KorAP: Find »[drukola/base=zoroastrian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

113 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

animale. Vara a fost imaginată drept un lăcaș subteran, căci nici soarele, nici luna, nici stelele nu strălucesc acolo 65. E vorba de o eshatologie arhaică, poate indo-europeană (cf. iama Fimbul, în tradiția germanică), dar care nu corespunde deloc viziunii zoroastriene. Se înțelege totuși de ce s-a introdus Yima în acest scenariu mitologic despre sfârșitul lumii: el era regele fabulos al Vârstei de Aur, și în vara erau păstrate, mai exact "salvate", semințele unei umanități viitoare, gata să cunoască, după catastrofa

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este universal răspândită, dar zoroastrienii, ca și alți teologi de dinainte și de după ei, o încadrează într-un sistem mai vast: conform tradiției pehlevi, Ohrmazd a săvârșit crearea omului în aceste ultime zece zile ale anului; prin urmare, spiritele Fravasi sosesc pe pământ în momentul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657

reprezentativ, în primul rând pentru studiile de istorie a religiilor Iranului pre-islamic, formate înainte de cucerirea arabă de la 651 d.Hr. și supraviețuitoare până astăzi, într-o tradiție defalcată pe două teritorii, Iranul 1 și India, prin unitatea și rezistența ortodoxiei zoroastriene. Într-o măsură mult mai redusă, el este și indianist, un indianist controversat, îndatorat însă structurii inițiale a școlii uppsaliene pe care a absolvit-o, a cărei marcă de debut este una decisiv indologică, prin savanți precum Karl Ferdinand Johansson

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
bine de un mileniu înaintea islamizării,constitutive profilului religios al platoului central-asiatic. Este aproape un consemn că, începând abia cu secolul al XVII-lea, percepția fixează această decantare, cezura faptului că piscurile moscheilor, multe dintre ele construite peste vechile temple zoroastriene ale focului, și, funerare, Turnurile Tăcerii se îndreaptă fiecare către cerul altei divinități supreme. Misionari, comercianți, călători ori diplomați francezi sau britanici, ajunși în Persia sau India, P. Raphaël du Mans1, P. Gabriel de Chinon 2, Cavalerul A. de Chardin

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
în el nici cea mai vagă urmă de gândire filosofică. Decalajul major între așteptare și dezvăluire a dus până acolo încât John Wilson, misionar scoțian, va ajunge în Bombay la 1829 cu intenția fermă de a converti la creștinism comunitățile zoroastriene. Studiase greșelile din traducerea lui Anquetil și voia să le demonstreze parsilor, în mod sistematic, că religia și credința lor sunt eronate. În rezumat, critica lui Wilson și a oricărui misionar creștin, la acea dată încă, este doar o adiție

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
al studiilor pehlevi, cunoscut românilor prin referințe, fie și minimale, la Hasdeu, Constantin Georgian 2 sau din cursurile lui Irineu Mihălcescu de la Facultatea de Teologie din București, a jucat un rol important, nu mai puțin complicat, în reconsiderarea tradiției religioase zoroastriene. El a tradus și interpretat vechile cânturi G³th³s, integrându-le epistemologiei noii științe a religiilor prin aceeași categorie de monoteism, prestigiu teologic pe care preoții parsi l-au asimilat 3. Vremea tensiunilor misionare va urma un alt traseu, iar miza

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
al Persiei post-safavide, ne aflăm deja în 19391. Iar acestea nu ar fi decât mostre, foarte distincte, care ar intermedia cel mult imaginea teologică sau istorică a unei Persii musulmane 2. Este destul de clar că receptarea arealului istoric pre-islamic șireligios zoroastrian nu se putea întâmpla decât printr-un racord lacondițiile deja date ale culturii occidentale. Vedem un colț din Persia cuochii călătorilor francezi din secolul al XVII-lea sau de mai târziu 3, pentru că propriii noștri călători care ajung să și

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
qui fait de la mort une généreuse politesse, șet quiț n’a pas cessé d’être en usage”5. În fond, o notă incompletă la faptul că islamizarea Iranului sasanid a însemnat și diminuarea unei tensiuni eshatologice atât de constitutive religiei zoroastriene înlocuite, viziune funerară recognoscibilă, de la Herodot până la etnografii secolului XX, prin centralitatea obiceiului funerar al expunerii cadavrelor 1. Rudimente ale recunoașterii aceleiași cezuri impuse se pot identifica chiar și în Povestea lui Nessir și a celor opt cocoșați, izbutita piesă

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii populațiilor contemporane iranofone, literatura de dialect ghilani. Posibilitatea extinderii ariei comparative la literatura populară afgană și kurdă conține o bună intuiție, din păcate neamplificată de Hasdeu 6, a continuității motivelor zoroastriene la nivelul folclorului kurd, bunăoară, anticipând astfel un câmp de cercetare care avea să se contureze pregnant, în Europa, abia în secolul următor 1 și care l-ar fi înrudit și cu corespondentul suedez al lui Eliade 2. Căci, fără

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
a face cercetări arheologice în Iran, la ruinele templului Tacht-i-Soleiman (Tronul lui Solomon), ultima reședință a împăraților sasanizi, cucerită și distrusă de armatele lui Heraclius (631), Wikander își va consuma cercetările de teren în Siria și Liban, urmărind rezistența structurilor zoroastriene în literatura și cultura populară kurdă 3. „În ce privește lucrările mele, este destul de incert dacă voi avea ocazia să-mi continuu studiile iraniene. Dar dacă voi avea un loc care să-mi permită continuarea lor, prima mea sarcină va fi aceea

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
folcloric în care Hasdeu își plasează analogiile, comparația, chiar dacă poate fortuită, nu este abuzivă: acest tratat vizionar medio-persan a circulat sub formă de manuscrise populare ilustrate în culori vii și forme naive, în perioada de după căderea Imperiului Sasanid, printre comunitățile zoroastriene rămase în Iran, ca mijloace de conservare a mesajului propriei lor religii 3. Călătorii din secolul al XVII-lea în Persia, ca acel „neguțător francez”, cum îi spune Odobescu lui Jean-Baptiste Tavernier, înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
zoroastriene rămase în Iran, ca mijloace de conservare a mesajului propriei lor religii 3. Călătorii din secolul al XVII-lea în Persia, ca acel „neguțător francez”, cum îi spune Odobescu lui Jean-Baptiste Tavernier, înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni din Kerman, „pline de imagini mici, stângace, reprezentând modul în care păcatele omului vor fi pedepsite în infern”4. Încercările lui Hasdeu sunt cu atât mai relevante cu cât semnificația spațiului literar persan sau iranofon pentru cercetările autohtone de folcloristică

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
interpretărilor sale”2. Inutil să rezumăm aici acest elogiu, care la rândul său nu rezumă decât parțial multitudinea categoriilor morfologice înspre care Eliade filtrează conținutul textelor acestei tradiții religioase, în care distinge, după o paradigmă impusă deja de Nyberg, ortodoxia zoroastriană de ereziile zurvanite, și anume: dualismul (fără a fi tematizat ca atare, preluat ca dualism mai degrabă ontologic decât moral) bine/rău; lumină/întuneric, mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Sven Hartman 3 v-a trimis teza sa, Gayomart. Din nefericire, a trimis-o pe adresa de la Hôtel de Suède, unde va trebui s-o căutați pentru a nu se pierde. Ieri, Hartman a susținut o frumoasă conferință despre reforma zoroastriană sub Chosrau Anushirwan: este un spirit analitic prin excelență, dar peste puțin timp va deveni cel mai bun specialist în religiile iraniene. Predau sanscrita pentru șapte elevi, nu văd mari speranțe, un pastor care vrea să-și scrie teza despre

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
pe care Eliade însuși mi-l dăruise, la Paris, în 1979) este un mare și frumos roman al lui” - dintr-o scrisoare a profesorului André Padoux către Eugen Ciurtin, 23 ianuarie 2003. 4. De la investigațiile asupra templelor focului și cultelor zoroastriene din Armenia (cf. Feuerpriester in Kleinasien und Iran, 1946), Wikander și-a extins interesele asupra echivalențelor lingvistice irano-armeniene - vezi „Notes irano-arméniens”, MO XXXVI (1942-1946), Lund, 1948, și „Problèmes irano-arméniens”, SL II (1948), pp. 48-53. Pentru relațiile lui Wikandercu Armenia, vezi

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
eshatologia indo-europeană, anticipând deja conținutul viitoarelor Haskell Lectures: „Bătălia de la Brávellir este identică cu lupta de la KurukÌetra. Aceste similitudini nu pot fi explicate prin împrumuturi literare (...). Vechiul statut este mai bine prezervat în Iran și Scandinavia. De unde rezultă că eshatologia zoroastriană, departe de a fi o creație originală, este cea mai arhaică supraviețuire a moștenirii religiei indo-europene. Din acest important mit derivă multe creații ale Antichității (...). Coborârea zeilor pe pământ înseamnă sfârșitul mitului și începutul epicii eroice” - cf. X. Internationaler Kongress

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
din pură amabilitate... În același timp, profesorul Zaehner de la Oxford ne servește un mare talmeș-balmeș preparat după aceeași rețetă. În ultima sa lucrare despre zoroastrism, el reneagă întreaga tradiție occidentală a studiilor acestei religii și preia necritic majoritatea dogmelor ortodoxiei zoroastriene ca fiind știință adevărată. Profesorul Zaehner nu se poate scuza nici măcar cu râvna pe care, în calitate de catolic convertit, o afișează adesea și în mod neadecvat. Dimpotrivă, cercetătorii catolici au în majoritatea lor vederi mai deschise și oatitudine mai critică. Fondatorul

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
fiind știință adevărată. Profesorul Zaehner nu se poate scuza nici măcar cu râvna pe care, în calitate de catolic convertit, o afișează adesea și în mod neadecvat. Dimpotrivă, cercetătorii catolici au în majoritatea lor vederi mai deschise și oatitudine mai critică. Fondatorul cercetărilor zoroastriene, francezul Anquetil Duperron, a fost un veritabil credincios catolic, care la 1771 avea considerabil mai multă rațiune și simț critic decât profesorul Zaehner în 1961. Dar, bineînțeles, de la Oxford nu te poți aștepta la prea mult în chestiunea științei religiei

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
și a cărui reconstrucție este foarteproblematică. Este deja cazul lui Reitzenstein (și Bousset), al lui Cumont etc. Altminteri mă ocup de legenda lui Zoroastru și de mici probleme conexe. Astfel, am pregătit un studiu despre câteva aspecte ale formării ortodoxiei zoroastriene, în care cred că văd o influență maniheeană (revelația multiplă și continuă; universalismul), pe care sper să-l public undeva ș...ț*. În LaNouvelle Clio urmează să public un mic articol despre Feriduoun al lui Gobineau și sursa sa iraniană

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Corola-website/Science/301555_a_302884

a fost săpat așa cum am poruncit eu și vase au navigat din Egipt prin acest canal spre Persia, potrivit dorinței mele”". Darius a construit multe temple și le-a restaurat cele care anterior fuseseră distruse. Chiar dacă Darius a fost un zoroastrian, el a construit temple dedicate zeilor religiei Egiptului antic. Au fost găsite mai multe temple dedicate zeilor Ptah și Nekhbet. El a finanțat restaurarea templului evreiesc, care inițial a fost decretată de către Cyrus cel Mare, și era favoarabil față de cultele

Darius I (2017) [Corola-website/Science/301555_a_302884]
Corola-website/Science/307658_a_308987

Creștinismul pătrunse în Persia încă din primele secole ale erei noastre formând numeroase comunități. Cu toate acestea, după adoptarea creștinismului ca religie de stat a Imperiului Roman prin Edictul de la Tesalonic din anul 380, creștinii au fost persecutați de perșii zoroastrieni, ce îl considerau o mișcare romană ce ar putea provoca revolte. În anul 410, șahul Yazdegerd I le-a acordat creștinilor libertate de cult, oprind astfel persecuțiile. Cu toate acestea, alți șahi au continuat să-i persecute pe creștini, până în

Nestorianism (2017) [Corola-website/Science/307658_a_308987]
Corola-website/Science/306682_a_308011

Învățătura sa, transmisă oral, a fost transcrisă abia șapte sau opt secole mai târziu, în perioada sasanică. Tot din această epocă, în care zoroastrismul s-a răspândit în tot Iranul, datează și apariția unei biografii legendare. Avesta, care conține texte zoroastriene, nu deține decât o parte creată direct de profet: imnurile Gatha. Aceste imnuri redau concepțiile mazdeene, dar nu aduc decât câteva repere firave asupra autorului lor. De aceea, există încă multe incertitudini asupra existenței istorice a lui Zarathustra. Apariția sa

Zarathustra (2017) [Corola-website/Science/306682_a_308011]
arbitru, iar Angra Mainyu, asimilat repede cu Ahriman, este permanenta antiteză a lui Spenta Mainyu. Credința zoroastră începe cu o alegere. Ea cere o morală- trebuie să lupți după ceea ce ai ales. Prin concepțiile sale, prin cuvintele și faptele sale, zoroastrianul trebuie să dovedească dragostea lui pentru dreptate. Principala sa datorie este să lupte contra mincinoșilor și contra dușmanilor credinței. Religia cea Bună nu este una pașnică: de mai multe ori, Zoroastru i-a chemat pe credincioși să lupte împotriva dușmanilor

Zarathustra (2017) [Corola-website/Science/306682_a_308011]
dreptul de inițiee decât membrilor familiilor mazdeene. Această inițiere nu este un simplu rit de intrare în comunitate cu un act metafizic, a cărui fincție este aceea de a transforma individul într-un supraom. Această interpretare se concretizează în escatologia zoroastriană. Credincioții vor scăpa de soarta unei omeniri imperfecte, destinată distrugerii și frigului. Ei vor fi singurii care vor participa la întoarcerea în epoca de aur. Cultul focului Al doilea aspect al reformei zoroastriene este locul acordat focului. Acesta, păstrat în

Zarathustra (2017) [Corola-website/Science/306682_a_308011]