57 matches
-
un aspect neglijat de majoritatea scriitorilor timpului, cum ar fi răzvrătirea potențială a femeii, capacitățile ei subversive și surprinzătoarea să autonomie. Ambii scriitori-giganți constituie o mitologie fondatoare a literaturii secolului al XIX-lea, dat fiind influență modelelor socio-literare balzaciene și zoliste asupra întregii scriituri românești contemporane. Diferiți factori importanți fac din Pariziana când un model negativ, când unul pozitiv. Caracterele analizate dovedesc o oarecare omogenitate și comuniune a acțiunilor, a conduitei și stilului femeii pariziene, care se regăsesc în toate scrierile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a construit caractere negative, sortite eșecului. 74 Mai trebuie remarcat faptul că, în ansamblul operei lui Zola, puține personaje nu sunt atinse de o pasiune morbida. Fiecare român are o scenă de exces, în care se manifestă pe deplin imaginarul zolist, cum ar fi scenă în care Gervaise în L'Assomoir se deda chefului ce-i aduce pierzania. 75 Termen-cheie al poeticii balzaciene, tipul este definit de romancier în prefață la La Comédie humaine că un personaj care rezumă trăsăturile tuturor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Laube etc.) fatalitatea sangvină, mai clar ereditatea criminală în stirpea Mușatinilor. Această problemă a eredității a atras atenția și lui Alecsandri în Gruiu-Sînger și a format în definitiv tot programul eugenic din romanele lui Duiliu Zamfirescu. Ideea, la superficie, e zolistă. Dar cum la noi tema e adoptată în poezie, deci nu în scopul studiului, este vădit că ia aspectul unei filozofii a vieții. Mai aproape de leagănul lumii grece, cu care a trăit amestecat, poporul get are sentimentul adânc al tragicului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
limpezeală, peste limpezeală - gălbeneală și peste gălbeneală - huduleț". Scriitori ca Creangă presupun o civilizație de vârstă asiatică, în care cuvântul e bătrân și experiența s-a condensat în formule nemișcătoare. I. L. CARAGIALE I. L. Caragiale (1852-1912) este după Delavrancea scriitorul celmai zolist, deși lucrul n-a fost luat în seamă, toți fiind izbiți de aspectul umoristic al operei. Naturalismul lui Caragiale e radical, cu preferința pentru patologie și sociologie, cu preocuparea de explicație și metode exacte. O făclie de Paști, nuvelă pretins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Maiorescu, care e pentru refacerea "artistică", un ordin de zi al generalului Cernat, ca fiind mai plin de dramatism prin naiva lui amănunțime. În practică scriitorul nu merge așa de departe cu reforma și ciclul Romanul Comăneștenilor e curat zolist. Obiectul observat nu e individul ci familia și prin ea națiunea. Ca și în seria Les Rougon-Macquart, indivizii sunt aparențele unor agenți din afara spiritului, morbiditatea atavică, alcoolul, mizeria, în cazul nostru mai ales surparea unei clase prin adulterarea sângelui. Pozitivismul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model exemplar și manual al esteticii decadente. În același an apare un alt roman care cunoaște un succes aparte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]