278 matches
-
nouă credință. Și cum ar putea fi altfel, când sufletul tânjește după armonie, iar viața este plină de dispute?”.[1] Majoritatea personajelor din filmografia tarkovskiană, inclusiv „Călăuza”, trec prin momente de acută dezamăgire și disperare atunci când propria credință le este zdruncinată. Însă odată cu depășirea încercărilor prin care trec își înțeleg mai bine menirea ce le-a fost hărăzită - menirea de a sluji umanității, de a se pune în slujba celor ce și-au pierdut credința și speranța. Jacques Gerstenkorn și Sylvie
AMPRENTA LUI DOSTOIEVSKI ÎN „CĂLĂUZA” LUI TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349386_a_350715]
-
au pus amprenta și asupra sufletelor. Ori poate e numai o percepție subiectivă. Constat, nu judec. Bisericile frumoase, împodobite de sărbătoare, Preoții care ne întâmpină - primitori, cu zâmbetul pe buze, calmi. Calmul. Iată ce lipsește societății noastre zbuciumate și adeseori zdruncinate. Liniștea. În pelerinajul acesta ne-a însoțit peste tot o liniște, atât interioară cât și exterioară. Câte lucruri bune nu se pot face cu calm, cu bunăvoință și cu zâmbetul pe buze! Și, desigur, mai ales cu dragoste! Căci: „Dacă
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
semn că începea să își piardă răbdarea. Nu era nevoie ca picăturile ploii să fie reci și să-i cadă în același loc pe frunte, ca în tortura cu apă care provoca nebunie, era suficient să cadă zgomotos pe consola zdruncinată, ca să-i vină să se dea cu capul de pereții de un alb murdar ai micului birou devenit sufocant. Nu se putea concentra asupra programului la care lucra, așa că țâșni în picioare și începu să măsoare în pași distanța de la
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
spuneți, dle. C.G. deducem că domnia ta, ca român amărăștean, vei fi avut motive temeinice să-l invidiezi și adulezi pe H.R.P., poate și pentru faptul că mentorul d-tale e unul care a avut norocul să purceadă în viață din zdruncinatele gonade ale unui tată personal venit la noi în țară pe șenilele tancurilor sovietice de ocupație, ale lui Iosif Visarionovici Stalin... (De remarcat că părinții lui HoRoPa fac parte din același val de emanați, cu cei ai celuilalt ilustru, Vladimir
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
Aveți și un mesaj pentru spectatori? Ștefan Hrușcă: Le spun să li se întâmple numai bine și să-i ocolească răul care încearcă să pună stăpânire pe toată lumea. Se pare că traversăm o perioadă globală aici, planeta Pământ este foarte zdruncinată acum și sper să fim destul de sănătoși la minte și la trup ca să putem să trecem perioadele tulburi. Aș vrea să le transmit, pentru că și perioada este mai sensibilă, acum ne apropiem de sărbători, de Crăciun, să fie sănătoși, să
A DEVENIT O TRADIŢIE CA, DE ZIUA LUI, HRUŞCĂ SĂ COLINDE ROMÂNII (INTERVIU) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351110_a_352439]
-
de al II-lea Război Mondial. Și a făcut-o cum nu a mai făcut-o nimeni până la el; ca un om de mare caracter și cercetător de elită. Îl recomand. În 2011, Larry L. Watts a surprins, uimit și zdruncinat puternic cititorii români cu un volum istoric supra-documentat intitulat „FEREȘTE-MĂ , DOAMNE, DE PRIETENI...” apărut la editura bucureșteană RAO, rodul muncii de cercetare pe parcursul unui deceniu. Autorul își începe prefața cu „Cercetările care pot conduce uneori mult mai departe decât
LARRY L. WATTS: „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI ... ” de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351137_a_352466]
-
o scoată din categoria imoralităților, în măsura în care mai sunt în stare să se gândească la precepte morale. Acesta este marele pericol: Modelul nefast de succes prin miciună pe care-l oferă politicianul român societății sale. Care, moralmente, și așa este deja zdruncinată. Povestea e veche și n-au greșit cei care, mai devreme sau mai târziu au ajuns la concluzia că visul de aur comunist era el însuși o minciună gogonată impusă cu forța unor oameni cărora, în practica politicilor la care
A MINŢI CA O GAZETĂ DE PERETE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355276_a_356605]
-
pe la anchete! Paradoxul cel mai român este însă că, ieșind intelectualii ca niște mâți ogârjiți dintr-un totalitarism marxist, nu dintr-o dictatură, i-au bătut măr activiștii și securiștii și interlopii și imperialiștii la toate disciplinele, dar acele creiere zdruncinate n-au extras de aici ideile fracturist corecte: suntem prea puțini în stabiliment ca să ne putem măsura cu atâtea lichele, cu cel mai numeros partid bolșevic din Europa și cu cea mai bună securitate din lume, precum și cu cei mai
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
soarta fără să țină cont de dreptul său în a‑și exprima opinia. * Seara târziu, după ce soarele trecuse linia orizontului lăsând cerul însângerat, Silvia își ștergea lacrimile înainte de a intra în salonul în care Iuliana o aștepta nerăbdătoare, cu nervii zdruncinați. Și‑a aranjat părul și a încercat un zâmbet liniștitor în colțul gurii. Nu dorea să‑i spună fetei toate cele discutate cu medicul legist și nici să‑i dezvăluie gândurile ce o chinuiau pe ea și pe Tudor. Era
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
energie vitală am consumat, doar ca să supraviețuiesc de azi pe mâine în această junglă modernă pe care o reprezintă astăzi o metropolă, oricare ar fi ea. Cu ce preț și, cu ce câștig? Vise spulberate, tinerețe arsă prea devreme, sănătate zdruncinată iar despre idealuri, mai bine să nu pomenesc nimic. Și cu cât este metropola mai mare, cu atât și alienarea este mai mare, de cele mai multe ori reîntoarcerea fiind aproape imposibilă. O junglă care macină nervii și sănătatea într-un ritm
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
evrei de limbă română. Mai sunt desigur, exact ca în viață, cuplurile conjuncturale. Gina este o femeie frumoasă, atrăgătoare și devenind, prin separație, disponibilă, are desigur diferite oferte. Un bijutier mai în vârstă, ceea ce i-ar putea reface finanțele cam zdruncinate, un ispititor florentin, nostim și fermecător ... Numai că ... Numai că vă las dumneavoastră cititorilor bucuria de a descoperi cum evoluează lucrurile. Mai fac doar o singură remarcă. Așa cum știm și din alte scrieri ale lui Harry Ross, romanul nu se
UN ROMAN INCITANT A LUI HARRY ROSS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354315_a_355644]
-
non-libertății întregului. Aici locul artei a devenit unul incert. Autonomia pe care ea a atins-o după ce s-a debarasat de funcțiunea cultică și de imitațiile ei s-a hrănit din ideea de umanitate. Ea a fost cu atît mai zdruncinată cu cît societatea a devenit mai puțin umană. în concordanță cu legitățile propriei mișcări, în artă s-au diluat tocmai componentele ivite din idealul umanității.” Ruffilli constată că omul este îngrădit în mișcarea prin viață de o entitate om diferită
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Este poruncitor și indecent. Îi ordonă să se dezbrace și îi face el însuși percheziție corporală: „Dezbracă-te! poruncește d. Lefter.” Faptul că nu găsește biletele îl scoate din minți. Replicile lui devin răcnete și urlete izvorâte dintr-o minte zdruncinată: „Ce mi-ai făcut biletele? răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleștați d. Lefter.”, „Ce ai spus pe țigănește? urlă d. Lefter.” Îi ordonă să îi dea biletele și o amenință că o omoară: „Să-mi scoți biletele! scrâșnește d. Lefter; să
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
autentic cu toate ale sale, incomodează și deranjează pe unii deoarece constituie o realitate existențială, puternică și cât se poate de compactă, conținând niște precepte moral-creștine foarte clare și corect definite. Acest lucru estompează sau atenuează unora duhul lor foarte zdruncinat și de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sărmanii) niște victime ce revendică „libertatea de conștiință” care, chipurile, ar fi înrobită de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Creștinismului sau, de ce nu, și ale altor religii!... Cred că, în primul
DESPRE IMPORTANTA OREI DE RELIGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352536_a_353865]
-
întristare să seamăn bucurie, acolo unde este disperare să seamăn nădejde, acolo unde este ceartă să seamăn pace, acolo unde este ură să seamăn iubire și acolo unde este întuneric să seamăn mereu lumină". Înaintat în vârstă și cu sănătatea zdruncinată, la 16 august 1947, Mitropolitul Irineu Mihălcescu s-a retras din scaun și Patriarhul Nicodim Munteanu l-a numit locțiitor, până la alegerea titularului, pe Arhiereul-vicar Justinian Vasluianul. Întrunit la București, în ziua de 19 noiembrie 1947, sub președinția Mitropolitului Nicolae
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
un timp am crezut că am pierdut cântecul meu favorit, căci nu-l mai auzisem de zile în șir. Ce zile cumplite au fost acelea! Totul părea umbrit de nori grei, apăsând deasupra orașului și, mai ales, asupra spiritului meu zdruncinat! Orașul îmi părea trist și monoton, iar trecătorii păreau că-mi aruncă priviri piezișe. Îmi părea că sunt epuizat, înfrânt, lipsit de melancolie și de poezie, împresurat de sentimente nefericite... Dar, când tocmai credeam că nimic nu-mi mai rămăsese
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
ne mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite. Știu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă așteptam la o asemenea “solidaritate”! Și totuși, doamnă, lasați-mă să vă reamintesc! Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în
Dan Puric – Scrisoare deschisă () [Corola-blog/BlogPost/339981_a_341310]
-
Acasă > Poeme > Meditație > EFEMERITATE Autor: Oana Adriana Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt două lumi în mine..de vis și realitate Și dragostea și ura..sunt veșnic zdruncinate Mă văd în ceață vremii.. zâmbind s-ascund durerea Și-n lacrima ostilă.. mi-a triumfat plăcerea! Chiar dacă ploaia rece îmi spală astăzi trupul Țâșnesc din mine raze..înlănțuind văzduhul Având curaju-n tâmple ca să-mi acopăr rană.. Mirajul mi-e
EFEMERITATE de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340066_a_341395]
-
ați primit, fără plată să dați!”... În lume bântuie, ca o stafie, spiritul anticristic. Acesta a fost semănat de duhurile rele dezlănțuite la acest apus de timp, când totul ne spune, în viața omului îngrijorată, în societatea debusolată, în natura zdruncinată, în clima pământului schimbată, că omul își târăște ultimii pași pe pământ, că din veșnicia Raiului Său, foarte curând, va reveni iar Fiul lui Dumnezeu. Mieii lui Dumnezeu sunt fericiț, câd soarele râde pe cer, dar ș când furtuna se
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
vreme. Mesaj incriminatoriu și sancționator, din care transpare cerința înnoirii, a unei renașteri atât în plan social dar și în plan spiritual. E chemarea unei reveniri la matcă, la normal și stabilitate, așezând la baza piramidei acele valori fundamentale, profund zdruncinate și ignorate în ultima jumătate de secol, care au reușit de-a lungul timpului să impună edificarea structurilor societății românești. Privind peste formula clasificatorie, limitatoare și dogmatică a unor criterii imuabile în virtutea cărora o lucrare este afiliată unor denumiri literare
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
început, speranțele și dezamăgirile. Din nou ni se spulberau idealurile, dar măcar de data asta merita efortul răsturnării complete a ordinii firești: eram liberi. O groază de chipuri și de specimene noi se perindau cu viteză amețitoare prin viețile noastre zdruncinate, în care nimic nu mai era cum a fost. Nici programa de la facultate, nici profesorii dezirabili și cu atât mai puțin cei compromiși. Se perimase până și ideea noastră despre perspective. Presupusul nostru viitor, care prevedea absolvirea, repartiția, familia etc.
ŞI ZILNIC NE UITĂM LA ŞTIRI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343458_a_344787]
-
reprimirea în Partid, din motive absolut absurde , deși cunoștea mulți dintre noii lideri ai PCR. A suferit enorm, era un naiv, s-a rugat în mii de scrisori, până în 1954, să fie reprimit. A fost, dar sănătatea i-a fost zdruncinată ( și de cele două războaie), a murit în 1960, fără a dori să ocupe un post important, fără a fi nomenclaturist. Tovarășii m-au convins să accept incinerarea, că așa e la comuniști, ceea ce era o minciună. I-am scos
ANTICOMUNISM DE OPERETĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343685_a_345014]
-
reprimirea în Partid, din motive absolut absurde , deși cunoștea mulți dintre noii lideri ai PCR. A suferit enorm, era un naiv, s-a rugat în mii de scrisori, până în 1954, să fie reprimit. A fost, dar sănătatea i-a fost zdruncinată ( și de cele două războaie), a murit în 1960, fără a dori să ocupe un post important, fără a fi nomenclaturist. Tovarășii m-au convins să accept incinerarea, că așa e la comuniști, ceea ce era o minciună. I-am scos
ANTICOMUNISMUL DE OPERETĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343686_a_345015]
-
care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
autentic cu toate ale sale, incomodează și deranjează pe unii, deoarece constituie o realitate existențială, puternică și cât se poate de compactă, conținând niște precepte moral-creștine foarte clare și corect definite. Acest lucru estompează sau atenuează unora duhul lor foarte zdruncinat și de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sărmanii) niște victime ce revendică „libertatea de conștiință” care, chipurile, ar fi înrobită de icoanele, slujbele ori simbolurile Creștinismului sau, de ce nu, și ale altor religii!... Cred că, în primul rând, unii ca aceștia
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]