466 matches
-
te mai înțelegeai cu el, da. Cine nu trece și prin astfel de stări? Dar că fusese soi rău, nimeni nu putea să spună și să bage și mâna în foc. Unde mai pui că uitaseră mulți cum sărise moș Zgârci atunci când luase foc casa unui consătean și cum ținuse toată familia aceluia la el până ridicaseră împreună altă construcție. Nu ceruse bani, nu acceptase nici măcar să ia vreuna din găinile care scăpaseră de incendiu. Zisese Te-am ajutat fiindcă am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de el știut, în timp de rotocoalele de fum îl învăluiau și mai abitir. Într-o noapte, să fi fost către patru dimineața, sătenii auziseră mai multe împușcături. Ajunseseră la poartă, ridicaseră sârma și năvăliseră în curte, crezând că moș Zgârci își făcuse de petrecanie. Îl găsiseră în grădină, cu pușca îndreptată către cer. Șeful de post i-a confiscat arma chiar în noaptea aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu mai băuse așa o apă limpede și rece. Sf. Petru a scos din desagă o pâine pe care o rupse În trei părți egale. Una i-o dădu negustorului, căci acesta nu-și cumpărase merinde din tîrg, pentru că era zgârcit.Mâncă negustorul; niciodată nu mai mâncase o pâine așa de dulce și aromată. Simți În tot trupul o putere și o mulțumire cum nu se poate descrie. Și porniră iarăși la drum. Din vorbă În vorbă, Sf. Petru spuse negustorului
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Un negustor mergea odată liniștit pe drumul spre casă, mulțumit de ziua care tocmai se termina. Vându-se ceva marfă și adunase ceva bănuți la chimir. El nu era un om rău, ajuta pe cel În necazuri. Nu era nici zgârcit: dădea câte un bănuț unei vaduve. Și nici nu era hapsân dupa avere. Târgul unde fusese era mare, iar În târg mișună oameni fel de fel. Și buni, dar și rai. Mai mulți răi decât buni. Cum mergea negustorul singur
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să vorbească lucrurile ele însele, fără adaos auctorial. Poezia rezidă în ele însele, iar cititorul o trăiește prin propria participare. în sfîrșit, să înțelegem că proza "socialistă" n-ar face decît să reia, simplificator, achizițiile interbelice? Morala: în general sînt zgîrcit cu elogiile. Totuși, noua carte a Mihaelei Mancaș este un dar adus culturii noastre cum rar se întîmplă.
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
păcatelor altora trebuie să fie ei înșiși neprihăniți. Mistificare Bunătatea trâmbițată prin vorbe frumoase este o formă grosolană de mistificare. Vorba bună Vorba bună este aceea care izvorăște din gânduri curate și inimi loiale. Dărnicie E mai bine să fii zgârcit la vorbe și darnic în fapte, decât invers. Zicală Meșter la vorbe, nevolnic la fapte. Vorba Fără o transpunere în faptă, vorba este luată de vânt ca puful de păpădie. Dezvăluire Cel ce-și încalcă cuvântul dat își terfelește numele
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Discuție Într-o discuție contradictorie dreptatea trebuie susținută cu argumente, nu cu stridența vocii sau cu violențe fizice. Grai Dintotdeauna graiul faptelor a fost și este mai convingător decât cel al cuvintelor. Însoțire Este bine să te însoțești cu persoane zgârcite la vorbe și darnice la fapte. Viață Bogăție Sărăcie Soartă Bogăție Mai prețioasă decât averea materială a omului este bogăția spirituală și sufletească. Averea Averea nu îmbogățește viața spirituală a omului și nu-i înnobilează caracterul. Neputință De umbră, de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tot ce se poate conserva. În câte restaurante am fost la viața mea - și am fost în câteva sute -, n-am văzut pe nimeni să aibă curaj să ceară ananasul. — Fraților, am o idee, ca să nu mai ziceți că sunt zgârcit: luni seară, după ce primesc cetățenia, sunteți invitații mei la Duc d’Anjou. La desert, comand ananasul! — Care dintre noi nu vine înseamnă c-a murit deja... spune trist Roman. — Iar începi cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fără dare de mână, iar asta nu însemna un lucru chiar foarte bun pentru el; lumea spunea despre dânsul c-ar fi prea zgârcit, dar era numai o minciună și o dezinformare crase, căci, în realitate, el nu era deloc zgârcit, ci era doar mai moderat decât alții la dărnicii, atât. Cu toate acestea, el nu se supăra pentru astfel de vorbe, nu reușeau să-i aducă deloc atingere. Avea o fire suficient de tolerantă, încât, lăsând mult de la sine, să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe cele bune, căci ochiul bun vede bune, iar cel rău vede rele. Să nu ne liniștim cu gândul că suntem buni pentru că nu facem nimănui rău, ci să învățăm a fi miloși și a face bine! Să nu ne zgârcim a spune cuvinte bune, nu ne costă nimic, dar cât folos pot aduce ele celor din jur! Și nu numai lor, ci și nouă în același timp. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi; ca inima noastră să bată și pentru alții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se smucește și intră în clădire cu dorința s-o înghită pământul. Își susține licența ca prin vis. Profesorul se străduiește din răsputeri să o pună în valoare, dar strălucirea studentei de la cursuri nu mai e nicăieri. E reținută și zgârcită la vorbe. Toți profesorii o notează excelent, doar conducătorul științific nu-și mai recunoștea studenta de care se îndrăgostise în taină. Pasiunea care electriza aerul din jurul ei, vraja cuvintelor, strălucirea ochilor, îndrăzneala ideilor, toate astea nu mai erau nicăieri. În fața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
iar după noaptea asta cu atât mai țâfnos, îl și luă în primire: "Iar ai întârziat, bre?". Anton se uită la el liniștit, analiză în tăcere întrebarea și, după nici o jumătate de minut, îi răspunse într-un stil spartan (adică zgârcit la vorbă, nu războinic, așa cum și-ar închipui unii): "Păi!" "Păi ce?", se îmbățoșă Petrică. "Păi, nu vezi? Ce mai întrebi?" "Bre, da' zău dă nu ești culmea!", se iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
celebru' fotbalist. Probleme, Gogule? Cu ajutoru' de înmormântare poți să-i iei și tu, dacă tot faci pe nebunu' că ești părintele-părinților, două proteze oculare lu' fii-tu. Ai acum ocazia să-l vezi cu ochi albaștri. Hai, nu te zgârci la așa o ocazie! Uite, spitalu' are o bogată colecție de toamnă-iarnă. Îți facem și reducere, tată!", se amuză viitorul medic. "Mă, ce-ți mai place și ție să exagerezi și să te dai dur", râse și fata. Urmă cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut intacte. "Nțț! Nu-i d-ăla", constată profund dezamăgit agresorul mașinii. Urmă cu un aer moralizator: "Vezi, bre, cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu ești chiar fraier original." Fratele aruncătorului de asfalt îi spuse lui Ciucurel în aceeași notă etică: "Bă, după ce că ești prost dă bubui, mai ești
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vrei, dacă vrei poți nici să nu mai dai pe acasă, dacă eu nu-mi bag nasul în noile tale afaceri, nici pe tine să nu te intereseze ce fac eu. A nchis robinetul la bani, a-nceput să fie zgîrcit pînă și cu sine, să-și rupă de la gură ca să pună totul la teșcherea, asta mă înfurie cel mai tare, i-am spus-o în față să se aștepte la ce e mai rău. I-ai dat deja de înțeles
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar mirosul parfumului ei e insuportabil. Probabil că stă prost cu lovelele dacă se zgîrcește așa. O slujbă patetică sub acoperire. Pute ca Într-o cămăruță a unei curve din cartierul roșu Într-o sîmbătă seară la apogeul sezonului turistic În Amsterdam, mașina asta de rahat. Ăsta nu-i Hogmanay... ăsta-i Halloween n pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă informă că nu prea are nimic de mâncare. Mi-am ridicat capul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
D a blocului D 13, să nu te furișezi, să nu mergi pe vârfuri cu ochii-n patru și cu urechile ciulite, să știi că nu vine nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ta, frumosule... o codană de verde, dar mai e și una de roșu care-ți poartă ciudă, ți s-arată drum, da’ îs farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Vladia dacă nu știi ce se petrece în lume. Și nici pe cele din Vladia nu prea le știi, dom'le adjutant, nu prea le știi! Mai bine scoate o cană cu vin și niște nuci. Și să nu ne zgîrcim, scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori omenești. Iar el, Radul Popianu, cu toate că îl simpatiza nu-și putea permite să transforme Vladia într-o "tranșee în lupta cu necunoscutul", cum chiar Pangratty spusese într-un moment de exaltare. Momente din astea erau destule, Hariton nu se zgîrcea, nu era leneș, aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată fața, își flutura palmele pline, de grăjdar ori muncitor cu sapa, deasupra capetelor tuturor și deși nu spunea nimic toată lumea înțelegea ce voia să comunice, "bucurați-vă, beți, rîdeți, distrați-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi, mai că smulgeau din mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel de la Roma. Pe inși ca ăsta i-au alungat și din parlament, nu doar din guvern. Semăna prea mult cu Matteotti, ca să nu sfîrșească mai devreme sau mai tîrziu ca el! Nu sîntem, mai precis nu vom fi deloc zgîrciți cu fondurile pentru înzestrarea tehnică, dar toate trebuie făcute la vremea lor. Îi promit domnului Balbo că ne vom strădui să cinstim pe cei curajoși așa după cum se cuvine, însă, din păcate, cinstirea acestora vine, oricum, întotdeauna prea tîrziu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un pahar cu țuică. Mai puteam eu zice ceva? Am băut țuica și am plecat. Eram Înțeleși. În ajunul Crăciunului mi-a trimis tot ce a spus În două coșuri de nuiele. Nu lipsea nimic și nici nu s-a zgârcit. Ba a mai pus și o dimigeană de vin roșu și o crenguță de brad cu tricolorul unguresc. Mi-au dat lacrimile de atâta atenție. Da' acum că Îs fără porc și dator vândut, ce mă fac? Cum o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]