767 matches
-
orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda infernală, tot ceea ce îți rămâne de făcut este să bagi capul între umeri și să aștepți încheierea impetuoasă a spectacolului. Zgâlțâit de mâini nevăzute, cortul sălta spasmodic, agățându-se disperat de pământ prin punctele de ancorare, iar Turistul își privi ceasul, ca și cum ar fi numărat cu teamă nerostită ultimele secunde de dinaintea unui deznodământ anticipat. Ghidul acela pe jumătate beat a avut
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice frumoasă. ce nu se vede, nici nu doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
releva frământările lui Tolea între antipozi: "Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940, un trecut scurtcircuitat de prezentul imediat, de "trauma telurică, cutremurul, ca
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
Cristian Teodorescu Și pierduse somnul Virginica. Și-l zgîlțîia de umăr și pe el, pînă-l trezea. Ce ți-o fi trebuit, Fănică, să te bagi cu boiangiul? Dă-l, femeie, dracu și culcă-te!) Păi da cum: o rochie de nașă de botez e mai ceva decît a nașei
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
la femeia iubită, ci ea ține de o optică deformată: informații am cu duiumul, dar ele sunt prea fierbinți. Cu alte cuvinte, nu-ți poți descrie obiectiv un sentiment perpelindu-te din cauza lui. Nu te poți comporta impasibil cînd ești zgîlțîit de vibrația unei obsesii. Și astfel, suferind de o proastă așezare în raport cu cealaltă ființă, ai față de ea o perspectivă obtuză: în loc să descrii fidel o stare, vei debita un șuvoi de efuziuni. Vei manifesta o reacție tulbure provocată de o tensiune
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
mai tras. Eu, să fi fost în locul tău, întâi trăgeam și pe urmă îi spuneam povestea cu dracul - a pus paie pe foc moș Dumitru, în hazul tuturor. Adică cum, măi Dumitre? Trag eu un foc de pușcă de se zgâlțâie casa din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Il întreb eu. „Am visat că îi cutremur iar”...„Culcă te, omule! Că tu, în loc să te gândești că...ai fimeie tânără lângă tine, dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în picioare în vârful patului și poc cu creștetul taman în bagdadie...Să fi auzit cum striga ca un apucat: „Cutremur! Cutremur!”... „Măi omule, liniștește-te, că nu-i nici un cutremur”... „Cum nu-i cutremur, că pe mine m-o zgâlțâit de mi-o clănțănit dinții în gură și m-o pălit și ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
auzit. Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de puțini. Două ore, cât am stat acolo, n-a venit nimeni. Nici măcar nu s-a uitat cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mă uit mai bine, jos într-un coșuleț, refuzase o monedă, probabil mai deformată. Hai să băgăm alta, haț s-a ridicat bariera, Doamne ce deștepți suntem! Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani! După n kilometri iar barieră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne zgâlțâie, făceau scaunele cu noi ca toate alea. Fi-miu’ chiar se speriase, fugi, mă, tu nu vezi că sunt prinse cu sfoară. Pe el l-a înspăimântat treaba că într-adevăr s-a văzut chiar pe el. Nu că râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar fi fost ținut zdravăn de mână, și-ar fi pierdut echilibrul. Tot drumul până în casă repetă de zeci de ori: ,, Spuneai că ești băiat mare, ai?" * Despărțindu-se de Simona, Veturia întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai apoi s-o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian, hotărâtă să nu scoată niciun cuvânt. Cum te numești? O
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vedea, îi venea să plângă. Parcă aud și acum cum zicea cu ciudă și cu jale: - Doamne, asta mai mică o să mă bage-n pământ! Eu râdeam și mă bucuram că puteam face ce doream. Știam că riscam să fiu zgâlțâită de cap de mama, dar ce era aceasta în comparație cu plăcerea de a alerga prin ploaie și de a simți apa rece cu picioarele goale? Nimic! Pe cât de mult erau așteptate ploile vara, pe atât de mari erau și bucuriile noastre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
I-am atins umărul ușor, rugând-o să se trezească, spunându-i că nu face bine să doarmă acolo, și mai ales la ora aceea târzie. Nu a dat nici un semn că mă aude. Am Împins-o mai tare, am zgâlțâit-o de câteva ori, dar a rămas nemișcată. Părea cufundată Într un somn foarte adânc, respirând aproape imperceptibil. Mi-a atras atenția la ea un soi de inocență și de suavitate, datorate, aș zice, buzelor țuguiate Într-un anume fel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prin programe de guvernare )! Tzara și Brauner, Brâncuși și Geo Bogza, Gellu Naum sau Ionesco au rămas În istorie. Fiindcă avangardiștii au locul lor, bine stabilit, În culisele culturii. CÎteodată, ies și-n luminile rampei ! Tot respectul, pentru asta! Avangardiștii zgîlțîie comodități și prejudecăți ; duc arta spre o necesară prospețime ; revigorează mișcări (curente) pîndite de anchilozare. Respectul meu suplimen tar, pentru asta! Recent, am fost invitat să vorbesc, la Iași, la interval de numai două zile, despre două cărți cu titluri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unui circuit electric care se Închide, și de parcă prin acest contact se transmise undeva un semnal care dădu altundeva o comandă, care puse ceva În mișcare, iar acel ceva făcea ca ferestrele nu doar să vibreze, ci, iată, să se zgâlțâie de-a binelea, iar câteva bucăți de tencuială să se desprindă de ziduri, ei bine, când acest lucru se petrecu, cucul ieși din mica lui mansardă, iar sub el izbucni un cor de urlete. — Dumnezeule! — S-a făcut ora 9
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ci aducea mai degrabă cu un gândac căzut pe spate, care se chinuia să se-ntoarcă. Într-un târziu, după ce a mai emis câteva chițăituri ciudate, și-a recăpătat răsuflarea. Apoi m-a privit și iar a Început să se zgâlțâie ca o budincă. Bun, așteptăm. Lăsăm timpul să treacă. Ce e timpul, În fond? Kant credea că e o formă apriorică a intuiției, Parmenide, o iluzie. Întrebat la rândul său, Sfântul Augustin a ridicat din umeri și s-a culcat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seară, În fața patului pe care erau răspândite trupele. — Vera, spune-mi, te rog, ceva! — ...pantofii ăștia nu se potrivesc cu broșa, rochia de lamé e necălcată... Da. — Cum m-ai recunoscut? — Cum? Păi... Am prins-o de umeri și-am zgâlțâit-o ușor. — Ascultă! Nu știai că vin. Am trecut prin câteva operații estetice majore. Sunt deghizat de nici mama, dac-aș avea una, nu m-ar recunoaște. Or, când mi-ai deschis ușa, n-a trecut o fracțiune de secundă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Acuma apăsați accelerația și ambreiajul pînă în podea și țineți contactul pînă vă fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să pornească pînă la urmă? se bîlbîie în timp ce garajul se umple cu gaze de eșapament, era păcat să ne fi dat bătuți așa de ușor, ești mare Sena, ai văzut că te-ai contrazis
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-o la prima cheie, a fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o mai fi și cu gluma asta proastă? Unde s-a mai pomenit orar la non stop? Se enervă și mai tare, începu să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se purta cu tine. Era femeia uscată ca un băț și pipernicită care te victimiza cu o ardoare mult mai intensă decît sadismul nonșalant pe care Îl manifesta față de ceilalți elevi. Părea atît de personal. Uneori te lua deoparte, te zgîlțîia și Îți șuiera În ureche, — Știu cine ești Robertson. Știu totul despre tine, băiat malefic și rău ce ești. Cu cît munceai mai din greu, cu cît Încercai mai tare să-i faci plăcere, cu atît mai urît se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]