291 matches
-
prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau unele inserții de vinețiu și Napoleon, cocoșul imens și porumbac al bunicilor, botezat astfel tot de către Victor cel iubitor de istorie. Aneta a ieșit zgribulită pe colțul prispei și a strigat: Valerică, vină că te cheamă mama! Acesta a cerut aprobarea de la mama-Maria (Victor era la „restaurantul” preotesei Buzdugan!) și Încotoșmat cu ce se găsea ajunse la ușa tindei de după care Îl aștepta Aneta. Mirosea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar nu mai ținea minte drumul lung și întortocheat. O dată cu apropierea serii, cerul începea sa se acopere de nori.. Culae se pomeni zgribulindu-se în hainele-i peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai văzu, Stelian și Mișu Leibovici o porniră la rândul lor către centrul orașului. În urma lor fosta casă a lui Iorgu rămânea pustie și tristă, în așteptarea noilor stăpâni. Era o dimineață însorită, dar rece, și crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie. 7 În tramvaiul care îi ducea spre centrul orașului, ceasornicarul își aduse aminte de Aronică și îi propuse lui Stelian ca, înainte de a se despărți, să-i facă împreună o vizită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără s-o mai întrebe dacă vrea sau nu, doar ca să-i arate ce putea el cu un singur rinichi. Nu se simțea obosit după ce o dovedise totuși pe fata din deal, în pofida întrebării ei, care-l făcuse să se zgribulească în străfundurile bărbăției lui. Dar tot întrebîndu-se cînd avea să se întoarcă Virginia de la restaurant, l-a luat somnul. Binișor amețită de înghițiturile de rom pe care le lua în restaurant ca să-și învingă oboseala, Virginia s-a mirat că
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu sufletul zgribulit peste văi de venin, în timp ce plante de apă cresc din durerile apuse, gîndul se lovește de ciocîrlii, privirea capătă scame și spuză. Astfel învolburarea imageriei înclină către neotradiționalism. Sub agitația cu iz suprarealist a ciocnirilor cu o materie indeterminată, se
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
deschide ușa camerei... În obscuritatea încăperii, televizorul este un mic foc de tabără împrăștiind în jur fermecătoare scântei-artificii... - Bade, îmi strigă, hai să vezi cum arde o telenovelă! Fantastic! Nu mă așteptam... Nici eu. Ninge în continuare... Harnici, și majoritatea zgribuliți de frig, reporterii de televiziune ne aduc vești despre noul anotimp și despre noile biruri guvernamentale aflate în pregătire pentru anul 2006, ceea ce nu e rău deloc, deoarece, dezobișnuindu-ne de austeritate, riscăm să devenim obezi, hipertensivi... Fiindcă se apropie Ignatul
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
ei e una luată cu voință și program, cum e la Livia! Atunci desigur că sensibilitatea devine curată cerneală de pamflet și chiar propria sensibilitate te irită eminent, de-ți vine s-o transformi în cruzime: „fumez e soare mă zgribulesc e frig/ suflă iarăși vîntul tăcut și firav/ al neliniștii/ așa calm nu a mai fost de mult așa/ senin și trist/ o vrabie se spală în nisip și e fericită/ de ce vreau să o strîng de gît/ de ce vreau
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
pământ, cum îi era drag chipul mamei sale, seara, la ora rugăciunii." - Margaret Mitchell/ "Pe aripile vântului" Ninsori coșbuciene nu mai am, Nici strai de lână nu mă mai îmbracă! Deci, iată-mă-s, lângă al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
zi de zi, puii nu voiau nicicum să asculte și să învețe. Le plăcea comfortul și căldura cuibului. Vara nu le plăcea să zboare prin arșiță așa că se adăposteau la umbra frunzelor. Iar în zilele reci și ploioase se îngrămădeau zgribuliți în cuib. Până într-o zi când mama obosise și își pierduse răbdarea să tot vorbească cu ei și să-i trimită la muncă. Așa că se hotărâse să îngrijească mai departe de hrana zilnică așa cum o făcuse și până atunci
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TOAMNA VIEȚII MELE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului cade bruma, e toamnă iar, ce triști sunt norii pe afară s-a zgribulit și un arțar și cade frunza funerară, izvorul clipocește în mal, pădurea e multicoloră, se aude nechezând un cal și ielele se prind în horă, mai cântă cucul în pădure, rândunelele au plecat, se duc codanele la mure și ursul
TOAMNA VIEŢII MELE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384371_a_385700]
-
depășit: ”Oricine-ai fi, încearcă să scrii, necăjitule! / Și-ai să vezi că lacrimile-ndată seacă / Și-ți vei aminti de „Fetița cu chibriturile”, / Chiar dacă sabia n-a reintrat în teacă! / Dar, nu fetița din nordica țară, / Ci fetița noastră zgribulită în stradă, / Fără ca un cineva să o vadă / Cât e de singură și-n neatenția noastră. Uitată de lume, de soartă, de oricine, / Ar mai trece pe stradă, când viscolul izbește /Obrajii supți de vremea care vremuiește, / În colț de
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
oameni, alții se îndreptaseră spre mașinile personale și apoi dricul cu întreaga procesiune se urni încet din loc. Pe drum, printre desele opriri, cotegiul se subția văzând cu ochii. Se lasase și frigul și cei îmbrăcați mai subțire se cam zgribuleau. O parte dintre participanții la slujbă, se reîntorceau déjà grăbiți, la slujbele lor. Morții cu morții, viii cu viii... Câteva ore mai târziu, trecuse din nou pe lângă aceeași biserică. Cu curtea acum goală și turlele sprijinite de cerul de toamnă
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
în inimile avide de spectacolul muzical. Toate aceste evenimente, organizate în anul 2014, de către impresarul Pepino Popescu sunt miniaturale porți deschise spre luminișul fericirii depline și visului liber. Pe 17 noiembrie, în toamna învălătucită de nori, așternută de brume și zgribulită de vânt, formația Europe va concerta la Sala Palatului din București. După legendara Smokie, publicul român, în neabătutul ideal de a-și mângâia viața cu splendoarea vieții, are ocazia meritată de a pluti spre insula de cleștar răsărită în mijlocul apei
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
în primăvara Care răsare-ncet din noi, Mă strigă marea și chitară, Să fim un suflet,să fim Doi! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Iar mă salvează primăvaraIar mă salvează primăvaraDe frigul ce l-am strâns în noi,Trec zgribulit pe langă garaCe a-mpărțit totul la doi,Mă grizonează primăvaraSimt rătăcirile-au trecutși m-aș întoarce iar în gară,Unde un suflet am pierdut,Stingher mă plimb prin primăvaraCare în doi ne-a împărțit,Acum sunt singur cu chitară,Biet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
-mbată,Nu mai sunt o frunză-n vântSunt ce n-am fost niciodată:Dragoste adevărată.!Valer Popean,Târnăveni... XV. STRIGÂND IUBIREA, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017. Strigând iubirea Zac la margine de rău Zgribulit de-atâta frig, Cu dorul încins la brâu Doar iubirea ta o strig, Strig într-una,obosesc Dorul tare mă apasă, Păsările-n stol sosesc În pădurile de-acasă Vântul bate,bate tare, Șoapte-n taină tot aud Din iubirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
legănați de vântul care abia adia, pluteau în ritm de vals prin fața lor, apoi sfioși și nesiguri se așezau pământ . Era o vreme plăcută, femeile nu simțeau frigul, doar el care era slăbit și neobișnuit cu timpul de afară se zgribulise și aproape că intrase cu totul în haina Crinuței. Căldura din taxiul în care urcaseră îl făcuse să se simtă bine, dintr-o dată pentru el era o viață nouă, o viață pe care nu o cunoscuse până atunci. Familia Pleșoianu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
răspunse Iovănuț. Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Episodul 162 VISUL SURORILOR ACETOASA în cămăruța lor de la catul întâi, strâmtă, întunecoasă, cu o fereastră care nu dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu cea care dormea la perete, Amada. Visa de cum adormea și câteodată gângurea în somn. Iată ce-i adusese noaptea aceasta, oblojind rănile unei tinereți prea zbuciumate: se făcea că trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale lumpenului sculat deja în capul oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
birjar și din rîsul lui s-au născut dresorii cu drepturile și frica lor și dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cuminților morți morții morților dar morții familiei nu ne acordau nici un credit deloc nu voiau să ne creadă nici cît negru sub unghie nici cît albastru sub unghie nici cît propria lor națiune de morți sub unghie“ Și spectatorii dormeau zgribuliți În cojoace și rîdeau În somn și rîdeau și, cînd s-au trezit, nu și-au mai putut aminti ce-au visat. De cînd memoria a Început să mi se aburească la fel ca privirea, ca dorința, cărțile citite Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în țara verii“! Pe străzile strâmte, cu izuri medievale, oamenii aprinseseră focuri și le vegheau. Ca de obicei, se coceau castane pe table mari de fier înroșite. Mirosea dumnezeiește. Focurile care încălzeau trecătorii zgribuliți de frig ajungeau uneori până la doi metri. Bărbații munceau înfofoliți în blănuri. Celor mai bătrâni li se părea că sosise sfârșitul zilelor lor. Sângele nu li se mai încălzeau ca altădată la simpla idee a culorilor de carnaval. Lacul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]