1,442 matches
-
harapnic Ce păpădiile pe cîmp le biciuiește. Și-n fiece pahar se plimb-un pește De aur și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul, mieros, te zgîrie, firește, Nufărul mov îți trage ca un clește Coapsa din noaptea înspumată groaznic. Inima-mi fu chircită, izbucnește Mereu, mereu se-nalță, prăbușește. Și între coaste spaima-mi se pitește Încă puțin, cît să-ți cînt vorbe, harnic...
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
te zbațisă-ți construiești plecareaaștept să palești din fiecare detaliuca să pot trăiica și cum nu ai fi( fost)decât o elegie... XIII. ȘI TOTUȘI NE IUBIM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Brațele dimineții zgârie geamul poartă stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina ecoul de ieri la confluența dintre două lumii păzim echilibru cerere și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm rugina cum pulsează înainte de-a reîncepe alergarea să acoperim fisurile amestecul de obișnuință și iubire a ceea ce crezi că sunt a ceea ce cred că ești ... Citește mai mult Brațele dimineții zgârie geamulpoartă stigmatul îmbrățișărilor grăbitecuvinteca niște obiecte inutilefac piruete printre aburi de cafeaarome perfidedecopertează rutinaecoul de ierila confluența dintre două lumiipăzim echilibru cerere și ofertăstabilim tacitpână unde merge singurătatea ascultăm rugina cum pulseazăînainte de-a reîncepe alergareasă acoperim fisurile amestecul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Daniel Cristea-Enache Poezia tânără de azi, pe cele mai întinse porțiuni ale ei, zgârie urechea și irită sensibilitățile. Nu altfel decât promotorii "nouăzecismului", dar cu o superioară conștiință teoretică și cu o mai elaborată autenticitate, autorii milenariști pendulează între realism și expresionism, notația crudă și implozia, surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
o mișc". și un exemplu, contrar, de poezie cu relief, mulată, așa zicând, pe episodul dramatic pe care îl relatează: "ai imprimat urme adânci meine liebe/ urmele tale adânci fac parte din lucrurile mele personale/ uneori mă înspăimântă și mă zgârie/ mă dau afară din casă/ mă târăsc spre/ o găleată de vopsea izbită de un zid/ mirosul gunoaielor arzând la capătul grădinii// nu-mi doresc decât o oră extraordinară/ aidoma clipei când te lasă o durere de cap în toiul
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
exponenți absoluți ai lucrului de mântuială, ai bătăii de joc și niște hoți fără egal, magiștri în a ne fura singuri căciula. Și m-a mai urmărit ceva tot astfel, obsesiv. Eram în Canary Wharf, la Londra, un complex de zgârie nori fabulos, construit direct în apă, cu linii de metrou suprapuse, aeriene și subterane, cu artere comerciale sub pământ (un adevărat oraș), cu impresionante piețe publice și parcuri și mi-am adus aminte de replica auzită de mine în țară
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
voce credibilă. Or, credibilitatea cronicarului literar este condiția cea mai importantă a reușitei lui, atuul cel mai important, pe termen lung. Treptat, ea se transformă în autoritate. Stilul nu e încă limpezit cu totul și unitar, fără reproș, câteva formulări zgâriind literalmente urechea: "acest statut prea puțin comun al lor le și izolează și le adapă, abundent, melancolia" (p. 32), "nici un demers critic, oricât de breaz ar fi el..." (p. 90), "fenomenul este unul care corespunde așteptărilor publicului, hrăpăreț de opere
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
ca o carte, predestinatăț). Dovadă că cercul neîmplinirii se închide pe deasupra accidentelor istorice considerate în parte. Dacă iubirea e impersonalizată, supusă "corecțiilor" relativității, înfățișîndu-se perfidă în ispita pe care o include (,O legătură de amor - vine, din cînd în cînd, zgîriind cu ghearele/tencuiala apartamentului, la etajul/ doi, se așază pe pervaz la fereastra închisă a sufrageriei și/ mă privește, parșivă, tăcută, de afară" - Mîini șO legătură de amor îngălbenită, boțităț), în nu mai mică măsură eul însuși nu-și poate
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
este aplicată asupra personalităților (sau falselor personalități) de către oameni din mulțime, neidentificabili. Trebuie să fii cu totul lipsit de sensibilitate ca să nu te cutremuri văzând cum un nimeni (care semnează cu un pseudonim și care în viața de fiecare zi zgârie, probabil, Mercedes-uri) ridică mâna înarmată cu imaginara ștampilă asupra chipului intelectualizat al lui Eugen Simion. Ce competență și ce drept poate avea un om fără identitate culturală (și lipsit până și de curajul de a-și declina numele) să
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
de victimă și i-a pus cuțitul la spate, amenințând-o că îi taie fața dacă nu-i dă geanta. Tânăra s-a opus, a început o îmbrânceală între ei și au căzut amândoi la pământ, fata reușind să-l zgârie cu unghiile pe față. În final, agresorul a deposedat-o de poșetă în care se aflau două telefoane mobile, acte, cheile de la mașină și tichete de masă, și a luat-o la fugă. Anchetatorii au stabilit că inculpatul este autorul
Agenda2003-39-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281517_a_282846]
-
seama din ce direcție veneau. Unul dintre tinerii cu care stătea de vorbă, în colțul parcului, a spus, la un moment dat, cu mult calm, că a fost lovit. A avut noroc. Glonțul îi trecuse prin cizmă și i-a zgâriat doar puțin pielea. Însă focul s-a întețit, iar gloanțele cădeau în jurul lor. Au luat-o la fugă în Parcul Central, spre statuie. Profesorul Golcea a încercat să se ascundă după un copac. Însă exact în acel moment două gloanțe
Agenda2004-50-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283141_a_284470]
-
de homo sapiens. În dicționarul explicativ al limbii române, substantivul apare întâi sub forma de „graffito” (arheologie), cuvânt provenit din limba italiană și care înseamnă inscripție sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. În sensul actual ar însemna inscripții zgâriate pe pereți. Desigur, o zgârietură are calitatea de a păstra foarte multă vreme mesajul, fie că este un text sau o imagine. Dar revoluția tehnologică îi scutește pe grafferi de prea multă muncă. Astăzi nu mai e nevoie nici de
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
crește copacului/ din fiece frunză alte ramuri/ s-ar chema că înrămureste.// Toamnă,/ ne-am construit adăpost/ din durerea copacului dezrămurit// că așa comunicăm cu copacul/" ("Non-comunicare"). Dar nu doar un platonism nedezmințit și patetic, extras din Nichita Stănescu, ne zgîrie ochii și urechile de cititori, prin versuri ce denotă multe lecții neasimilate, ci mai ales pretențiile - s-ar fi putut altfel? - la fel de diletant textualiste. O dîra de autoreferentialitate, folosită, si aceasta, tot după o iluzorie rețetă a succesului, ne agresează
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
să te lași atacat" (e caldă răcoarea și proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile cotidiene, micile tabieturi. Textura trăirii curente e pusă sub lupă, detaliile obținînd semnificații nebănuite. Pătrundem în aventura microcosmului: "cu unghia aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
că el se cunoștea suficient de bine pe sine ca să facă din el un leit-motiv moral al biografiei sale. Fără cărți, se simțea "exilat în deșert" sau "izgonit din lumea mea adevărată". Ca de pildă, în anii de închisoare, cînd zgîria nume proprii ori cuvinte pe bucăți de săpun. În domiciliul obligatoriu, a reînceput lecturile. Prima reluare de contact cu foaia albă este descrisă memorabil. Ca și neputința de a se mai despărți de cărți: plimbîndu-se pe cîmp cu Montaigne sub
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
se deschide zarea unei transcendente. Pagînismul arcadian reprezintă o formă de cultură, nu de cult răsturnat. Nu e o iconoclastie, ci mai curînd o iconodulie inteligent reconstituita prin erudiție sensibilă: "Păgîn am fost cîndva, doar voluptatea o cinsteam și larii,/ zgîriind tăblițele de ceară, ca Propertiu, umbrianul,/ uităm de For și ignorăm barbarii;/ pe Cynthia-o cîntam, tot anul,/ neasemuita: ăponebanus tuis, Cynthia, temporibus,/ et modo gaudebam lapsos formare capillos/ nunc furtiva cavis poma dabam manibusă,/ cîstigînd-o cu farmecul versului sfios./ Nu
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-mi zgîriam genunchii cu pantalonii în zdrențe. Sus, pe poteca lăsată - ne-au întîmpinat alte convoiuri de lipitori." A fugit că duhurile și abia, abia a scăpat. Emoționant și plin de înțelesuri studioase sînt surprinse mînăstirile din Himalaya, cu pustnicii lor vegetînd
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
o admirabilă antiteză „domnului Activist” care dintre „înserarea din mine”, „suferă de răni intelectuale”, care produce plictiseală și dar își continuă și azi „ritualul „goliciunea destinului”, în de a parveni”, cerșind în opoziție cu optimismul din limbajul lui de lemn, „zgâriat finalul poemului, când de duhoare” un loc favorabil divinitatea, generoasă, în ierarhia social. În mod zâmbitoare, „deschide direct și dur, poetul răzvrătit dimineața” oamenilor. înfierează putreziciunea este idea care se desprinde și din În poemul „Despre fericire”, poetul limbajului și
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
încât numai au loc, și densitatea ridică temple de granit. Din spinare, aburi de lună fierbinte mi se revarsă printr-un martir schingiuit. Soldații sar din paturi și se reped la arme. Mirosul morții se scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în stele. Trec peste vieți în vârtej, peste fluvii, în salt. Zgârii sâmburii, cărămizile, mortarul, sensul, apele grele. Întind arcul. Săgeata caută vânatul de aer - numele strigat. VI Fără răspuns rămân. Cu capul descoperit în incinta întunecată a lucrurilor, ca în altare, mă rog zeilor lucrurilor. Și ei nu se văd, nu
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
cu un moment de gingășie și căldură, ce te îndeamnă să-l îndrăgești și să-i iubești poezia: „Înțelept vorbind de lucruri, / rumegam raza eternă, / până chihlimbarul mării / pe catarg zâmbi în bernă.” (Doină, Om de Povară) Chiar dacă necomformismele sale zgârie timpanul, deprimând partenerul de convorbire, subconștientul îi pune în rime doar gândul îndârjit, redându-i cheful de viață. Exemplu: „Din nou îmi vine să mă nasc / așa pățesc de multe primăveri / strâng șaptezeci și una anul acesta / dar nu-mi
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
s-a desfășurat la Chișinău sărbătoarea Limba noastră: discursuri festive ("comoara și bogăția noastră" etc.), recitări, cîntece, distracție în grădina publică. "Toate bune pînă aici, dacă e să nu ținem cont de sumedenia de cuvinte stîlcite, pocite, morfolite, care îți zgîriau auzul, precum și de calchierile și stridențele presărate cam la fiecare întorsătură de frază a celor de la microfoane. E de-a dreptul ridicol să auzi cum cineva urcat pe podium, cu sau fără voia lui, te îndeamnă "să ne atîrnăm foarte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
acțiunile verbelor de bază determinate de această locuțiune sînt de tip violent: bătăi, pișcături, mușcături. Explicația etimologică se reflectă deja în DLRM (1958), într-o definiție cam exagerat negativă - "drastic, pînă la distrugere" - pusă în legătură cu expresiile a bate (sau a zgîria) pînă la sînge - "pînă cînd curge sînge". Definiția e reluată în DEX (1996): "extrem de aspru, de drastic; pînă la distrugere". în exemplele care apar azi la tot pasul ideea de distrugere nu e însă cîtuși de puțin prezentă, iar acțiunea
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
-l caracterizează pe nici unul. Imaginea internațional recunoscută a New Yorkului e o înșelătorie. Noi, toți, ne-am făcut-o în funcție de Aeroportul J. F. Kennedy. New Yorkul nu e un oraș igienic, ci mai degrabă unul murdar. Oglinzile ultimei generații de zgîrie nori reflectă însă o vitalitate care începe din stradă. Cel mai american și, totodată, cel mai puțin american dintre orașele americane este teribil de viu, în el întîmplîndu-se mereu cîte ceva, deloc obositor sau stresant (nu e nici măcar un oraș
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
nici revolta, nici jemanfișismul, nici sexul afișat în exces în toate ipostazele posibile; e greu să distingi cît este mimare și cît ardere autentică. E adevărat că în cartea lui N.Ț. există uneori și kitsch și stridențe, impurități care zgîrie urechea esteților. Oare numai subtilitatea, numai rafinamentul dau culoare poeziei? Pun și eu întrebări stupide, compromițătoare, dar mă gîndesc că alăturarea galbenului de roșu face simțurile să zbîrnîie și asta nu e puțin lucru. Cam așa sînt textele lui N.
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]