542 matches
-
B.Fundoianu,în concepția criticului literar George Călinescu ca fiind „transcrieri ale unei patriarhalități inedite” și „o îmbătare de exaltații vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate-n geamuri,\ Și nori sporesc pe bolta ca zdrențuite flamuri,\ Mor macii-n lac de sânge pe margini de răzoare,\ Și plânge firav cimbrul și gingașa cicoare...”. Turistul enigmatic va mai petrece încă douăzeci de ani departe de oraș. Vizitatorii din sudul țarii recunosc că este cel mai mare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pălmuit de rafalele vântului, cu hainele șiroind, în vreme ce șuvițe rebele de păr erau smucite într-o parte și în cealaltă. Reușea cu foarte mare greutate să își mențină echilibrul precar, în timp ce cortul se zbătea mut printre crengile unui brad. O zdrențuită pată de culoare în contextul nocturn irascibil, murmură, apoi trase din nou urechea la vijelia de afară. Își spuse în gând că da, evident, cortul acesta va rezista, chiar dacă l-am cumpărat la ofertă, am făcut alegerea corectă în ziua
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
coțoflendere) "cață, gură-rea"; "coțofană" (în Glosarul regional Argeș al lui D. Udrescu, 1967). Primul element - cioco-coțo-coco- etc. - intră în multe formații depreciative, ca și cel de-al doilea, flendură/ fleandură "zdreanță", explicat de dicționare prin germana regională - graiul sașilor (flander "zdrențuit", în DA). Terminația -flender poate fi explicată pur și simplu ca o refacere analogică (masculin din feminin, singular din plural), dar și prin sonoritățile argotice produse de influența unor (pseudo-)țigănisme ca luceflender, ceaflender (Dicționarul invers, Micul Dicționar Academic; lucefengher
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în hôpital avicenne/ de la periferia unde înflorește liliacul/ și cântă mierle negre./ înghit șarpele endoscopic/ și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu sufletul împovărat de griji, Parisul este un oraș dezbrăcat de mister. În raport cu drama care îl sfâșie pe nefericitul tată literatura devine un moft, locurile mitice ale Parisului sunt repere anonime pe
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
O zi În care toate muzicile au trebuit să tacă. Doar furtuna putea să se dezlănțuie liniștită sub ploaia de lacrimi și Întrebări. Sfârșitul nu va oferi niciodată, cea mai gingașă Îmbrățișare. Dimpotrivă. Îți va flutura prin fața ochilor un drapel zdrențuit pe care vei distinge - Într-o lumină crepusculară - semnele Învinsului. Și, gândindu-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul câte unul firele din barba rară, care-i ieșeau din pliurile fularului. Avea ochii bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Poate, dar există lucruri mai grave decât moartea. — Care? — De pildă, trecerea timpului. Uită-te la noi, după nici o zi de captivitate, arătăm ca niște animale. Mi-am privit reflexia Într-una dintre ferestre. Arătam, e drept, jalnic. Cu cămașa zdrențuită, nebărbierit, gârbov, cu frica sclipind În ochi. Nu mi-am putut suporta privirea. În aceste ore cât voi ați vorbit sau ați organizat lupte, eu le-am urmărit, a continuat ea. De ceva timp, parcă s-au retras la odihnă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet inert, peste care flutura pânza zdrențuită a pijamalei. Se iscase de nu știu unde un vânt jucăuș, iar ochii Începuseră să coboare velele, când ancora perfuziei a sărit de la locul ei și astfel a Început cea mai importantă călătorie a vieții mele, o descensiune circulară spre orizontul pardoselei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al pantalonilor; firele minuscule de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai mult în folosul ei decât într-al meu. Își apăsă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
visurile lor. Plutind aici, despuiate și moarte. Printe mari perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie folositoare. Rusească. Cum zicem noi „Am nevoie de asta ca de-o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
blăniță ca să-i țină companie. Apoi un elefant de pluș. Un hipopotam. O bufniță. La un moment dat, erau mai multe animale în căruciorul ei decât în coș. Iar animalele rămase acolo aveau ba un ochi lipsă, ba o ureche zdrențuită, ba o cusătură pleznită. Umplutura dădea pe dinafară. Ăstea erau animale pe care nu le dorea nimeni. Nimeni n-a simțit strângerea ei de inimă din clipa aia. Sentimentul unei căderi îndelungate din vârful celei mai înalte montagne russe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fie bine. Și vâră o lamă adânc în vaginul moale de silicon. În gaura făcută de bărbat cu cuțitul. Dându-i capul pe spate, Cora introduce o altă lamă adânc în gâtlejul de silicon. A treia lamă sfârșește înăuntrul anusului zdrențuit, destupat, al fetei. Când sosește și băiețelul, când îl găsește aruncat cu fața în jos pe brațul scaunului ei, Cora îl duce la baie, împreună cu ultimele două lame. Plătește cu aceeași măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oarecum putoarea canalului, iar Adam s-a simțit ceva mai bine. S-a gândit că s-ar apuca și el de fumat. Pe malul celălalt al canalului, câțiva copii jucau sepak tackraw. Lovită cu piciorul, mingea se Înălța, iar fibrele zdrențuite ale Împletiturii uzate de ratan se roteau ca artificiile lansate de copiii chinezi de anul nou lunar. În Perdo nu erau mulți chinezi, dar Întreaga insulă li se alătura În sărbătoare. Karl Îl aducea În oraș, unde artificiile luminau noaptea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
imaginar nu se lăsa prins, i se strecura printre degete, asemenea fericirii din trecut. În cele din urmă a ajuns dinaintea somptuoaselor uși de sticlă care dădeau În hol, curate, lucitoare, reflectând imagini ale orașului, etajele superioare ale clădirilor, frunzele zdrențuite ale unui palmier, o bucățică de cer. S-au deschis și s-au reînchis Încet, ca În vis. Ce mama dracului! Idioții ăștia de jucători de badminton nu mai sunt În stare să câștige nici un meci. Niște puturoși! Nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor bătrâni. Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cămările noastre. Pe câmpuri, mormăie vesele tractoarele arând pământul pentru însămânțările de toamnă, iar porumbul își prezintă ciuful încâlcit al mătăsii care începe să se usuce. Boabele se coc acum, se întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută. Pe măsură ce vremea trece, norii grei își poartă plumbul întristând cerul și ploaia țese pânza de păianjen pe geamuri. De multe ori, în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni În plâns. Au Însoțit-o la tren. După o lună au primit o scrisoare. Puțin mai târziu primul pachet: mezeluri de Comtim. Apoi Încă o scrisoare și Încă un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curgînd, șerpuind. Ba intrînd sub roți, ba depărtîndu-se. Macii de iunie. Revoltător de roșii și de mulți. La întors, am așteptat reluarea spectacolului, dar plouase și nu mai rămăsese nimic din ei și din petalele lor. Doar cîțiva, ici-colo. Mototoliți, zdrențuiți, scuturați. "Premiera-i totul, mi-ar fi răspuns Iordan, dacă m-aș fi plîns, nu repetițiile". Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-și șteargă tălpile de noroi, s-au debarasat de sacii de iută din care se vedeau ieșind gâturi de sticle goale și-un capăt de funie. Unul dintre ei scoase din sac o carte groasă. Pregătește-te zise! Răsfoi paginile zdrențuite și la litera N se opri târând degetul arătător de-a lungul paginilor. Nu-i! zise după trei ceasuri de căutare. Fir-ar să fie! Cum? înjură celălalt. Dă-mi să văd! Și după alte trei ceasuri la fel: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mele. Dar a apucat să-mi șoptească : va veni, cândva, un copil cu tatăl lui. Dă-i asta copilului: o să știe ce să facă. Și mi-a pus în mână asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-o cumnată-sa? Și m-am înghesuit și eu în piață, pe lângă ea. Nu mai văzusem atâția oameni laolaltă. Și ce furioși erau toți! Ce mai strigau unii la alții! Nu vedeam mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și murdare, da'i auzeam "Barabba! Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga altceva. Nimeni n-o lua în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis!), a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe cap poartă căciuli cu clape îndesate până la ochi, iar în picioare ceea ce par a fi niște pâslari grosolani. Toți șapte sunt năpădiți de bărbi deși probabil sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simțit sângele urcând în obraji și inima bătând mai repede... Am cules un buchet de lăcrimioare pentru mama iar pentru Gery frunze fragede de leurdă care îi place mult. Pagina nu se poate citi în totalitate, partea de jos este zdrențuită și afumată. Dora continuă să caute alte pagini lizibile, răsfoind cu grijă foile fragilizate de foc și de timp. Septembrie 1953 tot la bolnița jenșcina De câteva zile Marina Pavlova, o doamnă puțintică la trup de parcă ar avea tot doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]