263 matches
-
alătur, Cecco? Celălalt făcu un gest vag. - Credincioșii sunt pe punctul de a realiza ceva colosal, care va schimba fața veacului. - Cine e Brandan? Și unde e? El e creierul Înșelăciunii, nu-i așa? - E doar un pehlivan, unul din zdrențăroșii care Îi vrăjesc pe țărănoi pe la bâlciuri. Dar e bun, nu ți se pare? Și credibil, sub zdrențele alea de călugăr. Credeam că Îl găsesc aici. - Cine i-a dat lui Brandan oglinzile pentru iluzie? Și cine trage sforile, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În tăcere, cu expresia lor perplexă ascunsă sub gluga trasă peste chip. Grupul se strecură pe lângă peretele lateral al Baptisteriului, intrând pe străduța Îngustă care Îl despărțea de construcțiile cele mai apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați-ne. O să am eu grijă să duc trupul neînsuflețit, ordonă poetul, deschizând drumul cu opaițul În biserică. Întoarceți-vă la locul bătăliei și Îngropați rămășițele Fecioarei din Antiohia, dincolo de San Lorenzo. Glasul i se umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gurii strălucea de sudoare sau de la stropii de ploaie. Marfarul s-a oprit la Lorain; iată că de fapt nu avea o singură oprire. Sau poate că îl opriseră pentru că avea prea mulți pasageri fără bilet. Aceștia constituiau un șir zdrențăros, asemeni unei găști care se trage de-o parte noaptea ca să nu intre în lumina farului când vine un tren, numai că noi eram în număr mult mai mare. Lanternele au luminat vagon după vagon în timp ce polițiștii le evacuau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din urmă am luat legătura cu Sylvester. A venit să mă vadă și mi-a împrumutat niște bani. La început nu a vorbit prea mult. Mi-am dat seama că nu putea vorbi despre lucruri politice, confidențiale. Arăți lihnit și zdrențăros, mi-a spus. Dacă nu te-aș cunoaște, aș zice că ești vreunul din vagabonzii ăia pan-americani. Trebuie să te pui pe picioare. Mă simțeam ca un obiect pe care Caligula l-a lăsat să cadă pe pământ de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
abia dacă mai știe ce e un costum național). Așa că noi eram, ca duminica, îmbrăcați în costumul nostru, alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-un fel de pătură roșcată ne-am gândit că trebuie să fie tare zdrențăroase hainele, dacă nici duminica nu-și dă jos pătura aia. Stătea și întorcea capul după fiecare. Sfânta Liturghie se sfârșise, oamenii ieșeau pe ușa bisericii, dinăuntru încă se mai auzea corul afară se făcuse deja cald căldura aceea blândă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
metri în semiobscuritate, ca o anexă improvizată, pentru eventuale patrupede domestice. De fapt, aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și trio-u-lui de amici săltat de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta Muzeului de Artă. Locatarul în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun, pentru beție și vagabondaj (ca de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează, sau, oricum, nu contează cine știe ce îlucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
când veneau rudele în vizită, aveam dulceață adevărată și biscuiți de orz. Pentru mama totul se împărțea între „de toată ziua“ și „de sărbătoare“. Ea vedea un semn al bunului-simț britanic în a-mi da să port o beretă croșetată zdrențăroasă timp de cinci ani la rând până când pur și simplu mi s-a dezintegrat pe cap, în timp ce a reușit să păstreze „pălăria cea bună“ - o pălărie de pai lucioasă decorată cu trei trandafiri de hârtie - la fel de imaculată ca în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se aud voci și mașini, dar toată zona are un aer părăsit. În cele din urmă, găsesc trei zdrențăroși, care stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se aud voci și mașini, dar toată zona are un aer părăsit. În cele din urmă, găsesc trei zdrențăroși, care stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se aud răpăituri pe diverse tonalități, Întîi dintr-o parte, apoi, ca un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj și am coborît la gineco, unde am găsit o companie selectă de doamne care fumau În jurul scrumierei cu picior, identică cu cea de sus, toate brunete și slăbănoage, În niște capoate sau halate zdrențăroase, ete fată că veni și lunganu’, s-a auzit o voce plină de grație, mă, ai o țîgară? Bineînțeles că aveam, bineînțeles că aveam tot ce Îmi trebuia ca să ducem la capăt povestea asta romantică. Bună seara doamnelor, hăhă, fată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează, sau, oricum, nu contează cine știe ce îlucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care trăia singură cu fiii ei. Nu avea mult de mâncare, ba chiar... de multe ori amânau pe ziua de mâine prânzul deoarece nu aveau nimic ce să poată pune în gură. Într-o zi veni un cerșetor sărac și zdrențăros care îi întrebă dacă aveau să-i dea ceva de mâncare, deoarece el venea de foarte departe. Văduva săracă îi explică faptul că nici ei nu aveau nimic de mâncare. Unicul lucru de care dispuneau în acea zi era o
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
îi reținea și el, parcă, o fracțiune de secundă în plus deasupra noroiului înainte de aterizare, recunoscându-le pe deplin temeiul angelic al campaniei. Apariția insolită a Range Rover-ului printre bălăriile de la marginea drumului atrăsese deja atenția unei liote de puștani zdrențăroși, ale căror strigăte sparte le deschideau acum calea, asigurându-le totodată o întâmpinare precipitată. Cu figurile joviale ale unor sportivi ce-și savurează ieșirea duminicală inedită și probele surpriză la care ea îi supune, cei cinci abordau dezinvolt labirintul lacustru
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează sau, oricum, nu contează cine știe ce (lucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lipsesc, astfel încât în el e reactivat un alt mesaj din altă lume, o lume a egalității, a iubirii, a jertfei pentru celălalt, lume care nu se poate institui pe pământ. Cine să renunțe de bunăvoie la averea lui pentru niște zdrențăroși? Cine să adopte niște oropsiți ai sorții? Cine să-și pericliteze situația de dragul altuia? Cine să accepte dizolvarea ierarhiilor, egalizarea, răsturnarea valorilor? Când nu ai mai nimb din cele necesare traiului, nu ai ce pierde, ar putea murmura cârcotașii. Dar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui Hristos. Hristos nu este un uzurpator al lumii acesteia, ci un supus al ei. Cele două mulțimi - turme după Nietzsche - ajung să se confrunte pentru proprietate. Unul din personajele cele mai bogate ale comunității, fiul boierului mort, le cedează zdrențăroșilor averea. Liderii satului se opun. Fiecare visează să o adaoge la a sa. Încropesc un plan să-l declare nebun pe fiul boierului. Când sarachinenii iau cu asalt satul pentru a-și lua ceea ce le aparține, ceilalți se opun. În
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
plan să-l declare nebun pe fiul boierului. Când sarachinenii iau cu asalt satul pentru a-și lua ceea ce le aparține, ceilalți se opun. În fruntea fiecărei comunități (turme) se află câte un lider religios: părintele Fotios slab, ascuțit, palid, zdrențăros, și porcul de popă - gras, rumen, bine îmbrăcat. Părintele Fotis propune ca soluția diferendului să fie dată de rezultatul confruntării celor doi preoți. Răzbește liderul zdrențăroșilor dar pactul nu e respectat și turmele se războiesc. - Exercițiul suferinței - askesis. Criminalul are
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fiecărei comunități (turme) se află câte un lider religios: părintele Fotios slab, ascuțit, palid, zdrențăros, și porcul de popă - gras, rumen, bine îmbrăcat. Părintele Fotis propune ca soluția diferendului să fie dată de rezultatul confruntării celor doi preoți. Răzbește liderul zdrențăroșilor dar pactul nu e respectat și turmele se războiesc. - Exercițiul suferinței - askesis. Criminalul are mai multe șanse să se apropie de Dumnezeu decât omul cumințel care nu iese din confortul lui. Acesta este paradoxul creștinismului-că topește istoria anterioară a individului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prag. O primă venire în sine. Urmează apoi pribegia, sărăcia extremă impusă. Alte prilejuri de a-L urma pe Hristos. Părintelui Fotis, Hristos i se descoperă nu într-o răstignire prelungită, nu răbdând fără încetare ci acționând. Părintele Fotis conduce zdrențăroșii. Îi îndeamnă să rabde, cerșește pentru ei. Apoi când zdrențăroșilor li se oferă o moștenire de care nu au parte, părintele Fotis conduce o luptă. Nu aruncă mulțimea în luptă ci propune ca ei, popii să se înfrunte și care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
extremă impusă. Alte prilejuri de a-L urma pe Hristos. Părintelui Fotis, Hristos i se descoperă nu într-o răstignire prelungită, nu răbdând fără încetare ci acționând. Părintele Fotis conduce zdrențăroșii. Îi îndeamnă să rabde, cerșește pentru ei. Apoi când zdrențăroșilor li se oferă o moștenire de care nu au parte, părintele Fotis conduce o luptă. Nu aruncă mulțimea în luptă ci propune ca ei, popii să se înfrunte și care popă va câștiga a acelui grup să fie biruința. Nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe cine-i golise bunătate de sticlă de tărie... Mai are câte un remediu împotriva disperării
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
alocuri propagandistică) și o pedală melo, schițele și nuvelele având ca fundal războiul emit sugestia unui realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame într-o Moldovă pustiită, prin care se târăsc spre casă, unde nu bucurii îi așteaptă, bieți ostași istoviți, zdrențăroși, betegi. Siluete indistincte într-un peisaj întunecat. Mai mult contur au portretele cu tușă de grotesc (Antohi bogasierul). Umorul, mai rar în creația feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
ale conștiinței umane, apăsată de sentimentul vinovăției tăinuite cu disperare. Incertitudinea cu privire la moartea fratelui său îl zdruncină cu totul pe Stavrache. Epica celor două întâlniri din vis este pe măsura acestor obsedante chinuri. Fie că popa Iancu ia înfățișarea unui zdrențăros ocnaș, fie pe aceea a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat se concentrează în aceeași întâmplare înnebunitoare: ,,- Gândeai c-am murit neică ?’’. Trecerea de la fantasticul romantic de tip eminescian la cel realist, formulă care va deveni una dominantă în deceniile următoare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Martirilor și cu spiritul Evangheliei. Într-o scrisoare către Jules Michelet, Bakunin scria în 1862: "Rusia nu va fi niciodată un mediu adecvat... Ea nu va face revoluție doar pentru a scăpa de țarul Nicolae." Dar, pentru Bakunin, nu proletariatul zdrențăros din orașe, "marea canalie populară", va putea face revoluția, deoarece este un act pur rezervat celor puri, țăranilor ruși, "izvorul limpede al tuturor revoluțiilor". Cu toate acestea, atunci cînd pentru prima dată de la Gracchus Babeuf și Buonarotti, se formulează liniile
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]