309 matches
-
-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi, mai că smulgeau din mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-a apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi vorbeai, așa cum ai striga la cineva aflat la etaj într-o casă mare, în spatele unui geam, și care nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o sâcâi atâta nici nu se mai lipește mâncarea de ea. Să-i păstrezi ficatul, să-l mănânce ea singură. Face globule roșii. L-oi păstra, oftă mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile. Dacă-n ficat stă toată puterea ei...comentă încetișor printre dinți. Toată primăvara trecu presărată de fel de fel de discuții. De Elena nu mai pomenea nimeni, nici măcar o vorbă, ca și cum nici n-ar fi existat. Doar mama mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Clasa a II-a A venit primăvara Suflă un vânt cald. Ceața a acoperit împrejurimile. Prin văi curg pârâiașe. Într-o zi, cerul s-a înseninat. Dimineața, soarele cald a topit repede gheața. Pe dealuri înverzește iarba fragedă. În jurul sălciilor, zumzăie harnic albinele. A sosit mult așteptata primăvară. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Primăvara A sosit primăvara! Vremea este foarte frumoasă. Căldura soarelui este plăcută. Globul lui de aur strălucește pe bolta senină. Întreaga natură s-a trezit la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aduse aminte de un lucru important: Márta spus la Erzsi care spus la mine che Flavius-Tiberius vinde ánténe cu care poți védea tot. Și Israel, și pe Petru Cain chind duce véderi la poștă, și cum imprăștie el gloanțe care zumzăiesc in jur ca álbine la stup. Asta da antenă! și zice Erzsi che nu tare scump dache ghindești che prinde și Budapesta și Vașinton și Vátican... Interesant, foarte interesant, zise doamna Ster, trezită parcă dintr-o toropeală plăcută, Întărită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oră. O treabă bine făcută. Dar pierderea scrisorilor însemna totuși că mergeam pe sârmă fără plasă de siguranță, că înotam fără colac de salvare. Și eram obosit. Nevoind să-mi asum nici un risc, am început să aranjez dictafoanele. Micuțele aparate zumzăiau în legea lor în colțurile camerei, la periferia gândurilor mele. Dându-mi jos hainele ude, am lăsat esența lui Mark Richardson să-mi alunece de pe față și din trup printr-o serie de respirații adânci, purificatoare. Le-am permis mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bufet rece pentru voi, epavele din larg și de pe uscat în barul hotelului. Am setat alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și am scos din el un teanc de hârtii și casete video împachetate în plastic. Fragmentul becului, încă uscat și intact. Lucram deja de șapte luni la decodarea celei de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o cutie de puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și noi ce încercăm să deschidem? Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur și fum în somn și-și umplu aleile de fiori. Am închis portiera jeepului și mi-am strâns mai bine haina pe lângă corp. Și Scout tremura în jacheta ei mare, de camuflaj, frecându-și brațele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zgâriindu-mi spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu grijă din buzunar, sprijinindu-mă cu coatele de epavă ca să mă uit mai bine. Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând în alb. Nu după mult timp, imaginea dispăru cu totul, lăsând vederea complet goală. Am dat să ating din nou suprafața, dar m-am oprit: cartonașul zumzăia din nou, vibra slab între degetele mele. Zumzetul dură doar o clipă, dar când se opri vederea păru să se fi preschimbat în altceva, ceva mai subțire și cu mai puțină substanță, ceva cu o textură curată și lucioasă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de toate tata: rezistență fizică și sufletească pentru studiu continuu. Ambiție. Inteligență afectivă. Bref, talent. Mi-l imaginez cîntînd Invitația... Cu haină albă și cu lavalieră. Pe pian-un buchet de trandafiri albi: "puțin parfum de roze albe, în declin", zumzăie un vers uitat. "Să nu lași tehnica să te obsedeze. S-o stăpînești tu pe ea, nu ea pe tine", l-am auzit spunîndu-i unui elev. În '3l-32, organiza o formație de cameră. Făceau turnee la Soroca-Bălți-Orhei; la Chișinău-Tighina-Cetatea Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era egal cu: genocidul se executa lent, infernul ne înghițea trecutul, tăcut și încet, nou-născuții betonați cu elasticitate dinamică, aveau variație statică, în funcție de efortul creșterii în vârstă a fiecăruia, de compresiune sau încovoiere și păstrând coeficientul Poisson, betonul devenea elastic, zumzăind Cu ultima suflare înghețată, ne-am unit trecutul cu necrologul prezentului, încercând zdrobirea durabilității imbecile a betonului cu zdrobirea frecvenței de rezonanță după n cicluri de îngheț-dezgheț, dar netrebniciile au apelat la Jones și Welch și ne-au zgâriat urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chemat, să mă întâlnesc cu toți ceilalți, marionete-vii sau marionete-moarte, privindu-ne filmul existenței proiectat de Magiștri. Care au scos măștile, lăsând să li se vadă fețele neschimbate de zecile, sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu se poate face nimic, o aprobă Tușica, gînindu-se că se putea considera și ea cel puțin la fel de nenorocită. Curistul merita să primească și el aceeași lecție, fără îndoială. Pînă la urmă o să găsească răspuns la toate întrebările care le zumzăiau de ani de zile în cap. Mai avea oare rost să se gîndească la trecut? Să-și redeschidă vechile răni? Dacă le făcea bine, de ce nu? Odată și-odată trebuiau să-și facă ordine în cap înainte să treacă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gust de cer rânced, râul de salcie plângătoare, oceanul de corabie putredă. În mănăstire, durerea dădea pe dinafara paharului plin pe jumătate, cealaltă doime lăcomia ochilor întredeschiși. Pentru care parte să te întristezi, frate, pentru care gol să te veselești? Zumzăie muștele deasupra neștiinței de a fi singur, pune-ți un pampers în jurul sufletului, nefericirea înfundă venele munților, nefericirea pavează aleile cu sare cubică. În mănăstire, liturghia operație reușită: după 6 ore de rugăciune, unul câte unul, călugării, parcă externați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era tata, primarul Răteștilor, ajuns seara acasă, adică tot În clădirea primăriei unde locu iam noi și suduind mai mult de uimire decît de furie: „Cocos teaua voastră!“ Și astfel am Înțeles eu că Partidul, al cărui nume Îmi mai zumzăia uneori pe la urechi, era ceva tare de tot, de la oraș, care avea puterea de a dărîma mori, ca noi să nu ne mai muiem pîinea În ulei Înspumat, și cutezanța de a-i trage trei șuturi În cur lui Vilmoș
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
expresiei. Mai mult chiar, lui Ion Papuc îi repugnă scrisul frumos, acea însăilare atrăgătoare sub care autorii își camuflează de obicei lipsa unei culturi temeinice. Pentru autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală. În locul exhibiției literare, Ion Papuc preferă sobrietatea unor cuvinte depănate după ti-parul clasic. De aceea, în fața sintaxei sale lungi și întortocheate, nu pot să nu-mi amintesc de o vorbă pe
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
de versuri din Linia de plutire și din următoarele cărți (Repetiție zilnică , Schițe și povestiri și, după revoluție, Câteva amănunte sau Alinierea la start) se pot citi mai degrabă așa: „Câte-un bezmetic își lipește/ urechea de carapace: acolo, înăuntru,/ zumzăie o religie unică, puțin sinistră/ alcătuită din resturi/ puse pe exhibiții, deci senine, capcane/ efecte de perspectivă./ O religie peste care ziua de mâine/ presară artistic cenușă.” O poezie care, conchide Nicolae Manolescu, reprimă „cu sadism orice formă de sentimentalism
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
țipetele pescărușilor, și vuietul îndepărtat al valurilor, iar dacă stătea încremenit locului și asculta un minut, își putea auzi pulsul zbuciumat în căldura cărnii sale și pocnetul sudorii în urechi. Dacă mai stătea nemișcat alte două secunde, îl descopereau insectele, zumzăindu-i în jurul capului. Propti pușca de un bananier pipernicit și-și dădu jos bandanna; o stoarse, se șterse pe față și rămase acolo o vreme, înlăturînd țînțarii cu ea și scărpinîndu-se absent la prohab. În apropiere, un pescăruș părea să
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
perspectivă, amăgire. În pofida tentației de a se autocondamna, prințul vorbește, vorbește, vorbește. Se ascunde după zidul cuvintelor în tentativa de a-și scuza vina de a fi așa cum este. Își asumă vina fără să fie vinovat de ceva anume. Vina zumzăie în văzduhul ultratensionat al acestei istorii epice; un murmur afund locuiește scoica urechii eroilor. Așa cum, la începutul acestui straniu roman rusesc, cu Antigone dezlănțuite și prinți bizari, se auzea, în fundalul romanesc, zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
nu părăsise niciodată satul Nimica-Toată. Cu toții se nășteau și mureau aici, fiindcă în sat se simțeau în largul lor. Erau pajiști mari și verzi, flori nespus de albe, păscute de vaci teribil de grase, iar deasupra vacilor teribil de grase zumzăiau muște foarte negre și cameleoni grozav de verzi ce înghițeau muștele foarte negre, iar deasupra cameleonilor grozav de verzi strălucea un soare enorm, ca o minge galbenă. Și era un soare minunat. Locuitorii satului Nimica-Toată tare mai erau încântați de
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
cu miezul întreit și neted, iar dacă le prăjeai, aveau gust de nucă; voia să i le arate cândva lui Peter, dar nu acum. Reușiseră, se pare, să ocolească trenul pe la o oarecare distanță, putoarea dispăruse. În pădure era liniște, zumzăit de insecte. O ciocănitoare. Mamă, văd o veveriță. Helene își șterse cu dosul palmei transpirația de pe frunte. În drumul ei stătea un trunchi gros și lung de fag, a cărui scoarță strălucea încă în gri argintiu. Printre noduri se învârteau
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]