75 matches
-
curios, chiar și mulțumit. Zaharel a cerut azil politic în Suedia, în 1977, puțin după cutremurul de pământ din România. Locuise cu soția lui la București, într-un apartament vechi care s-a prăbușit ca un decor de teatru după zguduitura pământului. Zaharel s-a salvat miraculos - o parte a bibliotecii s-a înțepenit între doi pereți căzuți. Dar a văzut-o pe soția lui cum a fost strivită de o bucată de beton. După cutremur, Zaharel și-a pierdut postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
două femei-paznic dispăruseră. În D, alarmele sunau strident, iar ecranele senzorilor periferici străluceau În roșu aprins. Norman se uită la monitoarele video. SOSESC. Beth trecu rapid În revistă ecranele. — Termicele interne sunt activate. Într-adevăr, sosește. Imediat simțiră o zguduitură și Norman se Întoarse ca să se uite prin hublou. Calmarul verde era deja afară, iar brațele-i uriașe, pline de ventuze, se Încolăciseră În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
înainte de a reveni la poziția normală. - Pennons, cine-i în sala motoarelor? întrebă căpitanul Leeth, pe un ton tăios. - Asistentul meu și ajutoarele sale, răspunse mecanicul-șef, alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura violentă a vreunui utilaj de excavare, amintindu-și cu nostalgie de niște versuri învățate de la bunica, ocrotitoarea copilăriei lui: Fug pe-un bidiviu focos, Năzdrăvan și credincios... Se grăbi, imprudent, să sară de pe o muchie de beton, pe o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niște picioare de scafandru ― în căutarea unei prize cu roca încă invizibilă. ― Patru metri... uf! răsuflă Ripley. Ca un ecou la oftatul ei, un sunet mat, înăbușit, se auzi în Nostromo atunci când intră în contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-am întrebat numai dacă poți să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de ovoide.) Poate găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trase aer în piept: ― Da, pot. Până când va veni cineva să ne elibereze la ieșirea din sas. ― Ripley, ești acolo? ― Sunt aici, Dallas. ― Urcăm. (O privi pe Lambert.) Gata? Ea-și cobora ochii. El apăsă pe un buton: Urmă o zguduitură și platforma o luă în sus pe lângă coca lui Nostromo și se imobiliză lângă blindajul delimitat al deschiderii. Căpitanul lăsă în jos o manetă. Panoul exterior al sasului alunecă într-o parte și intrară. ― Presurizat? îl întrebă Lambert. ― N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă acaparase gândurile și trupul în care intrase adânc trepidația cosmică, tusea traumatică a Terrei bolnave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noaptea de somn a fost foarte scurtă? Mormăind incantații cu sfinți printre dinți, m-am întors pe partea cealaltă căutându-mi de visul de care cu greu mă puteam dezlipi. Nu știu cât am mai dormit fiindcă dintr-o dată am simțit o zguduitură și podeaua lipindu-se de fața mea. Am sărit ca ars de jos și mi-am privit cu atenție agresorul. Era Ursu, așa cum îl porecleau toți care-l cunoșteau și venise să-mi aplice o corecție. Știam că am șanse
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și albi, ca tăiați în metal, se iviră pentru o clipă în dreptul ferestrei: - Ce țară! spuse Marcel. Autobuzul era plin de arabi ce se prefăceau că dorm, ascunși în burnusuri. Cei care-și ridicaseră picioarele pe bănci se clătinau de zguduiturile mașinii mai mult decât ceilalți. Tăcerea, nepăsarea lor începeau s-o apese pe Janine. I se Părea că au trecut zile întregi de când călătorește, însoțită de escorta lor mută. Autobuzul plecase însă abia în zori, din locul unde se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din urmă și șoferul îl făcu să urle, accelerând. Icnind puternic, mașina se urni din loc. Din mulțimea zdrențăroasă și nemișcată a păstorilor se înălță o mână care, o clipă mai târziu, pieri în urma lor, pe drumul din ce în ce mai prost. Din pricina zguduiturilor, arabii se clătinau întruna. Janine simțea cum o cuprinde somnul, când, pe neașteptate, se pomeni în față cu o cutiuță galbenă plină cu betel. Soldatul-șacal îi surâdea. Ea șovăi o clipă, apoi luă o bucată și mulțumi. Șacalul băgă cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cel mai comic. Drumul cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu să se îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care le străbătuseră în acea dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri de țară erau învăluite zi și noapte într-un praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
glob transparent de plastic pe cap. Când se lăsară pe platformă, câinele începu să vâslească din labe și să latre răgușit, având probabil atașat la glob un amplificator stereo, de se auzea așa bine. Pe când atingeau platforma cu o mică zguduitură, apăru paznicul. Ținea o bâtă în mână și era om. — Silence, Ursu! strigă el. Who is it? — Oameni buni, nene! răspunse Felix, ieșind pe scara navei. — Nene ești cu tac-tu, nu cu mine! Acum se vine? — Poftim? nu înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai ales dacă ai fost plecat departe... Când „Bourul” atinse cu o ușoară zguduitură platforma cosmodromului Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică de la Drăgănești-Vlașca, Felix S 23 nu-și putu stăpâni tulburarea și zise: — Fie gravitația cât de rea, tot mai bine pe planeta ta. Dromiket 4 opri motoarele, comandă coborârea scării rabatabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
exagerat. Nu mai puternic decât clănțănitul în gol al unui dulău mânios. Ori decât duruitul unei tarabe de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată acolo putu observa cum, concomitent cu vuietul și cu zguduitura, dintre picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe Virgil din somn. — Trebuie mult timp pânăsă-ți exorcizezi subconștientul, se scuzase el. — Tocmai mi-am amintit, spuse acum Virgil. în noaptea când am venit aici. își amintești... să se fi întâmplat ceva? Ceva ciudat. — Doamne! a zis ea. Uitasem. Zguduitura. — Da. Ce dracu a fost aia? Nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, zise Iocasta. Virgil rămase cu privirea pierdută pe fereastră, fixând silueta întunecată a muntelui Calf de deasupra lor, cu piscul învăluit în nori. — Ce dracu’ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de mirosul cailor și al catârilor, veniră la ușa noastră și încercară să smulgă propteaua de spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se apropie? Ce se apropie? Cum? (Îl trage înapoi, îl ține în brațele sale cu forța.) Stai odată! PARASCHIV (Aproape nebun.): Vine ora la care trebuie să te omor! MACABEUS: Parcă ziceai... PARASCHIV: Ți-am promis că te omor... (Tunete, zguduituri, prin crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe fondul acestor eforturi se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare, apoi tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropiindu-se, urletele unor sirene etc., totul în crescendo și cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd Încă să se sprijine de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În noul interval de calm ajunse la ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rîzÎnd și cutia de tinichea zăngănind după ea pe pavaj. țasta era, cutia cu biscuiți) Înfricoșătoarea catastrofă s-a produs ca să zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink a Înregistrat toate cele unsprezece zguduituri, cu toatele de gradul cinci pe scara Mercalli. țo nimica toată, la noi a fost de 7,2 pe Richter) și nu s-a Înregistrat nici un precedent al vreunei alte tulburări seismice similare pe insula noastră de la cutremurul din 1534, anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tragic, pe jumătate comic. În timpul unui cutremur, îl prinsese vremea pe acolo în timp ce se ocupa de colecțiile de fluturi, care-i plăceau în mod deosebit. Era singur, se încuiase pe dinăuntru pentru a nu fi deranjat, când simți o zguduitură puternică. Vasele cu reptile mici în formol, planșele atârnate de stative și pe pereți, se legănau, iar scheletul îi provocă o stare ciudată, de confuzie. Maxilarele, mobile din cauza știfturilor și arcurilor, clănțăneau sumbru. Spaima provocată de cutremur, cumulată cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în aceeași cameră și discutau până la ore târzii din noapte. În conac îi surprinse cutremurul. Ioan, instictiv se trezi. Un vuiet surd, nedefinit, spărsese liniștea nopții. Se auzeau urletele câinilor de peste Prut, vitele mugeau amplificând panica generală, produsă de zguduiturile puternice. Cutremurul îl scutură energic pe tânărul basarabean, care sări ca ars în picioare. Buimac, își căuta hainele, bâiguind: - Este alarmă, ce s-o fi întâmplat? - Nu, este cutremur! Hai repede afară! - Ba nu... Eu mă culc la loc! - N-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
trecutul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte foarte... (...) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... da... pentru ce? Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduiturilor... și... idei subversive... (...) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun simț, pentru ca Europa cu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
debats). * 17 septembrie 1821: “S-a simțit o scuturătură zdravănă la Iași”. * 17 noiembrie 1821: “La ora 2 și 50 de minute seara, s-a simțit o scuturătură în toată țara, care s-a simțit până în Georgia. Cea mai puternică zguduitură a fost la Iași, unde a cauzat stricăciuni”. * 28 ianuarie 1823: “Cutremur tare de pământ, în această lună a năprasnicii ciumi din zilele lui Caragea V.V.”. * 9 februarie 1923, la ora 8 și 50 de minute seara, s-au simțit
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]