130 matches
-
iernile fără foc că nu aveam buletin de capitală și nu puteam cumpăra lemne, mă încălzeam mai mult cu vin ieftin dela alimentara, hrănindu-mă în pincipal cu salam Muntenia, cel mai ieftin, dar și plin de „gloanțe”, respectiv cartilagii, zgârciuri. Duceam sticla la gură și la coborâre nu rămânea în ea mai mult de jumătate, de parcă aș fi lucrat la vreo farmacie, cu cele mai precise cântare. Am luat la mâna a doua un Renault 4, tipul vechi cu trei
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
ca-ntr-un cuier, Din fibrele ulucii Se auzeau gemete lungi Și lacrimi se văzură Curgând din tainicile pungi De lemn ca de făptură... Și-abia apoi L-au dezlegat Din nodurile sforii Și să atârne l-au lăsat În zgârciul subsuroii. De chinuri ars, de frig, de vânt, De soare și de sete, Prins între ceruri și pământ, Pe frunte-avea și-n plete Coroană din scaieți și spini, Cununa umilinței, Sporind în sânge și în chin Veninul suferinței. Când nu
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
cum stau la soare mâțe (poate-or fi motani) nu le doare nici la bască bodyguarzi au șapte câini și-l mai văd pe mincinosul de politician român cum împarte el prisosul la săraci intr-un cătun sugând măduva și zgârciul alb curat le-arată osul și mai văd cum prin altare popi-și smulg din barbă părul că-i înțeapă sub veșminte cu pumnalul adevărul mei, ce spui? mai ești cu mine ori te-ai ridicat în zborul altei lumi
MEI, LA DRACU!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350854_a_352183]
-
academic, dar ajută la digestie. Și cine nu are o digestie bună, nu are o sănătate bună, asta era vorba lui. Apoi punea mâna pe nodul de la cravată și trăgea de el până la o jumătate de metru, purta cravată cu zgârci și îl invidiam: ce mai praștie ne-am fi făcut noi din așa ceva! Povestește și lucrează. Încleiază, bate cuie, fixează suporții. Apoi dă cu baiț și uniformizează nuanțele. - Lași să se usuce, după care dai cu ceară de parchet. Sau
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
academic, dar ajută la digestie. Și cine nu are o digestie bună, nu are o sănătate bună, asta era vorba lui. Apoi punea mâna pe nodul de la cravată și trăgea de el până la o jumătate de metru, purta cravată cu zgârci și îl invidiam: ce mai praștie ne-am fi făcut noi din așa ceva! Povestește și lucrează. Încleiază, bate cuie, fixează suporții. Apoi dă cu baiț și uniformizează nuanțele. - Lași să se usuce, după care dai cu ceară de parchet. Sau
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
trup ca o umplutură utilă mișcării. Eu continuam jocul tău rozând osul până la ultimul sens, apoi îl întorceam pe toate fețele, închipuindu-mi iubirea calcifiată, mătăsoasă pe alocuri, adică mai netedă decât permite mișcarea din articulația frazelor tale. Îmi plăcea zgârciul și tu tocmai pe el nu mi-l aruncai odată cu osul. Probabil îl prindea altă persoană prinsă în jocul tău, cine știe? Oricum, nu contează. Și Doamne cât îmi mai umpleam zilele, și nopțile, și sufletul, și inima asta zăludă
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
lansate de autor de la CSIU (Centrul Spațial Internațional al Umorului) care iată, de această dată, este, din nou, la Adjud: S-a trezit dentistul c-o bătrână/ Ce-și ținea proteza spartă-n mână,/ Căci mâncase, vai de capul ei,/ Zgârciuri la pachet pentru căței...( Încurcături cu produse străine) sau... Plisatul rex bătrân, banal,/ Plecând și părăsind orașul,/ Cică în trenul lui regal/ Ar fi călătorit cu nașul... (Austeritate peste tot), ori... Recent, pe-o planetă cu fraieri pe ea,/ Trăia
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
cupola cerului senin în ritmul bâzâitului monoton de freză stomatologică ce-mi invadează cu insistența discursului electoral străfundurile creierului iritându-mă amețindu-mă și totuși vocea ei persuasivă care-mi promite că îmi va permite să mai mușc o dată din zgârciul sleit al feliei de viață îmi colorează dintr-o dată dimineața în splendida nuanță rozalie a speranței. Referință Bibliografică: ROZ / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu
ROZ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362668_a_363997]
-
ne scotea din balastru, un fel de orez terciuit, că se lipea ca făina îmuiată în apă călduță, iar de carne mai ba, până într-o zi când găsesc în castronul de aluminiu două oase cu ceva carne, dar multe zgârciuri, și nu am de lucu că-i zic lui Vanea. - Ce carne este asta, Vanea? - Doi cocoși... Între timp învățase multe vorbe de la mine. Îmi plăcea să-i fiu dascăl. Voiam ca să mă țină minte și să nu mă uite
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
fie până-n 35 de ani. Sunt mai moi și boi fără experiență la fraierit în ciorbă. -(pauză de-o secundă în care Știrică își revăzu viața) Pot să pun o ultimă întrebare? - Să nu fie lungă căci obosești mușchii și zgârciul de pe tine! - Reporteri bolnavi infectați cu știri, mâncați? - Dacă sunt garnisiți cu scandal și le ies “porumbei” din gură, de ce nu? Îi înghit nemestecați seară de seară. Îmi crește părul din nas și adrenalina. - O să vă îmbolnăviți! Deveniți mai sălbatic
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
se dădea în spectacol cu sirena Raluca, crezându-se un nou Fred Aster nedescoperit. --Hai,mă Dane, pe unde umbli, că noi am ronțăit și caroseria! --Să știi că n-au mai rămas decât ceva resturi de supape și niște zgârciuri de pivoți, cu bucșe. --Gata, bă, leșinaților! Spargem protocolul! V-ajunge de-atâtea ore. Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI-8 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1779, Anul V, 14 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
o asociere prea strânsă cu animalele pe care le consumau. De asemenea, o schimbare radicălă a avut loc În felul În care oamenii consumau mâncarea. În epoca medievală, oamenii sorbeau din castronul comun, adeseori scuipând Înapoi În el bucăți de zgârci, În timp ce recipientul făcea Înconjurul mesei. Un polonic comun a fost introdus În epoca medievală târzie pentru ca mesenii să nu mai atingă castronul cu gură. La Începutul erei moderne, castronul comun a dispărut. Au apărut lingurile și fiecare persoană avea strachina
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unei Luminări pe care o presimțeam doar, fără să știu în ce timp se ascunde, cum voi coborî sau voi urca întru ea. Un punct spre care, iată, vin aceste cuvinte--câlți, cuvinte-vălătuci, cuvinte fără alt trup decât un fel de zgârci elastic care le scoate și le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cea de azi venea de la război și de la secetă. Colac peste pupăză, s-au adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de treizeci de ani, moșul Leonteanu a uitat de cînd n-a mai pus în gură măcar un zgîrci; fără orătanie în ogradă, acum, în fiecare toamnă, dă la stat cîte un vițel cumpărat din iarmaroc. Abia căpătaseră cîțiva oameni pămînt și, cine se lăudase că le-a dat și le-a dres, venea acu să-l ceară înapoi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dobrina bucuria s-a concretizat în două medalii: una pentru Fărocoastă, alta pentru bibliotecară. Noul președinte n-a fost ales totuși Nică Grigoraș, ci un gospodar care iscălise cererea în ajun, scos pe brînci de sub patul unde ședea ascuns. Cu zgîrciurile sfîrîind, pasărea arse; în flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai, avea buzunarele și buzunărașele pline de copci la diferite prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o chiverniseai cât se putea de bine. Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de felurite grosimi, din care vindea măsurând lungimea cu palma. Cel mai gros zgârci costa de cinci ori cât unul subțirel, pentru mucea de grădiniță. Industria fraților Titel și Onel avea să cunoască avânturi nestăvilite atunci când copilărimea a descoperit fotbalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
furată de la un camion.) Mă făceam că nu-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci. „Ha!” făcea el către frate-său, „ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și de cupru!” - și-mi Îndoia amarnic arma, ca să arate că era o jucărea, iar nu un lucru serios. „N-ai ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oră, ăia s-au Întors și au râs de mine că ce, nu știu de glumă? Am zburdat până acasă și n-a aflat nimeni niciodată unde dispăruse elasticul de la chiloții bunicii mele vitrege. A doua zi târguiam de la Titel zgârciuri În valoare de doisprezece lei. Să mă Întorc de unde am plecat: din tufișurile de zmeură, dracii de copii mă pișcau cu invizibile. Cu toată demnitatea mea, am cules de pe jos câțiva bolovani de pământ și i-am azvârlit către zmeuriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și toți trei se simțeau ușori și veseli, cum stăteau pe spate, cu mâinile sub cefe. Băură iară. Gropanul nu mai părea Înfricoșător. Era prietenos, mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul galben era tăiat dintr-o mănușă de crep furată de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chefuiască, scăldat În vin nou și aprig, cu ăi din satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]