57 matches
-
a construit caractere negative, sortite eșecului. 74 Mai trebuie remarcat faptul că, în ansamblul operei lui Zola, puține personaje nu sunt atinse de o pasiune morbida. Fiecare român are o scenă de exces, în care se manifestă pe deplin imaginarul zolist, cum ar fi scenă în care Gervaise în L'Assomoir se deda chefului ce-i aduce pierzania. 75 Termen-cheie al poeticii balzaciene, tipul este definit de romancier în prefață la La Comédie humaine că un personaj care rezumă trăsăturile tuturor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Jean Bart (pseudonimul pirateresc al lui Eugeniu P. Botez), ofițer naval și scriitor, cunoscut mai ales ca autor al unui Jurnal de bord (1896) despre călătoria la bordul bricului Mircea, și al romanului Europolis (1933), o bovarică povestioară cu iz zolist (G. Călinescu), petrecută în cosmopolitul port Sulina. Europolis și Schițe marine (1901, într-o primă ediție, în volum, completată, mai târziu, în 1928, cu alte texte) conțin vagi trimiteri la acțiuni de piraterie în apele Dunării și ale Mării Negre, dar
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Laube etc.) fatalitatea sangvină, mai clar ereditatea criminală în stirpea Mușatinilor. Această problemă a eredității a atras atenția și lui Alecsandri în Gruiu-Sînger și a format în definitiv tot programul eugenic din romanele lui Duiliu Zamfirescu. Ideea, la superficie, e zolistă. Dar cum la noi tema e adoptată în poezie, deci nu în scopul studiului, este vădit că ia aspectul unei filozofii a vieții. Mai aproape de leagănul lumii grece, cu care a trăit amestecat, poporul get are sentimentul adânc al tragicului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
limpezeală, peste limpezeală - gălbeneală și peste gălbeneală - huduleț". Scriitori ca Creangă presupun o civilizație de vârstă asiatică, în care cuvântul e bătrân și experiența s-a condensat în formule nemișcătoare. I. L. CARAGIALE I. L. Caragiale (1852-1912) este după Delavrancea scriitorul celmai zolist, deși lucrul n-a fost luat în seamă, toți fiind izbiți de aspectul umoristic al operei. Naturalismul lui Caragiale e radical, cu preferința pentru patologie și sociologie, cu preocuparea de explicație și metode exacte. O făclie de Paști, nuvelă pretins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Maiorescu, care e pentru refacerea "artistică", un ordin de zi al generalului Cernat, ca fiind mai plin de dramatism prin naiva lui amănunțime. În practică scriitorul nu merge așa de departe cu reforma și ciclul Romanul Comăneștenilor e curat zolist. Obiectul observat nu e individul ci familia și prin ea națiunea. Ca și în seria Les Rougon-Macquart, indivizii sunt aparențele unor agenți din afara spiritului, morbiditatea atavică, alcoolul, mizeria, în cazul nostru mai ales surparea unei clase prin adulterarea sângelui. Pozitivismul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de acesta nu numai prin tematica abordată, ci mai ales prin capacitatea artistică de a insera în firul epic principiile estetice naturaliste, reprezentate în literatura universală de Émile Zola. Barbu Ștefănescu Delavrancea afirma: "Ion Luca Caragiale este „scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelență“." Tema o constituie evoluția unei obsesii până la nebunie, respectând toate simptomele acestei boli, eroul principal fiind urmărit prin analiza crizelor de conștiință și de comportament, ca într-o adevărată fișă medicală. Primul capitol al nuvelei precizează
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un adevărat "„breviar”" al esteticii scriitorului. Socotit de unii comentatori un "naturalist", un "zolist" în nuvelele sale psihologice, opțiunea estetică a scriitorului este categorică și definitorie pentru idealul de artă ca sinteză a fantaziei: "„noi nu înțelegem o operă de artă din mult, ci din ceva, înțelegem un ce dintr´un cum”" (s.n.). Condiția
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]