25,411 matches
-
în: Ediția nr. 1330 din 22 august 2014 Toate Articolele Autorului M-am trezit sfioasă adunând tăceri... Buzele ce-s strânse au făcut și riduri, Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri? Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri. Țipătul acesta este unul mut..., Inima îl știe, sinele-l cunoaște, Am făcut poteci în necunoscut Ochii au găsit zările albastre. Toaca rugăciunii sună a trezire, Toamna vine grabnic cu alai de flori, Pe poteci de gând străjuiesc castanii Doar
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1408708019.html [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
zona de divertisment era ceva mai liberă, dar și aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiții, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul și am intrat în neocomunism, iar “eșalonul doi” a devenit mafie, forță economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbeliște, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are
INTERVIU CU DAN PURIC: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional” by http://balabanesti.net/2013/02/05/nterviu-cu-dan-puric-mitocanul-international-si-a-dat-mana-cu-mitocanul-national/ [Corola-blog/BlogPost/340000_a_341329]
-
înainteze dar atunci văzu în semi-umbră pe piele o pată violacee umflată...Oftând adânc, încerca să se deplaseze ținându-se de crengile tăioase ale copacilor și nu după mult timp simții răceală pietrelor nedărâmate ale ruinelor. Se sprijini de un zid rămas nesurpat în fața intemperiilor naturii ,așezându-se pe un mușchi. Deși nu era frig, Karon tremura din toate încheieturile și își prinse o mână în cealaltă în semn de rugăciune. Să se roage?Nici ea nu știa ce să facă
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1486998664.html [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Silvana
DESTINUL CONSIMT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1480239377.html [Corola-blog/BlogPost/381494_a_382823]
-
Dar nu totul a curs lin pentru echipa S&T. Nefiind ceea ce se numește un business productiv în capitalismul de cumetrie de după 1989 (de tip „alba-neagra” sau, să zicem Hustler sau Click), Știință și tehnică s-a izbit de nevăzutele ziduri pe care le ridică legile - scrise și nescrise - ale economiei de piață. Cu unele excepții, publicația - esențială pentru atragerea tinerilor spre cercetarea științifică și educarea publicului - a fost părăsită de administrația de stat și, cam în 2008, după mai bine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pledoarie-pentru-specia-umana/ [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
și se întindea ca gumilasticul, până în curtea școlii. Astfel că, într-una din zile, când domnul Arsu era plecat din școală, urletele noastre generalizate au creat impresia că este în școală un incendiu, o inundație, că s-a prăbușit un zid, că au năvălit barbarii, mă rog, s-a ivit un cataclism, pentru că țipetele zburau departe, până în șosea și, chiar dincolo, în curtea bisericii (vis-a-vis de școală) unde trebăluia părintele Băluță cu niște gospodari. Precis că părintele Băluță a crezut că
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TURNUL Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1259 din 12 iunie 2014 Toate Articolele Autorului (Mihai Cătrună-Jertfa zidurilor) Deschis-ai fereastră În pereții duri ai turnului Ce-adăpostea inima mea, Iar tu cu o tușă de penel Făcut-ai o firidă în groșii lui pereți - Punct vulnerabil Ce mă expune lumii dinafară Prin care ... Ies slobode dureri Ce
TURNUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1402548000.html [Corola-blog/BlogPost/349809_a_351138]
-
spună, la construirea unei frumoase și fructuase „Prietenii literare”, care să se materializeze într-un număr al revistei eCreator pe care de altfel o și conduce. Glasul meu firav nu a avut răsunet în lumea literară severineană lovindu-se de zidul rece al „lipsei fondurilor”. M-am întristat dar am continuat să sper că se va găsi totuși cineva care să vadă dincolo de bani și să înțeleagă importanța acestor întâlniri între oamenii care iubesc și împărtășesc aceeași pasiune pentru cuvântul scris
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1466977383.html [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]
-
parte din ele, care se adresează sentimentului, când cedează în fața forței iluziilor, străpung existența liniștită de până atunci ca un baraj luat de apele unui torent dezlănțuit. Alteori, când suntem prea raționali, înălțăm, din exces de zel, tot felul de ziduri pentru ca nimeni să nu ne mai poată răni sentimentele. Promisiunile viitorului ne îndreaptă mereu prezentul către alegeri. Alegeri, alegeri, alegeri... Inclusiv bătrâna din fața blocului meu trebuie să fi făcut măcar o alegere la un moment dat. Chiar și alegerea de
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
România greșelilor, obtuzităților și lașităților generației noastre”. În toate administrațiile de după decembrie 1989 s-a furat și s-a vândut cu toptanul aproape tot, ridicându-se miza la vânzarea istoriei. Românii, curând, vor începe reînvățarea istoriei, vor reașeza distanță și zid între bine și rău? Va fi oprită, însă, mai curând sau mai târziu, opera de încenușare a țării, începută de peste o jumătate de veac și desăvârșită sub regimul actual. Coroana României poate fi o fortăreță cu garnizoană, care să apere
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Alteta_sa_regala_principele_aurel_v_zgheran_1388830322.html [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
visarea. Luna-și scrie embargoul... Unde-o fi acum poetul? Enigmatic stă Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu, oraș romanticUnde teii-și varsă floareaîntr-un dans profund
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
jur visarea.Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum poetul?Enigmatic stă CopoulPare-a tăinui ascetul.La bojdeucă, lampa-i stinsă,A plecat demult bădița,Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița.Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri,Aprind candela luminiiîntr-o lume de reziduuri.Sfărâmând în jur muțeniiPlâns de clopote slăbiteCheamă oastea la vecernii,Of, ce vremuri răvășite...Tineri fără de canoane... XIV. GRĂUNTE DE LUMINĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. Cine
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
publicat în Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015. La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul primăverii
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
provoacă durere. Vândută ca orice marfă, a devenit un ... Citește mai mult La această adresă,nu locuiește nimeni...Obosit, soarele mângâieamprente lăsate pe ferestrelece-au ferecat dureri.În nopți ce dor, netulburând tăceri,luna, minunată balerină a cerului,pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri.La această adresă, cândva, în marș nupțial,a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoareși brațele pline cu flori.Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cerjucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul primăverii, flori de
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > TRECĂTOR Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Trecător prin vama vieții Mă îmbăt ca toți poeții Pun doar miere în cuvinte Și o lacrimă fierbinte. Trec prin ziduri uneori Și din pietre culeg flori, Pașii mei de pe hârtie Vreau s-aducă bucurie. Când povara-mi este grea Pun genunchii ca să stea În pridvorul rugăciunii Cum m-au învățat străbunii. Tai din noduri gordiene Și alerg doar prin poiene
TRECĂTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1420815388.html [Corola-blog/BlogPost/350104_a_351433]
-
fluviu se despart. Un braț se limpezește, chiar dacă în lacrimi și dezamăgiri, iar celălalt braț curge lărgindu-se în mlaștini cărând cu el nămolul nedreptății, blestemul lipsei de credință și epava unei istorii prefabricate. Alianța își schimbă privirile glaciare peste zidul discordiei și numai din când în când își amintește că a făcut promisiuni, iar noi ne-am făcut iluzii, care acum se cuibăresc stinghere în sufletele noastre, ca funzele toamnei în colțuri de alei. Cine nu l-a citit pe
LA PRORĂ CEAŢĂ DENSĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/La_prora_ceata_densa_rodica_elena_lupu_1344708884.html [Corola-blog/BlogPost/360045_a_361374]
-
în miezul zilei/ când unii oameni mănâncă bucate gustoase,/ le înghit cu poftă, le curge unsoarea pe barbă pe piept,/.../...cum să scrii poemul când telefonul plânge/ în tăcerea lui albastră și/ rândunelele își fac cuib la colțul ferestrei/ între zidul care leagă nordul de sud și /zidul care leagă estul de vest,/cum să-l scrii, / mai bine îl trăiești..”.), cât și în condiția sa ideală, aceea de entitate spirituală. A doua ipostază a omului este cea de făptură aparținând
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/_greutatea_gandului_nerostit_olimpia_berca_1354521128.html [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
bucate gustoase,/ le înghit cu poftă, le curge unsoarea pe barbă pe piept,/.../...cum să scrii poemul când telefonul plânge/ în tăcerea lui albastră și/ rândunelele își fac cuib la colțul ferestrei/ între zidul care leagă nordul de sud și /zidul care leagă estul de vest,/cum să-l scrii, / mai bine îl trăiești..”.), cât și în condiția sa ideală, aceea de entitate spirituală. A doua ipostază a omului este cea de făptură aparținând inimii, adâncurilor nedescoperite și tăcerii, unde gândul
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/_greutatea_gandului_nerostit_olimpia_berca_1354521128.html [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
mine se lasă, Îndatorată doar pentru Tine. Văd totul fiind o trecere de timp, Un timp sortit din a inimii veșnicie, O clipă din porția de nemurire. Ce glas a lumii ce mă lasă! Mă lasă însingurat și întristat, În zidurile care-s reci și viața îți petreci, În dansuri a unui așezământ neluminat, Prin care forța din tine a pulsat. DOMNEȘTE PACEA PE PĂMÂNT... Domnește pacea pe pământ, Domnește liniștea în al meu gând Și înmugurește salcia în primăveri uitate
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
IUBITE ? Ce te-a făcut, iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
cele în care autoarea descrie tulburarea pe care a trăit-o la revenirea după mai mulți ani în orășelul primilor ani de viață. Abia sosita în orășel, a văzut cum se scoate cu totală indiferență, cărămidă cu cărămidă dintr-un zid cu o poveste adânc mișcătoare, cunoscută cândva de toți orășenii, poveste impresionantă care a atribuit zidului simbolul statorniciei în dragoste. Acum oamenii trec indiferenți pe langă zidul devenit o inutilitate și nimeni nu-și amintește dramatică poveste de dragoste a
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
ani în orășelul primilor ani de viață. Abia sosita în orășel, a văzut cum se scoate cu totală indiferență, cărămidă cu cărămidă dintr-un zid cu o poveste adânc mișcătoare, cunoscută cândva de toți orășenii, poveste impresionantă care a atribuit zidului simbolul statorniciei în dragoste. Acum oamenii trec indiferenți pe langă zidul devenit o inutilitate și nimeni nu-și amintește dramatică poveste de dragoste a tânărului căruia i se lipiseră ochii, la propriu zicând, de acest zid privind cu dragoste neostoita
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
a văzut cum se scoate cu totală indiferență, cărămidă cu cărămidă dintr-un zid cu o poveste adânc mișcătoare, cunoscută cândva de toți orășenii, poveste impresionantă care a atribuit zidului simbolul statorniciei în dragoste. Acum oamenii trec indiferenți pe langă zidul devenit o inutilitate și nimeni nu-și amintește dramatică poveste de dragoste a tânărului căruia i se lipiseră ochii, la propriu zicând, de acest zid privind cu dragoste neostoita la grecoica ce-l fascinase. Tulburarea continuă și în fața altor schimbări
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
impresionantă care a atribuit zidului simbolul statorniciei în dragoste. Acum oamenii trec indiferenți pe langă zidul devenit o inutilitate și nimeni nu-și amintește dramatică poveste de dragoste a tânărului căruia i se lipiseră ochii, la propriu zicând, de acest zid privind cu dragoste neostoita la grecoica ce-l fascinase. Tulburarea continuă și în fața altor schimbări că cele trăite în fața rămășițelor casei în care se desfășurase cândva profundă dramă a Caterinei, văduva de război. Proza te cucerește și prin felul cum
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
geamul negru, sticlos. Undeva, peste drum, sub coroană udă a salcâmului înflorit, doi îndrăgostiți se fereau de ploaie și de lume. Lena se scurgea la pământ, ca o ploaie neagră și rece și deasupra, stropi reci, mari și grei loveau zidul și casa cum ar fi lovit într-o inima. Dragostea ... Lena a murit lovită în inima de cuțitul unui tâlhar intrat pe fereastră deschisă în așteptarea iubitului. Limbajul este cel al zilelor noastre, cu adaptări unde este nevoie. E plin
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]