132 matches
-
Staicovici, oculistul distins și medic șef al Capitalei. A fost cel dintâi român care a îndrăznit să atace această industrie, și cel dintâi care a sustras clientela românească birniciei conservelor străine.274 Băcani mari mai erau: Păun Popescu în Hanul Zlătari, Martinovici 275 și Fundescu în Lipscani, Sălcianu în Câmpineanu (azi Hotelul Simplon), Colțescu și Petrache Ion în casele Crețeanu (astăzi Palatul Băncii Națiunii), Cavadia, Rietz 276 în strada Carol, Anghelescu în fața Palatului Regal etc. bisericile: Bucureștii au fost un oraș
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nr. 37, 16 mai 1871, p. 4). 276. Băcănia „La Steagul alb“. 277. Biserica Sf. Ioan cel Mare, refăcută de Constantin Brâncoveanu, a fost de mo lată în 1893, pe locul ei ridicându-se palatul CEC-ului de pe Calea Victoriei. Biserica Zlătari a fost cu totul renovată. Biserica Domnița Bălașa nu era decât o mică bisericuță. Mai târziu a fost refăcută cu totul.278 Multe biserici au fost dărâmate în acest interval de 50 de ani, dar nu am să mă ocup
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mavro gheni (Cișmeaua Mavrogheni) 196; Măgureanului 117, 146; Mihai-Vodă 215; RaduVodă 73, 258; Sărindar 114, 146, 148; Schitu Măgureanu 117; Sf. Con stantin 139; Sf. Gheorghe Nou 198; Sf. Ioan cel Mare 113, 146; Sf. Ionică 135, 378; Sava 124; Zlătari 54, 117, 118, 147 Blanduziei (grădina): 126, 143 blocul Comedia: 119 Bolintinul din Vale (comuna): 198 Bordei (grădina): 136, 141, 144, 399, 400 Brener (cafeneaua): 133 Breslea (Brăslea, Braslea; grădina): 139, 197 Briol (cafeneaua): 133 Broft (hotelul; restaurantul): 120, 129
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
175, 224, 264, 289, 408; Stelorian 116; dr. Nicolae Tomescu (str. Italiană) 395; dr. Toma Tomescu 122; Török 131, 132, 136; Anton Vanic (Peretz) 121, 129; Ienăchiță Văcărescu (Ștefan Bellu; Prager) 113; Gh. Vernescu (Ghica; Lenș) 116; Wappner 116; bisericii Zlătari 117, 131 Casa Pathé: 117, 128 Casa Scânteii (Casa Presei Libere): 42 Casa Schlesinger: 123 Casa societății „Dacia“: 118, 123, 148, 275 Cazarma Alexandria: 224, 405 Cazes (cafeneaua): 133 Cărăbuș (grădina): 125 Cercul de studii sociale: 130, 142 Cercul Militar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
restaurant, café): 125, 130, 134 Grădina Botanică: 228 grădina (de promenadă): Academiei (Uni versității) 124; Ateneului (scuarul) 121; Cișmigiu 113, 117, 142, 150, 170, 188, 224, 234, 258, 337, 405; Episcopiei 121, 299; Tei 140; Universității (Aca demiei) 124; bisericii Zlătari 124 grădina lui Cornescu: 125 grădina (-restaurant; - cu spectacole de va rietăți): Alcazar 135, 398, 417; Basarabiei 116; Basilescu 116; Blanduziei 126, 143; Bordei 136, 141, 144, 399, 400; Breslea (Brăslea, Braslea) 139, 197; Cărăbuș 125; Constantin 303; „Der grosse
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
128; Obor 109; de păsări 128; de pește 128; din Piața Amzei 128 hanul: Constantin-Vodă 117; Ivanciu Gherasim 122; Greci 147; Manuc 128, 130, 218, 303, (hotel și restau rant) Leon Mercuș 119, 398; lui Niculcea 123; Șerban-Vodă 123, 146; Zlătari 117, 118, 131133, 146 Heliade (grădina): 400 Herăstrău („eleșteul Herăstrău“; lacul): 136 Herăstrăul Nou (Noua grădină de la Herăstrău): 136 Herăstrăul Vechi (grădina): 140, 380, 420 Hotelul: d’Angleterre 129; de Atena 130; Athénée Palace 116, 122; Avram 130, 179, 182
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
foarte rece, -9°R. Grecii se înarmează în continuare, nimeni nu crede însă în război. Turcii rămân extrem de rezervați, sunt sprijiniți de Germania. Marți, 6/18 ianuarie. Boboteaza -19°R. Ceață, mai târziu soare, -12°R. Ora 10¾ la Biserica Zlătari. Mitropolitul bolnav, aici doar un episcop, ceremonia principală în biserică. Procesiune la Dâmbovița, acolo doar detașamente ale tuturor trupelor, la apă numai ceremonia Iordanului, foarte scurtă, 5 min., foarte frig. Apoi trupele defilează la pod, la ora 11¼ totul gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
au înălțat ziduri oarbe în jurul Bisericii Doamnei, Ctitorie a doamnei Maria, a lui Șerban Vodă Cantacuzino, încât aceasta să fie bine închisă, cu toate că are cea mai frumoasă frescă din București. Cobor pe Calea Victoriei și abia o pot dibui. Nici biserica Zlătari nu mai poate respira bine între blocuri. Mai fericită (căci fusese ferită pe vremuri, când s-au ridicat clădirile din jurul ei), micul juvaier arhitectonic, Stravopoleos, are, plin de melancolie, culorile amurgului. Biserica s-a întunecat, pereții s-au coșcovit, zugrăveala
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și Matei Basarab, fiindcă pentru aceeași taxă de un leu ne oprea În odaia ei ca să ne bucurăm, la dublu și la triplu, de toate farmecele tinereții ei prompte și robuste În dragoste. O văd stând acum pe treptele bisericii Zlătari sau bătând peroanele Gării de Nord, obeză și cu picioarele elefantine, În ponosite straie pseudo-mo nahale și cu o cruce ca de stareță la gât, ofe rind drept-credin cioșilor iconițe ieftine, „Visul Maicii Domnului“ și „Minunile Sfântului Sisoe“, izgonitorul dracilor. Ne recunoaștem
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a mai dat 15 ani de viață. Măcar de-ar fi cheresteaua bună. II 24 decembrie [1950], ajunul Crăciunului [...] Orașul ăsta a devenit un iad: umed, lipicios și alunecos de să-ți spargi capul! Am să mă duc la biserica Zlătari, unde este în seara asta un concert de colinde, cu 100 de lei biletul. Plec cu inima deja înduioșată; am să ascult glasuri de copii cântând, cum cântau pe vremuri anume pentru tine. Te văd cu papuceii tăi roșii, alergând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
str. Lucaci; ” Mihai-Vodă, str. Mihai-Vodă; Biserica Pitar-Moșu, str. Pitar-Moșu; ” Radu-Vodă, str. Radu-Vodă; ” Sărindar, Calea Victoriei, 21; ” Stavropoleos, str. Stavropoleos; ” Sfinților, Calea Victoriei, 21; ” Sf. Dumitru, Str. Carol I; ” Sf. Gheorghe Nou, Piața Sf. Gheorghe; ” Sf. Spiridon, Calea șerban-Vodă; ” Schitu Măgureanu, str. Schitu-Măgureanu; ” Zlătari, Calea Victoriei, 6; ” Catolică (catedrală), str. Fântânei, 7; Starea Civilă (ofițerul), str. Municipală, 2; Expoziția permanentă de Arte-Frumoase, str. Stavropoleos; Gimnaziul Cantemir, str. Primăverii, 9; ” Lazăr, Calea Moșilor, 34; ” Mihai-Vodă, str. Rotari, 9; Spitalul Brâncovenesc, Calea Rahova; ” Colția, strada Colței, 32
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Cie., hârtie en gros și en détail, furnituri de birou etc., Calea Victoriei, 7; Steinberg, magazin special de papetărie, str. Carol I, 40; Szölösy, J., Calea Victoriei, 40; Wortmann, J., Librărie și papetărie cu prețuri moderate, furnituri de birou, Calea Victoriei, 6 (Hanul Zlătari); Wortmann (d-șoara Rachel), Calea Moșilor, 66 (p. 345). Litografii: Litografii: Baer, M.B., Calea Victoriei, 54; Cucu (d-na Doroftea), B-dul Elisabeta; Dietz și Bauer, str. Teatrului, 5; Grassiany, Elias, str. șelari, 10; Marwort, M., Calea Victoriei, 74; Mihăilescu, șt., str. Covaci, 14
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mari, hotarele moșiei date lui Mihail Oțel care mergea din zarea Coloneștilor în zarea Ungurenilor, incluzând poiana lui Coste Călugărul, motiv de neînțelegere între urmașii Sara Mleașniță și răzeșii din Fruntești. De asemenea, în document se vorbește de Zlatarin (satul Zlătari de astăzi, comuna Ungureni - Lecca). Importanța apelor, pâraie cu debit mic, cum sunt toate în Colinele Tutovei, constă în aceea că ele au primit chiar de la început nume: pentru satul Filipeni și moșia Filipeni a lui Gavril Dunavăț și urmașii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acest loc trebuie să fi fost primele case și prima curte boierească, după care satul sa extins dincolo de pârâul Sălașu Roșu, ocupând intrândul dintre două boturi de deal care duce la locul numit Tochile, pe drumul care ducea la Pârlituri, Zlătari și Parincea. Presupunerea că la locul arătat a fost vatra inițială a satului Filipeni are la bază ideea de continuitate; tot acolo au fost conacul și curțile boierești ale proprietarilor boieri Rosetti, ultimul proprietar fiind Sofia Rosetti Boteanu. în casa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul și moșia Filipeni, stăpânită în devălmășie, ajunge în stăpânirea lui Pătrașcu al III-lea logofăt și a soției sale, care cumpără părțile de moșie de la toți răzeșii din Filipeni dar și de la cei care locuiau în alte sate (Oțelești, Zlătari, Obârșia), după care, la începutul secolului al XVIIIlea, moșia Filipeni ajunge în stăpânirea familiei Rosetti. Nu știm ce s-a întâmplat cu vechile familii răzășești din Filipeni, dacă, după ce și-au vândut sau dăruit ocinile, au rămas în sat sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se referă la un spațiu geografic foarte întins care cuprindea Valea Berheciului de la izvoare, pe amândouă părțile, până unde Dunavățul se varsă în Berheci, valea Dunavățului și a Dunaviciorului, valea Dobreana, Poiana unde a fost Costea Călugărul, Runcu, până în zarea Zlătarilor. în acest spațiu au apărut și s-au dezvoltat satele răzășești Oțelești, Filipeni și Fruntești care, până la un punct, au avut o evoluție identică, stăpânind hotarul aceleași moșii, a pisarului Oțel. Legăturile dintre răzeșii celor trei sate, în principal răzeșii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alt bir al lor ce i-au plătit Pătrașcu treti logofăt; s-au dat și vecini și au dat și partea din moșie. Un zapis făr[ă] de veleat de la Irimiea și Stanca și Alicsandra feciorii lui Ionașcu Paois din Zlătari au vîndut partea ce s-ar alegi din Dobreana ce ești tot din moșia Hilipeni, lui Pătrașcu treti logofăt. Leat 7173 [1663], un zapis de la Hilohie sin Andrei și cu fimeia lui Dochiea din sat din Cucuteni au dăruit toată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părți de moșie cumpărate de la răzeșii din Fruntești. Reclamațiile către domnie trebuie să fi început chiar după ce Anghelușa cedează în favoarea lui Manolache Roset satul și moșia Filipeni cu tot venitul, deoarece răzeșii din Oțelești și din Fruntești, dar și din Zlătari dețineau părți din moșia Filipeni. Urmașul lui Manolache, Ioniță Roset ajunsese pe la 1744 să nu-și poată strânge dijma de pe moșia Filipeni, fiind necesară intervenția domnitorului Moldovei, Ioan Nicolae Vv. care emite o carte domnească de volnicie pentru postelnicul Ioniță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de luncă au avut de luptat bejenarii bucovineni care au format satul Lunca. Satele vechi răzășești, Filipeni și Fruntești, procedaseră la fel, dar cu câteva sute de ani mai înainte; dar și satele din jur, Mărăști, Oțelești, Oncești, Poeni, Ungureni, Zlătari, Viforeni, n-au fost scutite de efortul îndelungat de a-și fi obținut terenurile prin lupta cu pădurea. Probabilitatea ca această muncă să fi fost făcută de o comunitate de rude, descendentă a unui strămoș comun, este foarte mare, dacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și tefan, lui Mihail Oțel, grămătic, cuprindea și moșia Fruntești, altfel spusă că moșia răzășească Fruntești s-a individualizat din marea moșie care cuprindea o parte din valea Berheciului, Dunavățului și Dunaviciorului, din zarea Coloneștilor la est, până în zarea Ungurenilor, Zlătarilor și Poenilor în apus. Evoluția moșiei Filipeni, determinată de asaltul marilor boieri asupra moșiei răzășești, a dusă la trecerea moșiei prin mai multe mâini, ajungând în 1692 în proprietatea lui Manolache Roset (Rosetti), rămânând în proprietatea acestei familii până în 1945
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la fel ca pe locurile de pornire și, ceea ce s-a constatat mai târziu, zestrea spirituală a noilor veniți, deși ușor diferită, a completat și întregit manifestarea spirituală, s-o numit răzeșească, a răzeșilor din Fruntești, Mărăști, Oncești, Oțelești și Zlătari. Când au fost văzute horele luncașilor (dansurile lor), costumele lor, lumea, care a văzut și a putut să înțeleagă, și-a dat seama că acei care jucau îndrăcit hora, erau tot români, de-ai noștri, din alte locuri, alungați de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la mănăstirea Clocociov), cu Mihai Cantacuzino, mare spătar, care a înălțat în 1695, Mănăstirea Sinaia și a fost ctitor al mănăstirilor Titireni, Colțea și Adormirea Maicii Domnului din Rm Sărat (împreună cu Constantin Brâncoveanu); a zidit biserica bucureșteană Fundenii Doamnei, biserica Zlătari, lăcașuri de cult la Slănic și la Turbați în Ilfov, cu alt Cantacuzin, Pârvu, fiul lui Drăghici și nepot al lui Șerban Cantacuzino (a fost ctitor ori a terminat lucrările la schiturile Pătroasa din Dâmbovița, țigania din Vâlcea și Lespezi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pus ispravnic al refacerii palatului domnesc de la Târgoviște; a fost cel mai harnic ctitor dintre Cantacuzini: a ridicat Mănăstirile Sinaia, Colțea, Titireciu, Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat, împreună cu Constantin Brâncoveanu aceasta din urmă, și bisericile bucureștene Fundenii Doamnei și Zlătari, precum și lăcașele din Slănic și Turbați - Ilfov) a fost căsătorit întâi cu Marga, fiica Maricăi, soție a marelui vornic Vâlcu Grădișteanu (cel ce va fi ucis din porunca lui Șerban Cantacuzino), apoi cu Teodora Frangulea („sora Frangului”) și, în fine
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țigani, trăiau în preajma curților boierești, a mănăstirilor sau la marginea târgurilor, fiind întrebuințați la diferite munci și servicii. Mulți dintre ei erau fierari și lăutari, fiind cunoscute predispozițiile etniei pentru acestea, se îndeletniceau cu strângerea aurului din nisipurile albiilor râurilor (zlătari), iar alții lucrau lemnul, făcând vase, linguri, copăi etc. (rudarii). Dezrobirea lor a avut loc începând cu anii 1850, în contextul procesului de modernizare a societății românești și cu consensul unor personalități luminate ale timpului, precum Mihail Kogălniceanu sau Vasile
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
mai ales că avea copil. Copilul care se trezise între timp era o fetiță de vreo trei ani și ceva, vioaie și avînd pe mutrita ei murdară expresia unei frumuseți îndepărtate, exotice, cum arată, ca indienii de vită nobilă, unii zlătari mai ales de pe la poalele munților. Fetiță se dăduse jos din căruță și, în loc de păpușă, se juca cu o bucată de lemn rotundă găurita în mijloc. Nu părea să fi avut vreo utilitate, dar o trata și o legăna că pe
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]