161 matches
-
cap și se gândea că-i Ajunul Crăciunului, se gândea acasă, la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică și, la un moment, n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea și am spus cum se spune aici, la noi: „Slobod Îi a colinda?”. Și le-am cântat câte-un colind. Atunci s-o trezit tote, pe rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O, ce veste minunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu era nimic... Era un frig groaznic... N-am putut să stăm cinci minute, c-am fi Înghețat, cu toate că ne-am Îmbrăcat bine dinainte, cu multe pulovere pe noi... Dar v-a lăsat cu puloverele? Ne-o lăsat, da, cu zeghe deasupra. N-o văzut ei că ce-avem noi dedesupt... Dar totuși, stând acolo, n-ai avut unde să stai jos și o trebuit să stai tot timpul În picioare sau așa guguț... Dacă stăteam o clipă, Înghețam, așa că ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo.” „Măi, Vasile, te-o bătut?” „Nu, nu.” Da’ el nu putea sta locului de durere și se plimba prin cameră și, cum se plimba așa, mă uit la fundul lui și Îi văd pantalonii În fund zdrele făcuți. Plus zeghea aici, cât o ajuns, spre fund... „Tulai, măi Vasile, tu ieri ți-ai cârpit pantalonii, mă!” „Da.” „Dă-ți pantalonii jos și te uită la ei cum Îs.” „Da’ cum Îs, mă?” „Toți Îs ferfeniță, măi. Mă, și tu zici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost, și când o fost aproape gata copt... mai era puțin să steie, vine șeful de escortă și ne găsește: „Drepți! Două sute de salturi!”, Am făcut... și așa curgea apa pe mine, de parcă am dat cu coasa..., că eram În zeghe și pantaloni. Și zic: „Hai, mă’ Ioane, măi, asta ți-o trebuit... Nu mai mănânc eu mălai niciodată, futu-i mălaiul mamei lui”. Și ne vede iar și zice: „Mă, bandiților, ați vrut să dați foc la tarlaua de porumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, aveam colici și aveam dureri teribile, și, la un moment dat, am rupt zeghea de pe mine și-am spus: „Domnule, Împușcați-mă! Și așa sunt nevinovat. Împușcați-mă pentru că nu vreau să mai trăiesc! Nu mai pot să muncesc aici”. Și-atuncea a zis unu’: „Bă, ia-l pe-ăsta și du-l la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sibir;/ Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate,/ Alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate./ De-a lungu-și mână-n-nepăsare puhoiul apei ucigașe/ Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe./ Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe/ Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe./ Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir./ Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă/ Îți vine să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despre Nietzsche, pe care-l adora, și Îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a venit la Salcia. Și la Salcia a fost cu mine În pat. Îmi amintesc că păstrase În colțul zeghei o inimă de creion chimic și o cărpuliță din asta, și a făcut pe ea pătrățele de șah. Și din miezul ăla de pâine cu săpun și cu vârful lingurii am modelat niște piese de șah cum nu fac ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu poți tu să faci așa ceva.” „Fac, domnule!” „Ia, vino Încoace la bucătărie. Păi din ce faci?” „Păi din miez de pâine. Ia, dă-i, măi, o pâine.” Îi dau pâine, a luat miezul și cojile le-a băgat pe sub zeghe... și mi le-a adus mie. Știi? A fost salvator pentru mine, Îți spun! Și i-a făcut șefului de tură, care era acolo, piese cu săpun. Și Îi zice ăsta: „Bă, dacă mai spui la cineva că mi-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dar du-te dracu’ să nu spui la nimeni!”. Până la urmă vine și comandantul Închisorii... deci toată lumea aflase. Ăsta le făcea garnituri de șah la toți. Pentru mine era bine, că venea ăsta cu câte un castron de varză pe sub zeghe... Da’ când venea ăsta, se simțea mirosul de varză... și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În toată camera... Patru inși În pat, doi la un cap, doi la un cap. Iar eu, cu un prieten, unu’ Nae Samoilă din Nucșoara, tot deținut..., ne-am culcat pe cimentul de pe jos. El avea o șubă, eu aveam zeghea și am pus-o pe mine... În timpu’ ăsta, cu noi era un doctor Ridichie, din Cușmir, Mehedinți. El fusese arestat mai de mult și-a avut niște țigări la el, și ne-a dat câte-o țigară, două la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dormitor.” Și, În fine, s-a Înduplecat și ne-a dat voie să mâncăm În dormitoare. Dar, a doua zi: „Veleanu, ia-ți pătura și hai cu caii!”. Asta era expresia. Adică la izolare, că Îți lăsa numai cămașa și zeghea aia pe tine și pătura care o foloseai noaptea. Și... v-am spus... am făcut 193 de zile de izolare În cei cinci ani de pușcărie... Am făcut izolare două săptămâni că m-a prins cu un ac din sârmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
brăul dă lînă, Cu păr dă cămilă. Din cărji cîrjîind, Din ochi ea plîngînd, Din gură-ntrebînd. Dar și într-o variantă la Ovid Densusianu, de data aceasta păstorească: O babă bătrînă, Cu rochie de lînă, Cu brîu de cămilă, Cu zeghe de mițe, Cusute-n trei ițe. La fel: ... babă bătrînă, Cu brîu de cămilă, Cu doi dinți în gură, Lucrați în pe sîrmă. Înfățișarea ciudată, robustă și primitivă arată angajarea nefericitei ființe pe drum anevoios și ajunsă la greu impas
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cotnari, în hlamidă, în ițari cu butoaiele mai mari azi la trântă, cu tâlhari ne rosto- golim gregari. La Cotnari prin șpalieri răsari muză tu pentru serdari iubitori de arome tari... La Cotnari suntem hoinari - pecenegi, sarmați, avari - ba în zeghe, ba-n șalvari, degustăm struguri impari, întomnați, noi robi și lari... FÂNTÂNARU PETRU (1867-1927) Profesor și epigramist. Elev la Liceul Național în perioada 1883-1887, și mai apoi student al Facultății de Litere, devine în 1892 profesor de limba română la
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
trădat / of, m-ai dus la furat/ of, of, tîrfo, te omor/ of, jur pe-al meu fecior/ tu stăteai vara la soare/ iar eu stam la închisoare/ tu schimbai localele/ eu schimbam plantoanele/ tu purtai geacă bufantă/ iar eu zeghea șifonată/ tu purtai blugii raiați/ iar eu pantaloni vărgați/ mîncai fripturi în oraș/ eu mîncam doar arpacaș/ tu ciocneai paharele/ pe mine bastoanele". Sau, în altă variantă la fel de frecvent întîlnită, mai veche și mai melodramatică: "Tu comanzi sticle de bere
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Humulescu afirma: „Scoala din Humulești, o chilie făcută pe cheltuiala sătenilor, prin îndemnul și osârdia părintelui Ioan Humulescu, care avea o mână de învățătură, un car de minte și multă bunătate de inimă”. In lagărul de muncă forțată, pe spatele zeghei fiecărui deținut era aplicată o ștampilă CR (contrarevoluționar) cu litere de aproximativ treizeci de centimetri, să poată fi văzută de la mare distanță (spre deosebire de deținuții de drept comun, care aveau imprimat DC). Același însemn CR era trecut și pe dosarul tatălui
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
au putut relaționa cu aceștia, dacă au avut avocat din oficiu sau angajați de familie, dacă au făcut sau nu parte din vreun lot de condamnați, cum s-a desfășurat procesul, dacă au fost judecați în haine civile sau în zeghe, cum au primit psihic sentința și dacă au făcut recurs, dacă au putut să-și prezinte în fața instanței și punctul lor de vedere. Cea mai largă secțiune a convorbirilor a fost desigur dedicată detenției propriu-zise, întemnițarea. Aceasta se petrecea îndeobște
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un grajd se încălzește atmosfera datorită respirației animalelor, așa se încălzea și dormitorul nostru, de la respirațiile noastre, atât. Și uneori era foarte cald și era insuportabil, erau atâția oameni și aerul extrem de viciat. C. I.: Ați primit haine de deținut, zeghe, pantaloni, pufoaică? Când anume? Când ați ajuns la Salcia? S. Ț.: La Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
atât. Și uneori era foarte cald și era insuportabil, erau atâția oameni și aerul extrem de viciat. C. I.: Ați primit haine de deținut, zeghe, pantaloni, pufoaică? Când anume? Când ați ajuns la Salcia? S. Ț.: La Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
aflat de dumneavoastră abia după proces. S. M.: Da. Le-am trimis scrisoare și mi-au trimis ce le-am cerut eu. C. I.: De la momentul arestării și până ați primit pachet ați stat în aceleași haine, nu v-au dat zeghe? S. M.: Da, în aceleași haine. Zeghe ne-au dat abia la Canal. În arestul Securității aveam hainele mele. Eu aveam o hăiniță pe mine, o pereche de cizme, o pereche de pantaloni și-o cămașă și altceva nimic. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
S. M.: Da. Le-am trimis scrisoare și mi-au trimis ce le-am cerut eu. C. I.: De la momentul arestării și până ați primit pachet ați stat în aceleași haine, nu v-au dat zeghe? S. M.: Da, în aceleași haine. Zeghe ne-au dat abia la Canal. În arestul Securității aveam hainele mele. Eu aveam o hăiniță pe mine, o pereche de cizme, o pereche de pantaloni și-o cămașă și altceva nimic. Dar n-am suferit de frig, chiar iarna
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în șezut cam până după miezul nopții. A doua zi ne-au dus la treabă: am cărat cu roaba pământ, făceam digurile la malurile din stânga și din dreapta. Eram îmbrăcați tot cu hainele noastre, abia după vreo săptămână ne-au dat zeghe. La un moment dat, noi ne-am făcut norma, ceea ce ne măsuraseră ei și a venit un gardian și ne-a zis că să ne ducă în altă parte. Noi am zis că nu ne ducem, că aici stăm. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mare dintre frați. La Iași, cu profesorul Gheorghiu și cu un caraliu omenos C.I.: Când ați ajuns în penitenciar? I. N.: Prin luna septembrie 1959. Aveam 36 de ani. La penitenciar am fost dezbrăcat și mi s-a dat o zeghe ruptă și un pantalon și am fost dus la celula 32. Când am intrat acolo, într-o jumătate de cameră din asta erau 50 de oameni, i-am numărat. Când i-am văzut în zeghele alea pe toți...! Era un
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
scoate. Mai scotea și dintre noi ca să provoace confuzie și să ne deruteze. Nu mai țin minte cum îi chema. C. I.: Dar cu gardienii n-ați avut probleme la Iași? I. N.: Nu. Am avut noroc chiar, că aveam zeghea ruptă și, cum mă plimbam pe acolo, un caraliu din ăsta m-a recunoscut. Probabil de pe stradă, m-o fi văzut pe acolo militar, că penitenciarul și unitățile militare erau apropiate, prin zonă, iar eu am lucrat 12 ani în
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
văzut pe acolo militar, că penitenciarul și unitățile militare erau apropiate, prin zonă, iar eu am lucrat 12 ani în Iași, numai la intendență, până la arestare. Și mă plimbam, că ne scoteau la aer, și vine și îmi aruncă o zeghe pe care am luat-o imediat și am îmbrăcat-o peste aia a mea ruptă și am mers în cameră. Când am ieșit din pușcărie, caraliul era trecut în rezervă și lucrase la Tricotaje "Moldova". M-am întâlnit cu el
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am întâlnit cu el după pușcărie pe stradă pe la Gara internațională Nicolina: "Mă cunoști pe mine?", m-a întrebat. "Parcă îmi aduc aminte de undeva". Și mi-a zis că a fost la penitenciar și că el mi-a aruncat zeghea aia și abia atunci l-am recunoscut. Și-mi zice: " Domnule, ați suferit mult! Dar eu n-am nicio vină în problema asta, eu m-am purtat cât s-a putut de bine cu dumneavoastră". Și cu zeghea aia am
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]