289 matches
-
om72. Datorită Luminii pe care o deține În trupul său, acest prim om (Gehmurd) se Înrudește cu Împărăția Luminii, Însă din pricina căilor obscene pe care luase ființă este și Încărcat cu toate relele. Lui Gehmurd, care preia numele omului primordial zoroastrian (Gayomard)73 Îi urmează tovarășa lui - Murdiyanag, „Femeia Slavei”74. Reiterînd binecuvîntarea biblică a primei perechi de oameni (Gen. 1:28-29), Az le ține celor doi, ca un politician versat, o cuvîntare mincinoasă: „Pentru voi am făurit pămîntul și cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Yamauchi, Pre-Christian Gnosticism: A Survey of the Proposed Evidence (1973; reprint, Baker Book House: Grand Rapids, MI, 1983). Frances Young, From Nicaea to Chalcedon: A Guide to the Literature and Its Background, Fortress Press, Philadelphia, 1983. R.C. Zaehner, Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon Press, Oxford, 1955. CUPRINS - Cuvînt Înainte - Cuvînt de mulțumire - Introducere Capitolul I: Dualismul: o cronologie Capitolul II: Mituri despre gnosticism: o introducere Capitolul III: Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută Capitolul IV: Mitul gnostic 2: Demiurgul ignorant Capitolul V
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reprezentativ, în primul rând pentru studiile de istorie a religiilor Iranului pre-islamic, formate înainte de cucerirea arabă de la 651 d.Hr. și supraviețuitoare până astăzi, într-o tradiție defalcată pe două teritorii, Iranul 1 și India, prin unitatea și rezistența ortodoxiei zoroastriene. Într-o măsură mult mai redusă, el este și indianist, un indianist controversat, îndatorat însă structurii inițiale a școlii uppsaliene pe care a absolvit-o, a cărei marcă de debut este una decisiv indologică, prin savanți precum Karl Ferdinand Johansson
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
bine de un mileniu înaintea islamizării,constitutive profilului religios al platoului central-asiatic. Este aproape un consemn că, începând abia cu secolul al XVII-lea, percepția fixează această decantare, cezura faptului că piscurile moscheilor, multe dintre ele construite peste vechile temple zoroastriene ale focului, și, funerare, Turnurile Tăcerii se îndreaptă fiecare către cerul altei divinități supreme. Misionari, comercianți, călători ori diplomați francezi sau britanici, ajunși în Persia sau India, P. Raphaël du Mans1, P. Gabriel de Chinon 2, Cavalerul A. de Chardin
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în el nici cea mai vagă urmă de gândire filosofică. Decalajul major între așteptare și dezvăluire a dus până acolo încât John Wilson, misionar scoțian, va ajunge în Bombay la 1829 cu intenția fermă de a converti la creștinism comunitățile zoroastriene. Studiase greșelile din traducerea lui Anquetil și voia să le demonstreze parsilor, în mod sistematic, că religia și credința lor sunt eronate. În rezumat, critica lui Wilson și a oricărui misionar creștin, la acea dată încă, este doar o adiție
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
al studiilor pehlevi, cunoscut românilor prin referințe, fie și minimale, la Hasdeu, Constantin Georgian 2 sau din cursurile lui Irineu Mihălcescu de la Facultatea de Teologie din București, a jucat un rol important, nu mai puțin complicat, în reconsiderarea tradiției religioase zoroastriene. El a tradus și interpretat vechile cânturi G³th³s, integrându-le epistemologiei noii științe a religiilor prin aceeași categorie de monoteism, prestigiu teologic pe care preoții parsi l-au asimilat 3. Vremea tensiunilor misionare va urma un alt traseu, iar miza
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
al Persiei post-safavide, ne aflăm deja în 19391. Iar acestea nu ar fi decât mostre, foarte distincte, care ar intermedia cel mult imaginea teologică sau istorică a unei Persii musulmane 2. Este destul de clar că receptarea arealului istoric pre-islamic șireligios zoroastrian nu se putea întâmpla decât printr-un racord lacondițiile deja date ale culturii occidentale. Vedem un colț din Persia cuochii călătorilor francezi din secolul al XVII-lea sau de mai târziu 3, pentru că propriii noștri călători care ajung să și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
qui fait de la mort une généreuse politesse, șet quiț n’a pas cessé d’être en usage”5. În fond, o notă incompletă la faptul că islamizarea Iranului sasanid a însemnat și diminuarea unei tensiuni eshatologice atât de constitutive religiei zoroastriene înlocuite, viziune funerară recognoscibilă, de la Herodot până la etnografii secolului XX, prin centralitatea obiceiului funerar al expunerii cadavrelor 1. Rudimente ale recunoașterii aceleiași cezuri impuse se pot identifica chiar și în Povestea lui Nessir și a celor opt cocoșați, izbutita piesă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii populațiilor contemporane iranofone, literatura de dialect ghilani. Posibilitatea extinderii ariei comparative la literatura populară afgană și kurdă conține o bună intuiție, din păcate neamplificată de Hasdeu 6, a continuității motivelor zoroastriene la nivelul folclorului kurd, bunăoară, anticipând astfel un câmp de cercetare care avea să se contureze pregnant, în Europa, abia în secolul următor 1 și care l-ar fi înrudit și cu corespondentul suedez al lui Eliade 2. Căci, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a face cercetări arheologice în Iran, la ruinele templului Tacht-i-Soleiman (Tronul lui Solomon), ultima reședință a împăraților sasanizi, cucerită și distrusă de armatele lui Heraclius (631), Wikander își va consuma cercetările de teren în Siria și Liban, urmărind rezistența structurilor zoroastriene în literatura și cultura populară kurdă 3. „În ce privește lucrările mele, este destul de incert dacă voi avea ocazia să-mi continuu studiile iraniene. Dar dacă voi avea un loc care să-mi permită continuarea lor, prima mea sarcină va fi aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
folcloric în care Hasdeu își plasează analogiile, comparația, chiar dacă poate fortuită, nu este abuzivă: acest tratat vizionar medio-persan a circulat sub formă de manuscrise populare ilustrate în culori vii și forme naive, în perioada de după căderea Imperiului Sasanid, printre comunitățile zoroastriene rămase în Iran, ca mijloace de conservare a mesajului propriei lor religii 3. Călătorii din secolul al XVII-lea în Persia, ca acel „neguțător francez”, cum îi spune Odobescu lui Jean-Baptiste Tavernier, înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
zoroastriene rămase în Iran, ca mijloace de conservare a mesajului propriei lor religii 3. Călătorii din secolul al XVII-lea în Persia, ca acel „neguțător francez”, cum îi spune Odobescu lui Jean-Baptiste Tavernier, înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni din Kerman, „pline de imagini mici, stângace, reprezentând modul în care păcatele omului vor fi pedepsite în infern”4. Încercările lui Hasdeu sunt cu atât mai relevante cu cât semnificația spațiului literar persan sau iranofon pentru cercetările autohtone de folcloristică
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
interpretărilor sale”2. Inutil să rezumăm aici acest elogiu, care la rândul său nu rezumă decât parțial multitudinea categoriilor morfologice înspre care Eliade filtrează conținutul textelor acestei tradiții religioase, în care distinge, după o paradigmă impusă deja de Nyberg, ortodoxia zoroastriană de ereziile zurvanite, și anume: dualismul (fără a fi tematizat ca atare, preluat ca dualism mai degrabă ontologic decât moral) bine/rău; lumină/întuneric, mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Sven Hartman 3 v-a trimis teza sa, Gayomart. Din nefericire, a trimis-o pe adresa de la Hôtel de Suède, unde va trebui s-o căutați pentru a nu se pierde. Ieri, Hartman a susținut o frumoasă conferință despre reforma zoroastriană sub Chosrau Anushirwan: este un spirit analitic prin excelență, dar peste puțin timp va deveni cel mai bun specialist în religiile iraniene. Predau sanscrita pentru șapte elevi, nu văd mari speranțe, un pastor care vrea să-și scrie teza despre
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pe care Eliade însuși mi-l dăruise, la Paris, în 1979) este un mare și frumos roman al lui” - dintr-o scrisoare a profesorului André Padoux către Eugen Ciurtin, 23 ianuarie 2003. 4. De la investigațiile asupra templelor focului și cultelor zoroastriene din Armenia (cf. Feuerpriester in Kleinasien und Iran, 1946), Wikander și-a extins interesele asupra echivalențelor lingvistice irano-armeniene - vezi „Notes irano-arméniens”, MO XXXVI (1942-1946), Lund, 1948, și „Problèmes irano-arméniens”, SL II (1948), pp. 48-53. Pentru relațiile lui Wikandercu Armenia, vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
eshatologia indo-europeană, anticipând deja conținutul viitoarelor Haskell Lectures: „Bătălia de la Brávellir este identică cu lupta de la KurukÌetra. Aceste similitudini nu pot fi explicate prin împrumuturi literare (...). Vechiul statut este mai bine prezervat în Iran și Scandinavia. De unde rezultă că eshatologia zoroastriană, departe de a fi o creație originală, este cea mai arhaică supraviețuire a moștenirii religiei indo-europene. Din acest important mit derivă multe creații ale Antichității (...). Coborârea zeilor pe pământ înseamnă sfârșitul mitului și începutul epicii eroice” - cf. X. Internationaler Kongress
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
din pură amabilitate... În același timp, profesorul Zaehner de la Oxford ne servește un mare talmeș-balmeș preparat după aceeași rețetă. În ultima sa lucrare despre zoroastrism, el reneagă întreaga tradiție occidentală a studiilor acestei religii și preia necritic majoritatea dogmelor ortodoxiei zoroastriene ca fiind știință adevărată. Profesorul Zaehner nu se poate scuza nici măcar cu râvna pe care, în calitate de catolic convertit, o afișează adesea și în mod neadecvat. Dimpotrivă, cercetătorii catolici au în majoritatea lor vederi mai deschise și oatitudine mai critică. Fondatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fiind știință adevărată. Profesorul Zaehner nu se poate scuza nici măcar cu râvna pe care, în calitate de catolic convertit, o afișează adesea și în mod neadecvat. Dimpotrivă, cercetătorii catolici au în majoritatea lor vederi mai deschise și oatitudine mai critică. Fondatorul cercetărilor zoroastriene, francezul Anquetil Duperron, a fost un veritabil credincios catolic, care la 1771 avea considerabil mai multă rațiune și simț critic decât profesorul Zaehner în 1961. Dar, bineînțeles, de la Oxford nu te poți aștepta la prea mult în chestiunea științei religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și a cărui reconstrucție este foarteproblematică. Este deja cazul lui Reitzenstein (și Bousset), al lui Cumont etc. Altminteri mă ocup de legenda lui Zoroastru și de mici probleme conexe. Astfel, am pregătit un studiu despre câteva aspecte ale formării ortodoxiei zoroastriene, în care cred că văd o influență maniheeană (revelația multiplă și continuă; universalismul), pe care sper să-l public undeva ș...ț*. În LaNouvelle Clio urmează să public un mic articol despre Feriduoun al lui Gobineau și sursa sa iraniană
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
bilanț imagologic a oferit Paul Cernovodeanu, „Imaginea Angliei la călătorii români până la 1860”, Revista de istorie 38 (5), 1985, pp. 471-486. De reținut că tot În vara anului 1835 Burnouf se află, pentru câteva luni, la Londra, pentru colaționarea manuscriselor zoroastriene. 199. Drumul la Baalbeck, Împreună cu Ehrenberg, nu este menționat de diferiții exegeți care Își strâng totuși majoritatea surselor din acest volum. Se poate observa că, autodidact, Honigberger nu ezită să acumuleze diferite cunoștințe tehnice și să aibă multiple legături providențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
60% sunt islamici (3,3 milioane), hinduși - mai puțin de jumătate, iar restul de cca 10% sunt sikhși (660.000), jaini (5.000) și creștini, În număr de 31.000, dintre care peste 80% nativi; sunt semnalați și 228 parsi (zoroastrieni) și numai 6 budiști 4. Der Hoft von Lahor, un tablou În ulei datat „Lahore, 1841 - Viena, 1855”, are dimensiunile de 120/192 cm și face parte din Princes Bamba Collection. Sikh Gallery, Lahore Fort (Director of Archeology, Government of
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ritualurilor. În comparație cu sunetele, luminile și focul semnifică o prezență sacră sau spirituală, o ofrandă, o rugăciune, o mediere sau purificare. Permanente sau ocazionale, ele au fost privite ca fiind de origine divină sau chiar identificându-se cu divinitatea ca altarele zoroastriene. Suporturile, candelabrele pot fi din materiale diverse, perisabile sau durabile după cum o cere ritualul sau ceremonia. Torțele au fost folosite din adâncul istoriei 121, lumânările de ceară fiind utilizate din al zecelea secol al erei creștine în biserica catolică cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de pasaj par a fi la fel de complexe, ele cuprinzând inițierea, căsătoria și moartea. Inițierea este complexă, poate consta în circumcizie, purtarea unui șnur sacru 124, sau practicarea unei tăieturi pe tors de la umăr la mijloc în diferitele zone ale lumii. Zoroastrienii purtau și o cămașă albă din două piese legate împreună, o broboadă văl de bumbac care acoperea nasul și gura și beau apă cu zahăr amestecat cu un pumnal. Călugării budiști își tăiau părul și primeau îmbrăcăminte roșie și galbenă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tunsoarea și veșmintele sacerdotale, la șamani un ceas magic, o tobă, un scrin decorat cu motive solare și lunare. Ritualurile de căsătorie nu sunt universale, având diverse cerințe ce includ baia ceremonială la greci, inele metalice pe deget la evrei, zoroastrieni, perși, romani și creștinătate, un văl al miresei portocaliu în Roma și alb la creștini, o coroană a miresei din sovârv și verbină, mai târziu din mirt și flori de portocal în Roma și din diverse materiale la creștini sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]