244 matches
-
avea el când făcea aceste lucruri. Trecând prin holurile de la intrare a localurilor de lux, prin locuri precum Palmer House și restaurante cu draperii care creau o atmosferă de intimă cu ciucurii lor grei și cu orchestra de corzi ce zdrăngănea cu demnitate săltărețele valsuri vieneze, Simon absorbise toate aceste cunoștințe. I se umflau nările de poftă. Se arăta cinic în legătură cu asta, dar se prinsese în joc. Ar fi trebuit să-mi dau prin urmare seama cât de oribil se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dar nu așa merg lucrurile Într-o relație. Lesley se Încăpățână să se bosumfle. Nu văd ce motiv ar avea. Tare aș fi vrut să mă aplec și să-i vâr lingurița de ceai pe nas; măcar așa să mai zdrăngănească ceva prin capul ăla sec. Nu i-ar strica o schimbare. 4 După cum mă lămurise deja Linda, eu nu eram invitată la ședința din seara aceea, iar acesta a fost exact motivul pentru care m-am dus. De regulă, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
instinctul Îi dictase să așeze gantera cu partea murdară În sus, ca să nu păteze podeaua. Din spatele meu se auzi un zgomot care m-a făcut să tresar și să mă Întorc. Nu era decât o cutie goală de bere, care zdrăngănea pe trotuar. Mi-am dat seama, jenată, că-mi ridicasem pumnii ca pentru a mă apăra și m-am simțit ridicolă. Brusc, am realizat că aveam mare nevoie de ceva de băut. * * * Îmi lăsasem dubița undeva către Camden Town, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nimic de spus. Trage aer în piept și se crispează: — Interviurile, asistența psihologică, terapia de intervenție, totul o ținea langa. Camioneta încetini și sări de pe asfalt, intrând pe pietriș sau pe-un drum de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bine e să nu forțezi lucrurile, mi-am dat seama. Deocamdată e într-o stare deosebit de irascibilă - extrem de sensibilă la orice fel de „presiuni“. Așa că n-o chem să vină cu mine în bucătărie. Mă duc singură și încep să zdrăngăn vasele. Ea rătăcește prin living o vreme, mormăie de una singură, se învârte fără rost și apoi, după aproximativ zece minute, se înmoaie negreșit și vine după mine. Nu gătesc ceva sofisticat. Apetitul Shebei nu e tocmai ridicat, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zile?” „Le-am promis pe sor-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și din sobe. Șoferul se pricepuse să mituiască pe cine trebuia, numai oameni În funcții Înalte din partid și din Miliție, nu se zgârcea la dar și afacerile Îi mergeau din plin. Cum se lăsa Întunericul prin sat, Începeau să zdrăngăne cărucioarele către casa șoferului de oraș. Unii făcuseră niște fugare socoteli și Își dăduseră seama, cu uimire și invidie, că din supraprețul cerut pe butelii ăla scotea pe zi cel puțin un salariu lunar al unui inginer agronom. Omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care mărește anumite detalii), când de distanțare, de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special dacă frazele sunt scurte, poate exista și un efect de accelerare, prezentul lăsând impresia unei succesiuni pure de procese, în loc să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Amintiri dintr-o copilărie furată, așa cum și au publicat volumele de proză și poezie ceilalți redactori și colaboratori ai revistei Ateneu (George Bălăiță, Corneliu Buzinschi, Ovidiu Genaru), foștii mei elevi și membri ai cenaclului pe care îl coordonam, a fost zdrăngănită „tinicheaua” din autobiografie, și volumul pregătit atunci pentru tipar n-a apărut decât în 2004, la Editura Egal din Bacău, în contul drepturilor de autor pentru studiul monografic Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar moldovean. Din câte știu, „refuzul” acesta nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
trăiește? D. B.: Cred că da, stă pe undeva prin Copou. Dar, stați să vă spun! Înainte de apel băteau cu un ciocan de lemn în zăbrele să vadă dacă nu cumva intră în rezonanță, că dacă le tăia cineva începeau să zdrăngăne! Și a apărut Guzgă ăsta și m-a văzut pe mine, că eram în front acolo. După ce m-a văzut, cred că a ieșit la raport, că a doua zi nu a mai apărut. Că m-au întrebat și băieții
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de magnetofoane constituia ultimul lucru pe care m-aș fi așteptat să-l aud. Dar melodia „Mâneci verzi“ fusese în trecut cântecul favorit al meu și al lui Hartley. În aveam și eu înregistrat pe un magnetofon. În copilărie, îl zdrăngăneam amândoi pe pianul vechi din casa părinților ei. Nu-l cântam unul altuia. Era refrenul nostru, cântecul nostru de dragoste. Dacă l-aș fi auzit acum, cântat la un singur magnetofon, l-aș fi interpretat pe loc ca pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până sus deasupra, cu diametru de vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar lângă ferestre. Și-au pus mâna deținuții pe cablu acela și o’ început să le zdrăngăne, după ce-au dat jos obloanele, și dom’le, și s-a’ desfăcut exhaustorul ăla din acele chingi, și de la bucătărie până sus unde era, la etajul trei, a căzut. Aia a făcut un zgomot mare. Și-atuncea au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și spunea comandantu’ închisorii și ăia de la București: Renunțați la grevă? Renunțăm dacă ni se dă pachet și scrisori. Dacă nu, nu renunțăm. Nu renunțați? Nu renunțăm! Dați-i drumu’ înainte! Trageți ostași. Striga la ’ceia cu mitraliera. Da’ ’ceia zdrăngăneau armele, banda ’ceea de mitralieră, că puseseră becuri să-i vedem... Și am trecut pe dedesubt, am ieșit dincolo, și mitralierele erau sus... Acelea parcă mă-nfiora’ puțin... Și când am ieșit dincolo, ne-a dus la bucătărie. Acolo ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă nu ținea fălcile strânse și cum i se zbătea și zdrăngănea mărunțișul în buzunare. Pe pereții halei exista o lozincă marxistă. Din cauza tremuratului general, literele îi jucau lui Vasile B. în fața ochilor. Lozinca putea fi citită cum trebuie, doar când vreun motor sărea din șuruburi și se opreau automat toate. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în volumul II al ediției de față). 400 addenda De îndată ce soarele începea să se posomorească răsuna o pocnitură de undeva. Era un semnal. Și apoi pocniturile se succedau de aproape și grupurile chiuind și jucând și urmate de lăutarii cari zdrăngăneau se îndreptau în șiraguri lungi către ieșire. Noaptea aduce liniște și întunerec, fiindcă Bordeiul nu era luminat. Dar pocniturile! Ce era cu ele? Iată ce era. La Bordei nu se găteau mâncări. Fiecare venea de acasă cu ce putea. La
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a plasat pe cititori într-o zonă familiară, David încearcă să îi mute de la cursul obișnuit al vieții spre lucruri stranii și imprevizibile: "Era ca o scenă dintr-o piesă de teatru, ireală, inumană. Simțeai că acea cortină de fier, zdrăngănind și pocnind și trimițând scântei fierbinți spre a întâlni stelele calme era numai un fundal pictat; apoi zgomotul împușcăturilor venind dinspre ruinele întunecate, magazinele de muniții goale, și apoi acești negustori tremurând și țăranii strânși între baionete păreau că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Amintiri dintr-o copilărie furată, așa cum și au publicat volumele de proză și poezie ceilalți redactori și colaboratori ai revistei Ateneu (George Bălăiță, Corneliu Buzinschi, Ovidiu Genaru), foștii mei elevi și membri ai cenaclului pe care îl coordonam, a fost zdrăngănită „tinicheaua” din autobiografie, și volumul pregătit atunci pentru tipar n-a apărut decât în 2004, la Editura Egal din Bacău, în contul drepturilor de autor pentru studiul monografic Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar moldovean. Din câte știu, „refuzul” acesta nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
O lume a oamenilor cultivați și strălucitori, care nu au nici cea mai mică grijă pe pământ. O fată imaculată îmbrăcată în bleumarin se uită cu atenție la un sfeșnic de sticlă. Alta, în stare avansată de graviditate, privește o zdrăngănea pentru bebeluși, din argint de cea mai bună calitate. Aici, nimeni nu are nici o problemă. Singura dilemă majoră pe care o poate avea cineva este dacă serviciul de masă pe care dorește să-l cumpere să fie bordat cu aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar se auzeau clopotele de la oi, la miezul nopții, când, zic unii, că și azi s-ar auzi sunetele clopotelor pe Pârâul Negru. Într-o vreme, niște oameni curajoși și bărbați au stat la pândă și, deodată, au auzit un zdrăngănit de tunet, și porțile s-au deschis. Atunci au văzut pe urieși și au fost orbiți de o lumină galbenă drept în față. Multă lume a crezut că acolo era comoara urieșilor și au vrut s-o fure, numai că
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
să apară cineva și-l privesc de focu-l arde. Pe privit. Un fel de vamă ce trebuie plătită. Altceva nu fac. Veghează. Cineva duce gunoiul. Altcineva se plimbă cu bicicleta. Cu trașcaleta, cum i se strigă. Sau cașcarabeta. Nu mai zdrăngăni, bă, cașcarabeta aia. O femeie a cumpărat un kil dă făină/ dă vin/ dă brânză. Un copil stă în fund pe o piatră. Și un kil dă ulei. Altul îi trage cozorocul șepcii peste ochi. Râde. Apoi ia o gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
personale, amintiri de familie, fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu era de mirare lipsa de afecțiune. De la bucătăria restaurantului venea un miros plăcut condimentat și se auzea zdrăngănit de oale și cratițe, dar nimeni nu se apropiase încă de masa lor să le ia comanda. Carmen ajunsese la conlcuzia în acel moment că foamea pe care o simțise trecea pe locul doi, contând mai mult un somn bun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
principiu: "Niciodată doi dușmani." Craii aiștea s-au luat de gânduri cu voievodul ista al Moldovei; îi nărăvaș rău și vor să-i pună hățul, să-l aducă sub ascultarea lor, spune Țamblac împungându-l. Ștefan hohotește de face să zdrăngăne fereastra: Să nu-și facă iluzii că se vor mai amesteca în treburile Moldovei, ca odinioară! Nu sufăr eu belciugul nimănui. Cazimir a semnat el, spune Stanciu, dar avea o țâfnă cât Ceahlăul, pentru "credința nestatornică" a lui Vodă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mic am fost până mi-am încropit, ușor-ușor, pe nesimțite, mi-am încropit o ceată de flăcăi, tot unu' și unu'. Și... și când m-am simțit tare pe putere, în "Sfatul cel Mare al Țării" am strigat de-au zdrăngănit și zidurile: "Ajunge!!! Ajunge cu jaful și cu batjocura!! Un pătrar de veac v-ați bătut joc de țară!! Din clipa aiasta, Moldova are domn! O să-l cunoașteți. Io Ștefan Voievod și Domn a toată Țara Moldovei!! Cine nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lăsate uitau parcă să se mai ridice... Vom ieși pe calea prea bine știută - ulița Socolei - transformată acum în bulevard. Cu voia ta, am să-ți răscolesc oleacă sufletul, amintindu-ți de tramvaiul cu timonă și clopot. Doamne, ce mai zdrăngănea din toate încheieturile! Da’ până în cele din urmă te depunea întreg și nevătămat în mocirla - până la gleznă - de la bariera Socolei. Noi, fără să știm spusele lui Ionel Teodoreanu despre ieșeni, umblam pentru orice eventualitate cu pantalonii suflecați „să nu se
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]