86 matches
-
apăsarea din literatura absurdului. Fabulantul cu excelentă imaginație combinativă (dramaturg la fel de ingenios) păstrează o anumită bonomie, un zâmbet de copil mare. Perpetua sobrietate a discursului ca la un Jacques Prévert sau la Ungaretti, deposedarea miturilor de sugestiile lor inițiale, nota zeflemistă toate pendulează între deconstrucție și montaj inedit; citatul livresc și faptul divers orientează spre viziuni sucite, răsturnătoare. Fac impresie în Poeme câteva creații soresciene fundamentale pagini reprezentative în întregul context poetic al celui de al șaptelea deceniu. În textele în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adresându-se unei stranii Mississippi: "Cu inflexiuni ale vocii până la ipocrizie / îi spun și astăzi "Miss", "Mississippi" / sau o alint "Miss Mississippi" / și chiar "Missouri", diminuând-o cu aroganță când mă enervează". Pe deriziune parodică se întemeiază un Pater noster zeflemist, satanic: "Nu-i loc pentru mulțime pe scaunul divin / de vrei să te urmăm, fii diavolul! Amin". Un experiment de tip avangardist, Tangaj, e, în fapt, un colaj lexical colportând termeni din germană, engleză, rusă, franceză, spaniolă, italiană, neogreacă. O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul florentin, un Liviu Ioan Stoiciu împărțit între text și metadiscurs, narează, recurge la un limbaj epopeic și glosează; se implică în acțiune și altfel decât Dante, transcende într-un imaginar zeflemist, intens ironic. Analogiile dintre labirintul-arhetip (palatul lui Minos din Creta) și labirintul existențial, analogii cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un dat al umanului în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
excită palmele mâinii cu linia mieilor și tălpile picioarelor cu iarbă udă. Cât despre Caragiale, el e de la marginea de jos a rasei noastre, el e un balcanic traco-elin. El aduce sensibilitatea excesivă, iubirea de aglomerare citadină, spiritul critic exagerat, zeflemist, preocuparea de politică, apetiția spre o culturalitate maximă, cunoașterea de oameni, mimica repede, teatralitatea, oratoria. Macedonski [...] e grandoman în sensul sublim (notă comună raselor migrante), neliniștit, eroic. Indivizii din ramura lui aduc prudenței noastre mirajul, fabulosul, construcția unei lumi artificiale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu numai un uz, dar chiar o dogmă, dogmă care a dat loc la mari discuții iubitorilor de inovațiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile". În alt loc, Panu utilizează sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare obscure și nu tocmai igienice, avea ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în continuare meditat: "Caragiale a lăsat intelectualilor și oamenilor noștri de spirit o normă de viață, un criteriu de valorificare, o "weltanschauung". Învățătura pe care ne-a transmis-o decalogul său, prin excelență latin și elen, adică meridional, e atitudinea zeflemistă în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte înclinat spre facilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat, în copaie l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cred că numai astfel se pot discuta chestiunile grele, apăsătoare ale istoriei și culturii noastre (așa cum a demonstrat-o Florin Constantiniu). Despre mareșalul Antonescu, de pildă, Theodor Codreanu vorbește calm și apăsat, aducând acele argumente contextuale pe care mai toți zeflemiștii istoriei le țin sub tăcere, de pildă cum se face că ungurii pot să-și slăvească eroii lor, pe Horthy, în cazul de față, iar românii trebuie să dărâme monumentele ridicate pentru ai lor, despre Ion Antonescu fiind vorba? Măsoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de imaginea lirică a episodului ulterior, în care motivul cromatic în acorduri de cvintă mărită, proiectat într-un atac legato, cu un sens predominant descendent - metaforă a unui sentiment de „înșelătoare” întristare, și marcat cu En cédant (Cedând) și moqueur (zeflemist), se suprapune unor rezonanțe purtând sugestia pizzicato-ului de contrabas. Analizând versiunile interpretative ale Menestrelilor, Richard Langham Smith amintea despre o interpretare de referință a lui Poulenc, care executa acest preludiu într-un tempo moderat de cakewalk și cu respectarea foarte
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
oarecare/ poate la cine știe ce mansardă". Finalul, devenit aproape celebru pentru afirmarea frondei, s-a spus, închide textul simetric oferind ceea ce ar putea fi echivalat cu resemnarea, dar și cu schimbarea viziunii, există aici o interacțiune, dar e parodică și oarecum zeflemistă: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,/ apele erau calme și nimeni în parc/ în afară de roșcove, încât l-am scuipat". Marile probleme existențiale au dispărut, motivul conflictului interior este plictiseala, nimic nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
parte” și a făcut din „beția cîștigului mare, unică problemă și unică însuflețire”.9) în creștere rapidă, egoismul burghez - ne spune în felul său pamfletarul - a denaturat mentalitatea tradițională. „Poporul (adică elementul țărănesc - n. m.) s-a infectat de pehlivănia zeflemistă a elementului orășenesc”, luat ca model, constatau Petre Pandrea și Mihai Ralea.10) Legenda pozitivă a epocii interbelice, de perioadă fericită, e - trebuie să adaug - creația unei părți a „elementului orășenesc”, care n-a dus-o rău. Intrată în „epoca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Genlis, al cărui spirit și a cărui conversație le gustase până atunci, iar Domnul de Genlis n-a putut niciodată recâștiga pe deplin bunăvoința lui. Două luni mai târziu, Domnul de Sauvigny a dat la Comedia Franceză o piesă intitulată Zeflemistul. Rousseau ne spusese că nu merge la spectacole și că evită cu grijă să se arate în public; însă, cum părea că ține mult la Domnul de Sauvigny, am insistat să vină cu noi la premiera acestei piese, iar el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
J. M. Guyau, "omul cu profundă inimă creștină și cu creierul pustiit de pozitivismul logic al veacului al 19-lea". O concluzie amară i se impunea însă cu forța unei axiome: Universitatea avea un aer sufocant datorită spiritului pozitivist, anecdotelor zeflemiste și indiferenței radicale față de tot ceea ce voia să treacă dincolo de datele experimentale și de documentul istoric. Doar Iorga, singurul, era o personalitate care favoriza evadările în idealuri, dar naționalismul său funcționa de cele mai multe ori ca o condiție limitativă. Spiritualul era
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
muzeul marelui armean. Final de voiaj, dejun la Gambrinus, restaurantul lui Nenea Iancu, de unde și-a cules personajele schițelor cu berării. N-a avut succes cu berea Luther, dar i-a identificat pe Lache și Mache printre băutori, chibiți, moftangii, zeflemiști („Ai parale, Mitică?” „Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăsnet!”). Berăria lui Caragiale n-a fost de fapt aici, clădirea de astăzi a fost ridicată și deschisă pe la 1915, deasupra erau camere de hotel, avea linii telefonice către
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
referindu-se la versurile tânărului, adaugă: „Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă Încărcată de lumină În care pulsează”... „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi... pregătiți să ia viața peste picior”. Ioanid Romanescu Își lămurea astfel talentul literar al poetului: „Eu, unul, nu am aflat altă explicație decât susținerea unei dotări naturale prin educația și deschiderea spre artă, manifestate În familie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Subsemnatul Malin, culturist și premiat la poezie Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași Trebuie să dau foc la narcise; Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe Am dat cinci lei paznicului Să le arate rugul unde ard Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie Că de fapt ochii mei Au fost cumpărați de la vânzătoarea de chibrituri infernale. Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii. Îmi vine să strâng de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Călătorul profund, apărut sub Îngrijirea familiei. Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă, Încărcată de lumină, În care pulsează „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi”, pregătiți să ia viața peste picior. „Subsemnatul, Malin, culturist și premiat la poezie/ Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași/ Trebuie să dau foc la narcise;/ Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe/ Am dat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Subsemnatul, Malin, culturist și premiat la poezie/ Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași/ Trebuie să dau foc la narcise;/ Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe/ Am dat cinci lei paznicului/ Să le arate rugul unde ard/ Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi/ Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie”.... Pe un ton jucăuș, poetul le amintește domnișoarelor sosite În trăsura la pension că ochii săi care ard au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ar fi, după jocul intereselor de moment vine poate din aceea că rămân mai fiabile decât cuvintele, acestea uzând de prea multe perifraze și eufemisme. Cu proeminențe ieșite din comun uneori, așa ca în următorul duel contabilicesc îmtre un israelian zeflemist și un palestinian futurist: Explică-mi și mie acest mister, Faruk. Am citit că există aproape zece milioane de palestinieni în lume, din care șase milioane în exil. Sunt paisprezece milioane de evrei în lume. Din care șapte milioane în afara
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar și cele mai mici sechele de pe urma celor întâmplate și pentru a avea zilnic, la orice oră, sursa binefăcătoare a acestui medicament natural, mama a hotărât că lucrul cel mai nimerit ar fi să cumpărăm o capră, căreia la modul zeflemist i se mai spune și "vaca săracului". Nu-i nimic. Important era că îndeplinea cerința imperioasă și fundamentală: dădea cel puțin un litru de lapte la mulsoare. Nu? Iarbă era cât lumea, prin urmare tatei nu i-a rămas decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ritos, ci mai mult ori mai puțin indirect, prin regimul rezervat zeflemelei. „Ea (zeflemeaua, n.n) ne arată o lume care și-a greșit suportul energetic. În loc de a-și rezerva critica pe fondul sănătos și adânc al poporului, această lume zeflemistă își agață nemulțumirea de catargul unei spiritualități de împrumut.” Iată-ne readuși astfel la teza din 1935 a lui N. Davidescu despre așa-zisa „inaderență a lui Caragiale la spiritul românesc”. La asta a răspuns definitiv, încă de atunci, Șerban
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Caragiale, arăta (și râdea de) o lume care-și greșise „suportul”, hai să-i zicem și noi „energetic”. Adică, așa cum știam noi mai demult, comicul caragialesc satirizase „formele fără fond”. Dar nu ! Fraza imediat următoare ne informează că „lumea zeflemistă” (care o fi fost aceea ? junimiștii ? socialiștii ? căci și unii și alții erau, dragă Doamne, „cosmopoliți” și mai erau, oroare, și oameni de spirit) se agățase de stindarde străine (adică exact acuza care se aducea acum un secol celor ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ce ridicau cultura românească la nivel european). Așadar, în esență, conștient sau nu, autorul preia rolul lui Cațavencu. „Nu voiu, stimabile, să știu de Europa d-tale !” Alergia la Caragiale se traduce de regulă printr-o denunțare a zeflemelei. Anti zeflemistul trădează vaga conștiință de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o vară, pe la sfârșitul lui august, tanti a venit însoțită de unchiul Constantin, ca de obicei, să-l roage să-i ducă la gară. Tata avea atunci două iepe frumoase cu mânji după ele, și, ca de obicei a răspuns zeflemist: „Păi da, am să-mi pun acum la ham iepușoarele mele pentru tine” dar, după ce au savurat un pepene verde, dulce și gustos, i-a dus la gară. La prima ocazie de întâlnire cu frații ei, le-a istorisit dialogul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]