225 matches
-
prea multe vitamine și devine roșu-știe orișicine noi mâncăm salata verde crudă papa este dar nu-i paparudă agreem bomboanele de mentă folosim gândirea convergentă după cinci minute-n Marea Moartă ieși murat ca un bătut de soartă cărțile caiete zgribulite tremură pe masă risipite pomii fără frunze costelivii dau din mâini pe stradă ca bețivii unii îmbătați de poezie fluieră spre lună a pustie cum e vara iarna pe la poluri fotbalul se joacă doar pe goluri când e frig dau
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ceas_de_reculegere.html [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând pe poteci Mlădițele umbrelor moi. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Allegro / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Allegro_mihaela_oancea_1389359837.html [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
și privirile înspăimântate și pline de nedumerire ale oamenilor ce treceau prin apropiere. Observând că nu a fost suficientă, fără să stea pe gânduri, a mai rupt și din partea cealaltă o bucată. Mânecile și umerii i-au rămas pe trupul zgribulit mai mult de teamă decât de frig. După ce a reușit să-i oprească sângerarea, s-au întrebat ce este de făcut. Eugen ar fi dorit să se întoarcă. Spaima Alinei și rugămințile ei l-au oprit. In plus, și-a
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_1_.html [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
veri se mai stingea un pic, venea la rînd, în necurmata scurgere a vremii, toamna, cea care, în tremurul pomilor dezgoliți de vântul vagabond care cutreiera zile și nopți la rând peste noi și lume, aducea cu ea mult prea zgribulita tristețe. Atunci sufletul nostru se răcea și se sleia la fel ca și cuibul brumelor de pe vânturatul Continit, iar când la urmă de tot, după ce treceau prin margine de sat toate turmele coborâtoare de la munte, după ce neaua se așternea peste
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mircea_dorin_istrate_1443014680.html [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
și privirile înspăimântate și pline de nedumerire ale oamenilor ce treceau prin apropiere. Observând că nu a fost suficientă, fără să stea pe gânduri, a mai rupt și din partea cealaltă o bucată. Mânecile și umerii i-au rămas pe trupul zgribulit mai mult de teamă decât de frig. După ce a reușit să-i oprească sângerarea, s-au întrebat ce este de făcut. Eugen ar fi dorit să se întoarcă. Spaima Alinei și rugămințile ei l-au oprit. In plus, și-a
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
la moară snopi de grâu. O ciocârlie înfioară, Bolta senină, fără nori, Cu triluri parcă de vioară, Ce-n suflete trezesc fiori. Apoi, alt vis. Foșnet de frunză, Sub vânt de toamnă ascuțit. Începe frigul să pătrunză, Un greier leneș, zgribulit. Pe care-l știu. Cântat-a vara, Fără să-i pese de urmări. Acum își ține strâns vioara, Și rătăcește pe cărări. Iar peste el încep să cadă, În liniște de nefiresc, Steluțe albe de zăpadă, Pornite din înalt ceresc
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1419139864.html [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
de grâu, apoi adăuga un castron cu făină de ... XVIII. DE TOAMNĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015. roiuri de gânduri fugare nu mai au unde să meargă că-i frig rătăcesc, rătăcesc apoi zgribulite se ascund în suflet sa nu fie găsite cărarea e-ngustă ceața e deasă soarele-apune noaptea-i pe aici nici greeri nici broaște nu cântă e toamnă ploioasă în pivniță mustul se face-ncet vin. (Dorina Stoica) Citește mai mult
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca nu-i sezonul, ursu-i taciturn, Să respira stoluri apăsând răcoarea, Zgribulite nopți bântuie visarea, Picturi pastelate, dansante iubiri, Vor sosi chemării din vechi amintiri, Se pornesc dorințe în vis de cocori, Primăvara sorții prevestește-n zări. Referință Bibliografica: A venit iar Marte / Aurel Auraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1457076579.html [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească. Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Liliana_botea_o_clipa_la_cr_liliana_botea_1367624926.html [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
cum mă descurc singur prin Gara de Nord. Pregătisem dinainte un posibil dialog detașat, calm: Da, mă duc în vacanță pe la rude, dumneavoastra? Foarte bine, Sărbători Fericite!” dar, în acel an aveam să îl spun numai unei dudui străine din compartimentul vagonului. Zgribulit, așteptam în peronul înghețat trenul deja întârziat, când deodată vocea unui călător ne taie tuturor amorțeala: Hai că vine!” spune jovial și parcă mândru că a fost printre primii care au observat silueta locomotivei în zare. Colegul lui de drum
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/alexandru_buzoianu_1412168634.html [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
I. LILIANA BOTEA - O CLIPĂ LA CRUCE, de Liliana Botea, publicat în Ediția nr. 854 din 03 mai 2013. Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească. Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liliana_botea/canal [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]
-
o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viață, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu oamenii praznicul Învierii ... Citește mai mult Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească.Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liliana_botea/canal [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]
-
a apus, vine iarnă, nu simți cum bate vântul din partea de nord a planetei? Cui îi mai arde acum de iubit? Copacii s-au desvelit și o să le crăpe scoarță în bătaia gerului ce îi așteaptă ascuns după un noiembrie zgribulit. Băncile rupte le-au luat reparatorii lăsând tot parcul fără un loc unde să te poți așeza. Cât de curând poate să înceapă a ninge , așa că, vezi-ți de drum și-ai să -mi mulțumești, cândva, că nu te-am
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1436164351.html [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
dar și pâine... Ne poartă-n car de biruință Și astăzi dar și mâine... Deci suflete nu te-ntrista Că toamna iarăși a venit Tu cântă și te veselește Căci ești de Dumnezeu iubit! Melancolie de toamnă Petale ce mor zgribulite Și frunze purtate de vânt... Speranțe pierdute în ceața Ce-ascunde al toamnei veșmânt... O muzică sumbră adie Prin crengile goale, pustii... Și gânduri ce-aleargă în noapte Să-nvie uitate-amintiri... Un cer care plânge ades Cu lacrimi de ploaie
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_luca_1414841473.html [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii din peisaj, Trăindu-și povești de viață, Hoinăresc ‒ făpturi de ceață. Tăcuți, vii, îndrăgostiți, Se strecoară zgribuliți; Nu de timpul care-i rece, Ci de timpul care trece. Referință Bibliografică: TRISTEȚE DE TOAMNĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1441948761.html [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
Bacovia privește în pământ / ochi împăienjeniți / în jurul lui / orașul / cearcăn de lumină / prea violet / să îndure primăvara / plouă întruna / plouă cu spume / un pumn de frunze / tânguie tăcut / plopii s-au contopit cu umbra / vântul șuieră prin turle / din luna zgribulită / ies lilieci / noaptea-i de plumb / toamnă oriunde / dar nu ne pasă / cu sufletele suflecate / ne iubim ca doi nebuni. (Ca doi nebuni). Cred că nici un poet nu a putut rosti până acum: “mă călugăresc în cuvânt”, așa cum a făcut
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_mihaelei_ai_cezarina_adamescu_1368172497.html [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai mult chipul îndesându-și protector gâtul la adăpostul gulerului. E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu-l pot abate din drumul său
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Balta_miresei_mihaela_suciu_1353948475.html [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
ALB ȘI NEGRU Încă-i iarnă ,mare de oameni lacrimi prelinse.. Regretele scrise prin limbă de clopot ...nestinse Și-anunță plecarea într-un marș funebru Un ultim drum al tacerii și-un negru cortegiu Cerul întunecatei zării plânge cu fulgi Zgribuliți mai mari sau mărunți...topiți.. Și prefăcuți în lacrimi ale durerii amare A lumii... trecere umană în deshumare.. Piere-n durerea de albastru a unei ierni Care încă se consumă-n universul ce cerne Heruvimi și Serafimi pe cerul în
ÎNCĂ-I IARNĂ ÎN ALB ȘI NEGRU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1487602021.html [Corola-blog/BlogPost/375445_a_376774]
-
cu greu poți afirma că aparține rasei canine. Un câine e ceva așa, ca un monstru, pe lângă ființa mignonă care ni se învârte printre picioare. Ca dimensiuni, aduce cu o pisică ceva mai mică. După baie, parcă e un șobolan zgribulit - câteva oscioare într-un săculeț lunguieț. Când aleargă prin parcare, roșcată și cu coada stufoasă fluturând, juri că-i o veveriță. Fiind "câine" de apartament, ajunge rar în aer liber. Dar are un simț special, când mă îmbrac știe dacă
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1409210305.html [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
În drumul ei zilnic fetița se împrietenise cu un câine creț, lățos, mare și lent care după propriile sale observații nu avea o umbrelă în dar de la mama sa. Deasemeni câinele se temea foarte tare de ploaie și tremura mereu zgribulit și supărat când i se uda blana. În nenumărate rânduri a încercat fetița să îi facă cadou o umbrelă. Nu reușea nicicum sa se înțeleagă cu el. Câinele nu știa să țină umbrela și nici nu înțelegea de ce insistă fetița
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/maria_teodorescu_bahnareanu_1447785222.html [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DE TOAMNĂ Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului roiuri de gânduri fugare nu mai au unde să meargă că-i frig rătăcesc, rătăcesc apoi zgribulite se ascund în suflet sa nu fie găsite cărarea e-ngustă ceața e deasă soarele-apune noaptea-i pe aici nici greeri nici broaște nu cântă e toamnă ploioasă în pivniță mustul se face-ncet vin. (Dorina Stoica) Referință Bibliografică: De
DE TOAMNĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444507927.html [Corola-blog/BlogPost/380566_a_381895]
-
Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 777 din 15 februarie 2013 Toate Articolele Autorului POEZIA IERNILOR NOASTRE În Copou, Zilieru la 80 de toamne, caută încă perechi pentru plopii stingheri. Nici urma de muză. S-a rătăcit printre rarii trecători zgribuliți care se-nvârt încotrova. Sub pași se aud trosnind propriile gânduri. Cum ziceam, Veronica surâde complice. Pufoase ninsori se aștern în lumina oglinzii. O felina tărcata uitată afară în frig zdreapțănă ușa încrederii până când, fără veste cineva de aproape îmi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 by http://confluente.ro/Poezia_iernilor_noastre_ceza_cezarina_adamescu_1360949918.html [Corola-blog/BlogPost/351897_a_353226]
-
persoane vârstnice pe care le scoteau afară dezbrăcate.. V. : Cum dezbrăcate? poate în halat.. Doamna: Nu era nici halat. era altceva...mm, nu știu cum îi ziceți voi. Mă rog! Și, stăteau acolo pe o bancă afară în frig unul lângă altul, zgribuliți, tăcuți, ca niște mogâldețe... Ei, era trist! mai bine acasă, mă mai plimb cu acest cadru prin casă, pe afară. Da, afară dacă ies trebuie să spăl cadrul asta la robinetul de afară, trebuie sa ma aplec, da nu-i
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 by http://confluente.ro/Interviu_aniversar_cu_o_doamna_valerian_mihoc_1362952347.html [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
Că într-o rugă pe altar. Vântul suflă fără milă Supărat pe firul ierbii, Unde-s pașii Primăverii Să-i sărunte-n treacăt cerbii? Soarele ascuns prin cetini Vrea să mai trimită raze, Printre lacrimile ploii Să găsim și calde oaze... Zgribulite stau sub streșini Multe vrăbii la taifas, Ciripesc fără încetare Să mai uite de necaz.. Florile stau îmbrăcate Sub un strat de promoroacă Se tot roagă în tăcere, Soarele să le petreacă... Vântul spulberă cărarea, Iarba tremură sub pas, Primăvară
PRIMĂVARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1492924088.html [Corola-blog/BlogPost/340948_a_342277]
-
XII. LUMEA GAIȚELOR, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. Lumea gaițelor(satiră) Ana Podaru Colo-n brad s-au adunat gaițele obosite, unele voioase foc, altele mai fandosite, poposesc pentru o noapte printre ramuri, zgribulite, se aude larma mare în poienile vestite. Azi se ceartă pentru locul care pare-a fi mai bun, ieri a fost un pic mai rece colo-n vale în alun, bradul e mai comfortabil că într-un hotel cu stele
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]