136 matches
-
se-ntâmpla an de an. Și-a crescut umbra și blândețea firii sub oblăduirea bunicilor, uitând o vreme de rostul ploconului aceluia... * În dimineața albă și rece i se păru că deșteptătorul sună a zbucium, nu ca-n alte dăți... Zorit își trecuse mâna pe fața care se cerea grabnic a fi rasă și împrospătată după un somn agitat. Un vis rău îl tulburase... glasuri cunoscute îi șoptiseră vorbe de despărțire, brațe calde îl cuprinseseră pentru ultima dată... mirosul de busuioc
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
în Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015. E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate, Abia dacă se-aud vecerniile în strană, Preocupați de sine, cu inimi cenzurate, Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană. Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață, Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite, Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță, Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite. Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse, Suspine sunt destule
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Cu haine ponosite și fața ... Citește mai mult E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,Abia dacă se-aud vecerniile în strană,Preocupați de sine, cu inimi cenzurate,Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană.Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață,Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite,Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță,Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite.Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse,Suspine sunt destule
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
acasă, să economisească banii. Cu cei câțiva bănuți, dați de mamă-sa, în buzunar a plecat în oraș cu gândul de a-l cuceri, era la fel de determinat ca și cel mai mare nabab. Privea cu superioritate la oamenii obosiți și zoriți cu care se întâlnea, toți se grăbeau, toți aveau o țintă precisă, unii mergeau la serviciu, alții să facă cumpărături, apoi, să-și hrănească familia. Doar el, Mihai, nu avea nicio treabă, era liber să se ducă unde voia, nimic
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
se-ntâmpla an de an. Și-a crescut umbra și blândețea firii sub oblăduirea bunicilor, uitând o vreme de rostul ploconului aceluia... * În dimineața albă și rece i se păru că deșteptătorul sună a zbucium, nu ca-n alte dăți... Zorit își trecuse mâna pe fața care se cerea grabnic a fi rasă și împrospătată după un somn agitat. Un vis rău îl tulburase... glasuri cunoscute îi șoptiseră vorbe de despărțire, brațe calde îl cuprinseseră pentru ultima dată... mirosul de busuioc
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
trecutul? Îmi recunosc păcatul, e crudă așteptarea, chiar dacă-n urmă, poate, îmi voi găsi o scuză. Dar ferecat în cazna velinei foi, de muză, am negândit la doru-ți și am uitat chemarea. Îmi iartă îndrăzneala de-a vrea să-nșir zorite poeme împletite din șoapte susurate. Când astrul nopții prinde, în păru-ți, nestemate, mai pot spera iertarea de-a-mi spune iar: iubite? *** [Photo: Hope by Sarah Noble] Referință Bibliografică: M-ai dojenit ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
M-AI DOJENIT … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373516_a_374845]
-
ca într-un dans amețitor, stă pe jumătate neclintită în fața mea, pe masa de lemn de culoarea cireșului unde a fost adusă și pusă cu grijă, iar eu privesc pierdută, secunde întregi fără oprire, la fereastra pe care se preling, zorite, picături de ploaie întârziate și reci. Gândurile mi se îndreaptă spre cele ce au fost cândva, rămase printre potecile străbătute ale existenței și spre cele ce vor sosi, aflate în zbor, pe aripile destinului, deasupra tuturor speranțelor ce se înalță
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
cu „sufletul lumii” (anima mundi), în rezonanță cu el, o creație interioară care e ca un reflex firesc al creației din care facem parte („Melancolia unui asfințit/ e gata să plesnească/ de sub povara timpului/ astăzi, îi deschid porțile/ voi lucra zorit/ așezând/ îndesând/lumina”). Ne-am obișnuit să ne conformăm normelor „vieții obișnuite” și să privim fenomenele exterioare (succesiunea dimineților, a nopților, a zilelor săptămânii, a anotimpurilor), locurile, etc. ca pe fenomene și „entități” pur fizice, pur exterioare, fără să mai
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
vulpi chiar și pitici, Toți s-au adunat aici. Se-nfiripa o serbare Și dau premii de onoare, Pentru multă îndemânare. Le câștiga:Coadă Scurtă, Mandrila și Blană Moale! Mușuroiul de furnici, Trec grăbite, amețite, Parc-ar fi de foc zorite, Sacii care-i duc în spate, Încarcați sunt cu bucate! O furnică prichindica, Duce-o frunză de urzica Și mai poart-un sort în brâu, Încărca cu bobi de grâu. Altă și-a întins la soare, Rufele pentru uscare, Și-apoi
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
la Viena. Între 1881 și 1882, cutreieră județele Suceava și Neamț, ca revizor școlar. O relație furtivă cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu, îndrăgostit de blonda stihuitoare, și C., temător de urmări și simțindu-se vinovat, se transferă zorit, în 1882, ca revizor în circumscripția Argeș-Vâlcea. Un timp va fi, apoi, funcționar în București, la Regia Monopolurilor Statului. Din legătura sa, neoficializată, cu o funcționară, Maria Constantinescu, se naște, în 1885, Mateiu, viitorul scriitor. În 1886, C. funcționează ca
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
veche... Am primit zilele trecute al treilea roman din acest ciclu (Maramureș) și sunt curios să văd ce mai născocește acest autor pe care l-am părăsit, ca cititor, în momentul în care personajele sale din Estul Europei se îndreptau, zorite, spre Paris spre a-i cere socoteală autorului pentru modul în care îi înfățișase în roman... Înspăimântat, autorul se refugiase într-o casă din Normandia... pentru a continua, evident, această saga postcomunistă. EUGEN SIMION SCRIERI: Exerciții, București, 1966; Frig, București
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
era sigur - care se intitulează Scrisoarea lui Nicolae Spătarul către țarul Alexei Mihailovici... și e datată „aprilie 1676”, tot un text „comandat”, M. nu mai este cel dinainte, nu mai e constrâns să facă „geografie” și „etnografie”, nu mai este zorit, grijuliu să numere verstele dintre două sate, să nu scape vreo populație dintre cele ce se mutau cu iurtele pe malurile fluviilor și să afle dacă plătesc sau nu „bir” țarului, abia având vreme să semnaleze câte un „loc” ingnorat
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
găsit, niciodată, o vină precisă. În închisoare nu a stat degeaba: a ținut conferințe, a dat consultații, a înființat „Universitatea de sub Pământ”. A ieșit din detenție în 1964 și a luat-o de la capăt în același stil irepresibil: agitat, radical, zorit, justițiar, cu limba rea și fraza inspirată, trecând ușor de la maladiile morale ale „ilfovismului” (varianta cea mai decăzută a balcanismului) la Constantin Brâncuși și la problemele metafizicii. Această bulimie spirituală și acest stil repezit, autoritar și deosebit de pitoresc se văd
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Va să zică barabule ai furat dar cartofe nu ! - Nu, întări cu hotărâre moșul, clipind din ochi. Își făcuse socoteala că, în actele oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
asta Îl atrăsese pe Sammler. Îl Îndrăgea pe Feffer. Un operator ingenios, mai mult impresar decât student. Cu obrajii săi rumeni, barba brună, bogată, ochii negri prelungi, burta mare, părul neted, mâini roz, mari, stinghere, vocea puternică ce Întrerupea, energia zorită, era șarmant pentru Sammler. Nu de Încredere. Doar șarmant. Adică uneori Îi făcea mare plăcere lui Sammler să-l vadă pe Lionel Feffer exersând În felul acesta aparte, să-i audă fâsâitul gazului său vital, al combustibilului său. Sammler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pleoape... Mintea îi reveni la evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase la sosire pe noul Colector Districtual, când, în cele din urmă, expresul cel mult-așteptat de la Delhi sosi. Imediat ce coborî din tren, acesta se trezi zorit și înconjurat de câțiva mesageri cu figuri severe și de un secretar; aveau cu ei tot soiul de planuri și propuneri pe marginea unui subicet despre care, cine știe cum, nu fusese informat înainte de venire. — Îmi pare rău, domnule. Am încercat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nostru anonim împreună. Sunt dimineți când intenționat poate n-o văd, când uit de ea, când o pierd în masa indiferentă a celor care așteaptă în stație. Alte dimineți când ea se plictisește să mai aștepte cealaltă mașină și pornește, zorită, în josul străzii, pe lângă toneta de ziare, pe lângă țiganca cu flori, pe lângă părculețul din fața Facultății. Dincolo de automatul de bani, aproape de intersecție, dintr-odată, iarăși o pierd. Nu face mai mult de o sută de pași până să dispară ochilor mei. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să citesc, am scos din servietă alte foi. Rătăcisem textele, luasem altceva în locul lor. Am zorit și le-am adus pe cele pentru lectură. Îmi blestemam aiureala, speriat că, la întoarcere, va ieși rău. Voi fi sfâșiat, credeam. Atunci, traversând zorit parcul, m-am încrucișat cu Ester. N-o văzusem de ani buni. M-am oprit năuc în fața ei. Și ea a rămas să caște gura. N-am mai apucat să-i văd reacția. Am ridicat doar neputincios din umeri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
galbene, voi auzi până și picurii ploii cum cad peste ea, cum se preling pe părul ei, pe umerii ei, pe șoldurile ei, cum cad în căușul urmelor ei, voi auzi cum zorii vin spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pleoape... Mintea îi reveni la evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase la sosire pe noul Colector Districtual, când, în cele din urmă, expresul cel mult-așteptat de la Delhi sosi. Imediat ce coborî din tren, acesta se trezi zorit și înconjurat de câțiva mesageri cu figuri severe și de un secretar; aveau cu ei tot soiul de planuri și propuneri pe marginea unui subicet despre care, cine știe cum, nu fusese informat înainte de venire. — Îmi pare rău, domnule. Am încercat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]