398 matches
-
să las discuția despre Bazil pentru mai tîrziu. Mi s-a părut chiar ciudat că Pablo insista pe un subiect, din punctul meu de vedere, casat, și Încă Într-o Împrejurare atît de evident inadecvată. Ca să-mi fac de lucru, zornăiam plictisit niște monede În buzunar. Pe urmă mi-am privit ceasul. Trecuse de amiază, lumina zilei În declin răspîndea un fel de spuză tulbure, cenușie, iar pe deasupra lacului pluteau fîșii suprapuse de ceață. Nici Pablo nu arăta prea sigur de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
simțind primul rateurile carburatorului, ar fi fost prea frumos să fi mers toată treaba bine, așa cum ne-am planificat. — M-a costat scump, zice domnul Președinte, pe vremea aia zece lei erau o avere, își amintește încheindu-și nasturii paltonului, zornăind în palmă legătura de chei, trădînd o mică nervozitate. — V-am pregătit niște sendvișuri ca să aveți pe drum, zice doamna Mina, ivindu-se ca la un semnal în capătul holului, strîngînd între degete o pungă de un leu transparentă. Cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii, i se pare. 8 — V-ați și întors? întreabă doamna Mina privind prin crăpătura ușii, zornăind lanțul de siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se chinuie să iasă de sub norii grei, compacți, talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai zornăie prin buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe care, cu siguranță i-o va dedica lui Kawabata. Un cerșetor beat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
striga din nou dacă va avea nevoie de ajutor. Cu grijă, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe celălalt; sângele Îmi umflase picioarele. Dar nu prea aveam loc și, de fiecare dată când umerașele se loveau unele de celelalte zornăind, mă opream. Încetul cu Încetul, nerăbdarea se acumula. Ce-i lua atât de mult? Oare vizitatorul avea de gând să stea o veșnicie? Parcă Dora mi-ar fi citit gândurile; nici n-am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nici nu așteaptă să stingă luminile, el deschis sticla imediat. Nu afacere prea bună pentru șefu’. Șefu’ nervos foc. Zice lui Else. Else apoi lui Otto. Se duse mai Încolo și puse paharele pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a fost obligat să lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după câțiva ani, după ce am venit În oraș, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ciudat. Peste vagoanele-restaurant se lăsă brusc liniștea Îngrijorată despre care se spune c-ar fi semnul că un Înger trece pe deasupra. Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe șinele de fier, geamurile zornăiră și scânteile trecură prin Întuneric ca niște capete de chibrit Încinse. Prea târziu pentru ultima comandă, dr. Czinner apăru În vagonul-restaurant În mijlocul tăcerii, cu genunchii puțin Îndoiți, ca un marinar care se ține bine pe picioare pe-o mare furtunoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lucru. Ce loc macabru pentru o Întâlnire romantică! — Unde o fi el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus, plină de speranță. Pe neașteptate, Sophia făcu un semn cu mâna. Când făcu asta, brățările de aur Îi zornăiră sexy - iar nervii mei zornăiră cuprinși de durere. De-abia suportam să o privesc, dar am privit-o. Nici nu mai respiram de atâta nerăbdare plină de teamă. După câteva secunde, un bărbat nu prea Înalt, cu părul roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o Întâlnire romantică! — Unde o fi el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus, plină de speranță. Pe neașteptate, Sophia făcu un semn cu mâna. Când făcu asta, brățările de aur Îi zornăiră sexy - iar nervii mei zornăiră cuprinși de durere. De-abia suportam să o privesc, dar am privit-o. Nici nu mai respiram de atâta nerăbdare plină de teamă. După câteva secunde, un bărbat nu prea Înalt, cu părul roșu și Început de chelie, se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai Încolo, În direcția plajei, se vedea un iaht foarte mare care intra, fără zgomot, În golf. Nu sunt un pic cam prea aproape? l-am Întrebat, căci auzeam zgomotul făcut de ancora celuilalt vas, cu lanțul care se lăsa zornăind În mare. Poți să devii foarte protector În legătură cu un golf: după cinci minute după ce ai intrat În el, golful devine, Într-un fel, proprietatea ta privată. — Este un vas minunat, remarcă Hunter, luând un binoclu și privind prin el. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să rămână acolo bine-mersi, să stea în dimensiunea lor astrală, da? Mersi frumos. Se uită pe ziar și zice: Pot să rămână morți o eternitate. Pot să bântuie prin casa aia încă cincizeci de ani de-acum înainte și să zornăie din lanțuri până nu mai pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice: — Ce-ai găsit ieri la casa spaniolă cu șase dormitoare? Și Mona dă ochii peste cap. Își împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că am închis bine de tot pungile, îmi zice. A pus pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea să umpli un brad de Crăciun. Poartă niște perle cât să-i rămână în gât unui cal. Zice în telefon: — I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Într-un colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei pile de unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceste fraze, atît de pline de promisiuni, era ca o cutie de cadou frumos Împachetată, strînsă cu ardoare la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai, atît de ademenitor. El credea că sînt dulciuri ! Eu am crezut că e literatură. Toate aceste fraze - și multe, multe altele, la fel ca ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci bariere insurmontabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de cîte ori pleca Jerry, stăteam liniștit și priveam gazelele sărind peste litera E și girafele scărpinîndu-se pe capetele bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În cele din urmă, auzeam cheia lui Jerry zornăind În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]