196 matches
-
Se aflau în dreptul punții duble a capului tractor. Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele anvelopelor mari, se vedeau două fâșii late unde suprafața drumului părea zgâriată. Vedeți? întrebă mândru Pohoață. Îhî! aprobă Cristi, aplecându-se sub camion. A frânat brusc. Ceva i-a sărit în față ori era un obstacol pe drum din pricina căruia a fost obligat să oprească. Nu, domnule inspector, nu-i asta! Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să existe lumi simetrice, un pământ care are același timp, aceiași oameni, aceleași întâmplări. La ce bun ar putea exista așa ceva nu m-am gândit niciodată, doar că ar fi posibil și straniu, asta da, ca un fel de disc zgâriat care repetă prostește unul și același sunet, fără să înțeleagă și fără să poată face ceva. Infinitul era ceva care dădea dimensiune clipelor mele de singurătate, stelele exercitau o atracție nebună, mă și vedeam plutind printre ele sau alunecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în dinți și a spus tatei și bunicului tot. Tata s-a înfuriat atât de tare, încât a plecat imediat acasă la Bebe. S-a întors după o jumătate de oră cu tablele. Dar vai!, cutia gălbuie de lemn era zgâriată și murdărită. Balamelele cutiei erau îndoite. Două puluri erau lipsă. Cum ai putut să faci așa ceva? Au întrebat tata și bunicul. Tu dai lucrurile noastre, lucrurile tale din casă, pe mâna unor derbedei? Atunci, tu nu meriți să stai în
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
mânuit parcă de o mană sadica.Pumnii îți sunt atat de strinsi că-ți sinti unghiile înfipte adânc în carne.Mintea refuză să realizeze. Și lacrimile refuză să-ți curgă. O lacrima . Măcar o lacrima de ți-ar udă pupila zgâriata de ultimile imagini.Iti simți gustul propriului sânge...și-ți simți durerea usturătoare a buzelor muscate sălbatec. Doare. Atât de rău Și poate somnul adânc fără trezire ar fi supremă alinare. Dar nu vrei să dormi. Nu vrei nici macar să
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
Până la urmă, important era să nu se mai fure în firma lui și să nu mai fie privit ca un fraier ușor de dus de nas. Îl mai lăsă câteva minute pe contabil să se târască în fața lui pe linoleumul zgâriat, după care îi făcu semn să se ridice și să iasă din biroul său. În ziua următoare, Ilie Preda se înființă cu un fazan împăiat, poate chiar o captură obținută într-una din partidele la care participa și secretarul de
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
el și i-am regretat post-mortem umilința în care a fost adus și după opt decenii de la moartea sa - semn clar că rănile, afectele și mentalitățile se vindecă greu, unele poate niciodată - pe “ Vladimir Ilici Lenin” și dedesubt, pe piedestalul zgâriat, anii vieții lui: 1870-1924, dar și cu un anume neînțeles al posturii sale jignitoare la adresa sentimentului milosteniei creștine. Mi-am dat seama că tot cineva dintre compatrioții “iluminatului” erei marxiste careia i-a adăugată și pseudonimul său l-ar fi
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
veselă, ca să „cânte” cu mine câteva rânduri pe tastatura calculatorului. Trebuia să plec la școală. Tocmai finalizasem testele pentru clasa a XI-a...și le scoteam la imprimantă. Asta l-a amuzat tare mult. Pentru fiecare pagină negociam: dreaptă, șifonată, zgâriată...sau și ruptă puțin? Nu mai aveam timp să fac altele. M-am echipat, ca de obicei, iar când a auzit cheile, Trișpe s-a pus ostentativ în dreptul ușii. Chiar așa...cum să-l las singur acasă? E și el
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
am acasă unul...cam tot așa”...mă salvă Daniel. Repede m-am dus la cancelarie, am lăsat paltonul, am luat catalogul, am semnat condica și...la clasă! Suna. Am ajuns la timp. Am distribuit foile cu subiectele...unele drepte, unele zgâriate, unele șifonate...unele, pe alocuri, rupte. Toți mustăceau, dar nimeni nu zise nimic cu voce tare. Trișpe se eliberă de drăgălășeniile cu unghii false și gene rimelate în exces. Se așeză pe pervaz, de-asupra caloriferului, și torcea liniștit. Daniel
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
din înalta societate, iar parveniților li se atribuie eticheta de „înaltă societate”, bizare legături și desfaceri, mai toate regizate, de cupluri mai toate penibile... Pe când, cântecele artistei Ionela Prodan nu se mai regăsesc decât pe vreun disc de vinilin, vechi, zgâriat, ovalizat, ori dacă îl mai îngână câte-un lăutar într-o dungă, pe la vreo cârciumă mai tradiționalistă, ori vreo nuntă desuetă, cu muzicanți, nu cu aparate! De ce?! Ne este dor de Ionela Prodan! „Din bucata mea de pâine/ Am crescut
IONELA PRODAN. RAR CÂTE O PLOAIE DE MELANCOLIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348560_a_349889]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PREZENT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului intrare în văgăuna culorilor. întuneric și spaimă. codru de pâine uscat în pumnul zgâriat de nevoi definiție a loviturilor într-un punct în mișcare. viu. chircit pe asfalt, omul cu haina de ger așteaptă. primește. pumnul, zăbala prostiei, în seara unei zbateri absurde. nimic din nimic nu se naște. nici el, nimicul. Referință Bibliografică
PREZENT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366589_a_367918]
-
-l, dragă, pe nenorocitul ăla, că dracu știe ce-ați vorbit voi doi, două dude la franceză...că m-o pus să-i spun cum se zice românește la iartă-mă!” Am izbucnit în râs...Scoțianul zicea, ca un disc zgâriat: “Irte-ma!”, “Irte-ma!” cu o privire din ce în ce mai jalnică. “Iartă-mă!” se zice ... l-am lămurit apoi ... și-am râs amândoi. Ne-am servit ceaiurile...el, cu lapte...și am mai stat la povești, până s-a mai oprit ploaia. Când am
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
hainele lor, diferit colorate, redefineau parcă, un mozaic în 3D, ultramodern, de figuri geometrice. Simfonia de vocalize, zugrăvită în diferite culori și nuanțe, pregătea noul spectacol. Un cavaler medieval se lupta voinicește cu tot ce întâlnea în cale. Sabia sa zgâriată îl înfruntă chiar și pe renumitul mușchetar Aramis, ce purta un costum mult prea mic. Într-un colț, doi bătrânei veniți parcă din altă lume, se priveau în ochi mirați și își făceau semnul crucii, în timp ce mumia, bandajată dezordonat, le
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
hainele lor, diferit colorate, redefineau parcă, un mozaic în 3D, ultramodern, de figuri geometrice. Simfonia de vocalize, zugrăvită în diferite culori și nuanțe, pregătea noul spectacol. Un cavaler medieval se lupta voinicește cu tot ce întâlnea în cale. Sabia sa zgâriată îl înfruntă chiar și pe renumitul mușchetar Aramis, ce purta un costum mult prea mic. Într-un colț, doi bătrânei veniți parcă din altă lume, se priveau în ochi mirați și își făceau semnul crucii, în timp ce mumia, bandajată dezordonat, le
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit, eram obișnuit, zic eu acuma. Cel mai mult îmi plăcea la bunici când stăteam seara
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit, eram obișnuit, zic eu acuma.Cel mai mult îmi plăcea la bunici când stăteam seara
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
2016 Toate Articolele Autorului Uneori se strecoară printre zilele noastre câte-o zi care se însăilează pe suflet, te-nțeapă cheful de-o plimbare la pas ușor cu mâinile ascunse prin buzunare, neobservând gropile de pe străzile gri, vreo două-trei bănci zgâriate și prăfuite lipite de trunchiurile unor copaci. Dintr-o toana a destinului pe-acolo pe unde te duc pașii, cativa pensionari preocupați de politică sau de viață altora, mai încolo câțiva tineri gălăgioși care mănâncă semințe aruncă din când în
O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353392_a_354721]
-
și priveam înfricoșată; un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii puși pe fugă de Fane se refugiaseră sub streașina grajdului și obosiți de atâta luptă, nu mai aveau forță nici să cotcodăcească și nici să-și legene crestele trufașe. -Ce faceți, bre, țață
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
atent! La al doilea bloc, după ultima scară, virezi stânga și intrăm în spatele lui. Este o parcare acolo. - Perfect! Mulțumesc pentru grijă! În stradă, așa aglomerată cum observ că este, cu mulți copii la joacă, este posibil să o găsesc zgâriată, lovită... Mai știi? Dar în parcare nu sunt copii care se joacă? - Nu! Acolo nu au voie chiar deloc. Sunt câțiva posesori de mașini foarte hotărâți și severi, care au luat atitudine. Nu permit nimic... Aici! Au urcat în tăcere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Mădălina, de la Serviciul Pașapoarte Brașov vă deranjez, ne-ați trimis un mail.” Nu mi-a venit să cred, a fost chiar o surpriză plăcută. Doamna de la capătul celălalt al firului părea sinceră în motivații: personal puțin, cereri multe - aceeași placă zgâriată deja, însă din păcate extrem de reală și la fel de actuală ca acum 5 ani. Cât despre întrebarea mea, răspunsul a fost negativ: bonul de ordine nu îți garantează locul - nu ești acolo când îți vine rândul, ai pierdut. Dar m-a
Am încercat să elucidez misterul bonului de ordine de la „Pașapoarte”, iar o angajată amabilă mi-a dat soluția la telefon: „Mergeți în alt județ, poate e mai liber...” () [Corola-blog/BlogPost/338950_a_340279]
-
și-ar fi închipuit c-o să se termine așa?! - Bravo, Mutu! Tu-ți nația mă-tii! Asta ne-a blocat pe toți. Adică cum...bravo și mai apoi: tu-ți nația mă-tii?! Am rămas „în crec”, așa ca vinilul zgâriat: Bravo, Mutu, tu-ți nația mă-tii! Bravo, Mutu, tu-ți nația mă-tii! Bravo, Mutu, tu-ți nația mă-tii! Mult mai târziu, la plecare, încet ca pentru el, l-am auzit gâjâind: - Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
anul 1941, ordinul de încorporare. „Știi cum s-a băut apă din Volga? O treceam printr-un șervet făcut în trei sau patru și curgea mai curată sau mai puțin curată. Eu am scăpat, nu am fost nici rănit, nici zgâriat. Noi eram ultimul an și ne-au trimis acolo. Erai bun de manevrează avionul, ai grijă de avion, încălzește motorul, ai grijă de combustibil. Ai grijă ca pilotul să nu își uite parașuta”. Prietenia cu Bâzu Cantacuzino și o motocicletă
La 97 de ani, pilotul Marin Dumitrescu se mișcă la fel ca în prima tinerețe () [Corola-blog/BlogPost/338184_a_339513]
-
Acasa > Orizont > Selectii > REFLEXII PE TAVAN Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 613 din 04 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului reflexii pe tavan Pictura din tavan e-atât de veche și de zgâriată că poartă-n ea parfum de altădată tangou pe care l-am dansat cândva pereche. Dar fantomatice rescrieri din trecut dau peste vreme adieri de simfonie e-n noi atât de ieri și de demult că așteptarea e de-a
REFLEXII PE TAVAN de LEONID IACOB în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343767_a_345096]
-
gândi că poate nu fusese curățată sau spălată niciodată. Pe alocuri se vedea mult scrum și chiștoace de țigară. Undeva se puteau observa și vreo două trabuce stinse și strivite de o talpă de încălțăminte bărbătească. Pe pereții murdari și zgâriați se vedeau păianjeni, care leneveau împărătește pe pânzele lor. Unul dintre ei era la câțiva centimetri distanță de ea și un șobolan, ce era la un pas de ea se mișca pe loc. Puțin mai în colo era o măsuță
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
la început foarte tare pe sultan. Când ea ajunge prin natura lucrurilor în fața ‘’primei cadâne’’, apare o situație conflictuală în care ‘’prima sare la bătaie... ea se lasă bătută de aceasta în ultimul hal, însă - mutare de maestru șahist - ea zgâriată, bătută și cu părul din cap smuls, în fapt tot ea câștigând prin încălcarea codului haremului de către prima cadână. Atunci, rămânea sultanul șocat, iar fiind drept situația îl determină să o indepărteze pe aceasta, exilând-o. Roxalinda îi ia locul
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
Până la urmă, important era să nu se mai fure în firma lui și să nu mai fie privit ca un fraier ușor de dus de nas. Îl mai lăsă câteva minute pe contabil să se târască în fața lui pe linoleumul zgâriat, după care îi făcu semn să se ridice și să iasă din biroul său. În ziua următoare, Ilie Preda se înființă cu un fazan împăiat, poate chiar o captură obținută într-una din partidele la care participa și secretarul de
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]