181 matches
-
Citește mai mult Aici, în Israel, toamna vine palid și, în scurt timp, își schimbă doar numele, chemându-se iarnă. Iar iernile cu care noi am fost deprinși, în România, sunt aproape inexistente. Acum e toamnă târzie, uneori ceva mai zburlită, adică plouă și e ceva-ceva mai rece... Așa că... dacă amintesc acum de „Salonul de toamnă” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie să mire pe nimeni...Era o sâmbătă ploioasă. Mai întâi cu soare. Un soare cu dinți! Era rece
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
înverzite, cu straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo vestitorii Primăverii, iar covorul de iarbă era un vis uitat de toți, inclusiv de păsările care sosiseră cu vestitorii, ciufulite, zburlite și îngrozite, ascunse fiecare în tufărișuri, lăstărișuri sau spărturi de stâncă. Primăvara se cutremură când văzu din înaltul cerului cum arăta țara lui Mărțișor: - Nu m-așteptam, zise ea, să fiu primită cu urale sau strigăte de bucurie, dar ce-
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Toate Articolele Autorului Aici, în Israel, toamna vine palid și, în scurt timp, își schimbă doar numele, chemându-se iarnă. Iar iernile cu care noi am fost deprinși, în România, sunt aproape inexistente. Acum e toamnă târzie, uneori ceva mai zburlită, adică plouă și e ceva-ceva mai rece... Așa că... dacă amintesc acum de „Salonul de toamnă” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie să mire pe nimeni... Era o sâmbătă ploioasă. Mai întâi cu soare. Un soare cu dinți! Era rece
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
Opinii > NOAPTEA SFANTULUI ANDREI - LEGENDE, SUPERSTITII Autor: Maria Diana Popescu Publicat în: Ediția nr. 92 din 02 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului „Iată-l, iată Satan vine/ Răzbătând prin verzi lumine,/ Pe-un fulger strălucitor./ Umbre, stăfii despletite,/ Cucuveici, Iele zburlite,/ Și Rusaliile pocite/ Îl urmează ca un nor./ Voi cu suflete curate/ Cu credinți nestrămutate,/ Oameni buni, femei, copii,/ Voi creștinelor popoare,/ Faceți cruci mântuitoare,/ Căci e noaptea-ngrozitoare,/ Noaptea Sfântului Andrei”. Marele poet român Vasile Alecsandri descrie semnele evidente
LEGENDE, SUPERSTITII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350463_a_351792]
-
Toate Articolele Autorului E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat, Parc-ar fi fost proaspăt inelat, Cu pletele-i zburlite, ondulate, De șuvițe blonde împăienjenate, Părul mirosind a flori de tei, Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rară O-nfioară tot ce o-nconjoară, Fată simplă și modestă, Dorul ei și-l manifestă, Neștiutoare de multă carte, De
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ORFEU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului orfeu Cu aripi bete fâlfâie pe dealuri nori de cenușă triști și-nlăcrimați și trec zburlite ciori prin reci portaluri spre pustnicii copaci înnegurați. Îi văd cum sub rafale bat mătănii, cum gem bolnav sub cerul cel buimac când vălmășite-n frunze trec jigănii, îngălbenite gânduri din iatac. Orfeu își plânge iar pe-a toamnei strună
ORFEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345655_a_346984]
-
ceva? O tărie, un vin... prozac? râse ea. - Ar fi o variantă, dar cred că în seara asta o să mă mulțumesc cu un pahar de vin, răspunse el, zâmbind. L-a plăcut pe loc. Era înalt, șaten, cu freza puțin zburlită și un zâmbet uimitor. Avea dinții de un alb strălucitor și faptul că erau puțin strâmbi îi dădeau un aer sexy și natural. Era foarte bronzat pentru luna decembrie și ea se întreba dacă nu cumva locuia în Los Angeles
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se oprise clipind des, ezitând, întrebându-se, poate, dacă nimerise acolo unde își propusese. Pe ușa neînchisă cum trebuie în urma lui continuau să se reverse
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mai plouă gândul frunzei în palma toamnei reci Un strop de îndoială-n coroana ce-o alungă; Se tânguie copacul, semințele-i sunt seci Și-un singur amănunt mai zăbovește-n dungă. Se-adună laolaltă zburlite crengi golașe: (Au mare adunare, la sediul lor central) Și-au apretat în grabă, cămăși și gulerașe Și ce alarmă falsă și ce anunț banal! Se-apropie urgia, ''copaci fără pădure''; Ascundeți-vă ramuri și frunze ruginii! Și acareturi alte
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
de picuri, -Doar atât se mai aude- Întrerupe mii de jocuri, Toți se ascund ,să nu se ude. S-a oprit că la un semn Scurtă ploaie din Cuptor, Suliți blânde de îndemn Se ivesc la locul lor. Temătoare și zburlite, Ies gângănii și jivine, Zburda-n voie fericite, Totu-i cânt și numai bine. A trecut că o minuta, Ziua parcă nici n-a fost, Cade seară boare muta Încheind al zilei rost. Pleacă ziua vine amurgul Printre munți și
O ZI DE VARA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342817_a_344146]
-
Față-n fata-nfunta soarta,un vânat și o domnită, Înger negru crapă poartă...scârțâitul ei nu cruța. Incoltita-n patru zări,căprioara da un țipat. Os domnesc și mari boieri,sar să pună gurii lacăt. Lângă această zbiară puiul,speriat,zburlit și mic, Cu boticul scurma cerul,să se-ndure,doar un pic. O săgeată se sloboade,bătând aerul spre ei, Mica fiinta-n iarbă cade,ruga moartă către zei. Urlet sfâșiind pădurea,jalnic hohot de durere, Calau hâd salța securea
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
ramă neagră, avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată se auzi un strigăt isteric - „ Îl vreau de bărbat pe acest om”, declară cu voce spartă o femeie cam zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l eliberați”. S-au auzit comentarii - „ Nu ți-e teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”. „Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
bine îndesată pe cap, o șapcă de doc de culoare incertă. Fiind trasă bine spre față, de parcă ar fi încercat să-și ascundă sub borul ei ochii, i se dezgolise toată ceafa, lăsând la vedere părul de un bej-gălbui, scurt, zburlit și aspru. Ca de mistreț - gândi neplăcut impresionată Smaranda. Proptită temeinic pe picioarele-i solide pe care plesnea o pereche de blugi roși de-atâta purtare, femeia prelua cu mare atenție de casieră produsele achiziționate, pe care le introducea fără
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
dreaptă. -Mă nărodule, o venit lupii după tine? a prins a răcni bătrânul tot bătând în alambic, împungând cu privirea întunericul pentru a ține numărătoarea lupilor: unu, doi, trei. Așezați pe labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă știind
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
împărăteasa dădu un ordin nervos: - Imediat să vină la mine toți slujitorii! Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
a dăruit bunica Și, că este mititel, Se numește Prichindel. Toată ziua, prin ograda, Merge vesel, dând din coadă. De cu zori și până-n noapte Lătra la tot și la toate. Puișorii de găină Fug pe straturi în grădină. Vrăbiuțele zburlite Stau prin mărăcini pitite. Cățelușul nostru lătra Și la ușă, si la poarta. Noaptea însă, când vin hoții, Doarme dus în dosul porții. Referință Bibliografica: Veverita-Grupaj poetic pentru copii / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2280, Anul VII
VEVERITA-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374498_a_375827]
-
și-arată Bogăția-n coșuri grele adunată. Vesmântul e în nuanțe asortate, De la o zi la alta schimbate. Silueta după frunze forma-și schimba, Azi coroană-ncărcată, Mâine tulpina felina, Azi uscată, mâine de picuri plină. Soare blând, dulce adiere, Zburliți copaci, Stârnita de furtună a ramurilor apropiere. Nori albi, pufoși sau negri de mânie, Crizanteme-n bigudiuri, Ramuri lungi de salcii atârnând în armonie ---------------------------------------- Rodica EIZIKOVITZ Haifa, Israel 10 aprilie 2015 Referință Bibliografica: Rodica EIZIKOVITS - VERSURI PURTATE DE VÂNT / Rodica
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
02 ianuarie 2015. E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat, Parc-ar fi fost proaspăt inelat, Cu pletele-i zburlite, ondulate, De șuvițe blonde împăienjenate, Părul mirosind a flori de tei, Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rară O-nfioară tot ce o-nconjoară, Fată simplă și modestă, Dorul ei și-l manifestă, Neștiutoare de multă carte, De
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
toată ... Citește mai mult E frig. E ger. E iarnă.Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasăO cuprinde o profundă angoasă.Ea, o fată cu păr rebel, roșcat,Parc-ar fi fost proaspăt inelat,Cu pletele-i zburlite, ondulate,De șuvițe blonde împăienjenate,Părul mirosind a flori de tei,Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rarăO-nfioară tot ce o-nconjoară,Fată simplă și modestă,Dorul ei și-l manifestă,Neștiutoare de multă carte,De greutăți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Imagini > PESTE ZĂRI DE PRIMĂVARĂ Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Peste flori abia ieșite De sub frunze ruginite Se-așternu în fapt de seară Iarăși dalbă plăpumioară. Ramurile-mbobocite, Niște vrăbii cam zburlite Tremură si se-nfioară Întrebându-se-ntr-o doară: Dochia, oare ce mai face, Iarăși nu ne lasă-n pace?! După cum se vede-afară, Încă nu e primăvară! În zbor trece un sticlete Îmbufnat că n-are ghete, Ba iar trebui, se pare Și-un
PESTE ZĂRI DE PRIMĂVARĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373235_a_374564]
-
să-i depășesc, să trec pe trotuarul celălalt, o prinde iar de păr și-i lipește capul de vitrina stinsă, dacă nu l-ar lovi cu picioarele peste glezne, dacă nu s-ar opune, ar sprage sticla cu țeasta ei zburlită, ce scenă! ce dracu mă ține pe loc? e un fel de hipnoză morbidă, o capcană din care, uite, nu pot ieși, ce-i asta? ce mi se-ntîmplă? a, da, o scapă din labele lui hidoase, ea vrea s-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lasă - la propriu - o amprentă ieșită din comun asupra finalului de secol: monograma În formă de fluture cu care Își semnează opera. Dar nu numai atât: vestimentația elegantă, figura compusă ca o mască drăcească (mustăți răsucite, barbă de țap, păr zburlit, ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu străini. Un oftat de mulțumire a urcat dinspre grupurile esteților. Iar eu, printr-un abil flash-back, reveneam în compartiment pentru a vorbi din nou despre dragostea hoinară a călătorilor mei extravaganți... În momentul acela, peste mulțime, am văzut capul zburlit al lui Pașka. A ascultat câteva minute, apoi a bombănit, acoperindu-mi cu ușurință vocea cu glasul lui aspru de bas: - Prin urmare, așa, ești mulțumit? Toți tâmpiții ăștia atâta așteaptă. Uite cum îți sorb scornelile! Nimeni nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de vânturi s-au dus fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte, Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină, Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul meazănoptei cu aripa-i vrăjită Atinge ochi -ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele în noapte cheamă... Ca s-apese sigiliul de aur și lumină Pe lumea cea trezită din noaptea care-ntină Cu razele ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-au șters fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte. {EminescuOpVIII 167} Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină... Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul mezenopții cu aripa-i vrăjită Atinge, ochi-ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele-n noapte cheamă, Ca el să-apese sigil de aur și lumină Pe lumea cea dormindă în noaptea ce întină Cu razele ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]