, nu se prea omora cu firea să urmărească acrobațiile aeriene. Și poate de aceea, mai puțin interesată de miting, își îndreptase și ea atenția, la fel ca și Lucian, spre candida fată handicapată cu zburdălniciile ei euforice. De i-ar sta în putință, ar întreba-o pe mama sa dacă își mai amintește de acel miting aviatic sau dacă își mai amintește de fata aceea ciudată... Sunt multe întrebări pe care regretă nespus uneori chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mine și aceasta mă punea, cum e de înțeles, în încurcătură. Într-o zi, ducîndu-mă la Fundație să ascult o conferință, am dat peste Ninon, școlărița care încercase să se otrăvească din pricina mea. Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir de iubiți. Găsise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată Raiul?!...” Am ajuns în poiană. Un hârzob cu lumină părea că a căzut pe pajiștea din fața mea...M-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre o anume tristețe, doinire și dor. Savel și prin pereți auzea scârțâitul căruțelor și carelor venind cu poamele grădinilor la piața târgului moldovenesc, sporindu-i dorul de veșnicia satului și zburdălnicia libertății. Cum Seminarul din Dorohoi se desființează, părinții își mută copilul la renumitul liceu umanist “Laurean”, din Botoșani. Bucuria nu i-a fost mică. Era mai aproape de casă și săptămânal era între ai lui. Emoții specifice. Fapte de viață i-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Anotimpuri de indiferență Îți sorb tăcerea și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
sau a celor apropiați sufletește de această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja liceul, chiar și aceia care au înaintat în experiență, încă păstrează mult sau aproape totul din seninul pur de primăvară al privirii, încrederea, inocența și zburdălnicia, dăruirea acelui anotimp al entuziasmului iremediabil, înălțarea sufletească și noblețea afectivității... Cine se vrea sau se crede sau se simte în această descriere să ridice două degete... adică hai să găsim o altă chestie mai relevantă. Cine se vrea sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În această privință Ravelstein apărea la fel de ferm și de sincer ca oricare dintre cei mai mari și mai profunzi profesori. Era un spirit viguros și dârz. Deși uneori, chiar În timp ce explica unul dintre dialogurile lui platonice, Își permitea câte o zburdălnicie. Uneori spunea: - Da, Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stricate, urîtă vorbă, și nici băieții niște obsedați sexual; ceva Îi Împingea din urmă. Timpul; venea sfîrșitul lumii. Al unei anume lumi, nu al Pămîntului. Dezinhibarea sexuală ar fi avut, probabil, chiar Înțelegerea lui Dumnezeu, dacă, după o seamă de zburdălnicii, Împreunările ar fi fost durabile și pline de rod; căsniciile Însă păreau tot mai mult făcute doar pentru cei marcați de morala unor religii nepotrivite lor; nimic, de fapt, nu li se mai părea multora pe măsură: erau tineri, de ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să fi citit atîta: prea multă carte strică, cine spusese cîndva asta nu fusese chiar prost. Dar nici prea deștept, de vreme ce Thomas, cel de douăzeci de ani, pentru a-și mai trage sufletul și liniști mintea, după tot felul de zburdălnicii, ajungea iarăși În bibliotecă. CÎteva zile, o săptămînă cel mult, după care dădea iar fuga În Christiania; acolo se simțea cel mai puternic, nemuritor; cum să moară cînd era tot numai dorință și mușchi, tendoane de fier, născut să-și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Stănică. Întâmplările ce urmară îl întăriră însă asupra dreptății aprehensiunilor Otiliei și ale lui Pascalopol. Zilele trecură astfel cu mari absențe ale moșierului și cu încercări ale lui de a realiza față de Otilia atracțiile unui om în stare de orice zburdălnicie. Otilia îl copleșea cu calineriile ei, care strângeau inima lui Felix, în vreme ce Pascalopol însuși se adumbrea de ușurința mai tinerească cu care acesta se adapta temperamentului fetei. Felix admiră caracterul bun al moșierului, care oscila nesigur între sentimentul erotic și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închipui, fiindcă n-am nici o competență, trebuie să fie totdeauna o ultimă alegere. - Cauți fel de fel de pricini, fiindcă nu mă iubești. În locsă-mi spui neted. - Ba te iubesc. Nu mă-ntrerupe. Și eu, și tu avem nevoie depuțină zburdălnicie, și-ți spun sincer că o căsătorie numaidecât mi se pare ceva pedant, paralizant, ceva gen Aurica. Putem să lungim logodna câțiva ani, și, cum nu putem sta împreună aici, să ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fost prinsă c-a dat cu vastul la caraiman. Și chiar în clipa în care să comită, din nou, furăciunea, regele Bucureștiului, Cel de-al treilea rege, Cel ce se pricepe să toarne apă vie în poze, face o zburdălnicie și laba mă-tii alunecă razant pe lângă sacoșa doamnei colonel, care se întorcea de la piață. Numai că, de data asta, degetul mă-tii nu mai tâlhărește, al naibii, și nici nu se mai lipește de portofel... - Nu s-ar putea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]