252 matches
-
când se culpabiliza, când își reproșa că o trădează pe mama ta, că i-a fost destul să se depărteze de casă ca să cadă în mrejele altei femei. Ca și tine, în clipele acelea nu își ridica pleoapele și un zvâcnet abia perceptibil îi apărea în colțul gurii, în stânga, după cum văd că se întâmplă și la tine. O să îți repet cuvintele ce i le spuneam lui atunci : "Căile spiritelor predestinate unul altuia se întâlnesc atât de rar încât ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
singur rând de piele, nemuritor, ce va exista chiar și după ce soarele nu va mai fi, va exista și în întuneric. Sângele? Roșu. E roșu ca să-mi țină și atunci de frig. Iar frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ales frica s-a transmis ereditar." (p. 40) Și atunci cum să ne mai mirăm că astăzi asistăm la o coaliție a fricii împotriva lui Dan Puric? Dane, ce bine că ai apărut. Spinarea mea de malac se înclină în fața zvîcnetului tău de mogîldeață.
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
În absența stăpânilor). Încerc să umplu aici un gol în trasarea unei evoluții. În acest scop folosesc notații din anii trecuți, care-și mențin, actualitatea. Cine vrea să ghicească adevărata lor înfățișare de "posedați" ai Forței trebuie să aștepte deci zvîcnetul de autoritate. Nu ne lasă însă autorul să anticipăm dezvăluirile? Nu găsim și în perioada mutei și uniformei acumulări indicii asupra pornirilor impulsive a1e personajelor? Un observator indiscret surprinde cîte ceva din tulburele proces mistuitor, dacă se află în preajma lor
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
cred că îl fac nu mai lasă lectorul așa cum l-a găsit. O cută întrebătoare pe frunte, un neînțeles trecut prin cuvînt în lumină, o formulă nouă, o idee invoaltă, un urlet unic sau un zîmbet plin și neașteptat, un zvîcnet cald sub tîmplă, o bucurie tandră și voit întrebătoare ca și cînd, metabolic, lumea interioară s-a clarificat sau tocmai se clarifică măcar cu o centimă purtătoare de sens. Lectura ca un schimb acut și irepresibil de alertă, de emoție
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
îl lasă pe cititor cum l-a găsit, cel mult mai obosit în cazul în care are răbdarea de a parcurge volumul. Acolo unde există enumerări, acolo nu poate fi alertă, ci doar cortegiu flasc de sintagme banale („bucurie tandră“, „zvîcnet cald“ etc.), uimitoare fiind neputința autorului de a anticipa impresia pe care o lasă. E un fel de ecranare afectivă care îi dă iluzia că scrie încordat și fluent, cînd tocmai aceste două condiții lipsesc din paginile de față: tensiunea
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
bântuit existența ocupată a lui Mattie. Filmul mi-a amintit de acele povestiri ale lui Sadoveanu unde o viață se găsește concentrată într-o singură întâmplare care-i dă sens, dar care o și condamnă să fie doar acel unic zvâcnet, acel strigăt solitar. După care nu mai e nimic de făcut, nimic de povestit. De aceea personajul dispare, iar posibilitatea reîntâlnirii cu Cogburn este ratată. Practic toate firele care duc la poveste sunt tăiate. Existența lui Mattie este diferită, poartă
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
-le mocnirea lăuntrică. Proza lui este ca un mileu cu arabescuri dese și enumerări multe, pe care le admiri pentru finețea țesăturii, dar pe care le uiți de cum ai închis cartea. E o eseistică de gingășie și rafinament, dar fără zvîcnet și fără încordare. Îi lipsește agresivitatea, imboldul de frondă, urmarea fiind o omiletică previzibilă, cu deziderate etice care sună frumos. Neavînd forță speculativă, eseurile morale ale lui Creția sunt moderate pînă la pragul convenției, tonul lor neieșind din uzanța bunului-simț
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
Literatură, postum, cu o prefață a lui Ion Negoițescu). Ce-l va fi tentat la vremurile a căror fascinație o împarte, de bună seamă, cu romanticii? Cred că fragilitatea vieții, care se pierdea foarte ușor, într-o istorie cu mult zvâcnet, și firescul acestei pierderi, care ne apare, peste ani, ca demnitate. Toți eroii medievali (și asemeni lor, fără îndoială, oamenii de rând) sunt pregătiți să moară, lumea lor cade, la cea mai mică trădare, la cel mai banal malentendu, ca
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
literare (cum era și la Nimigean, pe care nu l-am amintit întâmplător, fiindcă și el creează, într-un scenariu romanesc cu arhetip biblic, un personaj al mamei memorabil). Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului constituie, deopotrivă, o cronică de familie, cu zvâcnete dureroase, mistico-apocaliptice, și o frescă socială - în descendența prozei realiste tradiționale - a satului transilvănean din timpul comunismului și al paraginii postdecembriste (istoria „a două generații dintr-un neam neașezat, în rele vremuri de neașezare și sărăcie”). Tabita hașurează epic o
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
motanului Pisovschi. Alex Ștefănescu nu e filotimic în sens orgolios, ci un hipertimic cronic în variantă duioasă. Volumul de convorbiri cu Ioana Revnic se citește cu plăcere, gustul literar fiind satisfăcut mai ales în primele două treimi, pentru ca spre final zvîcnetul beligerant să dăuneze stofei artistice.
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
Dinu Flămând Zona Zoster Infectat cu urgența de a răcni patruzeci și nouă de zvîcnete numărate între respirația oprită și lacrima ros to go lită intoxicat cu mila de tine însuți o pată pe zid cînt Danemarca miroase a zăpadă tristă și te privește trebuie că există o Zonă Zoster a sufletului ce emite durerea
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
acela. - Nu trebuie să-ți dau socoteală unde merg, Maria Listru. Sau poate că tu ai devenit acum cea mare, iar eu cea mică? Fraza aceea nu reuși să o pună la punct pe fată, care mai avu un ultim zvâcnet de furie. - Chiar dacă sunt mică, n-am dreptul să știu ce se întâmplă în casă? E trecut de miezul nopții. Nici măcar n-am mâncat ca să te aștept pe dumneata... - Pasărea care nu ciugulește a ciugulit deja. Oi fi avut burta
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
primăvara. Astăzi..., contraste Altădată aș fi primit, fără a clipi, orice, azi verbul a lăsa mă uluiește, cu demnitatea-i translucidă, se-mpreunează în mine, vîrsta rotundă cu vîrsta pătrată timbrul grabei cu timbrul răbdării. Pînă la supărarea ceasornicului îndur zvîcnete sau lăcrimez iubire cu ochii lipiți cîntînd de voi doi vioi, gîndăcei, firea mea nepătimașă se primenește în fel și chip spre a putea îmbătrîni. Astăzi..., melancolie Istoria noastră comună îmbătrînind mă înfrumusețează. Există o splendoare a stingerii luminilor juvenile
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
Cineva se făcuse portavocea bătrânului. Acesta, revenindu-și, mă desemnase pe mine ca fiind acela pe care trebuia să-l întâlneasca aici, persoana ce-ar fi putut să-l sprijine în slăbiciunea-i de moment. Uimit de cele ce auzeam, zvâcnetul ce-mi hărțuise ființa tot drumul de la hotel până aci se amplifică de mii de ori. Devenii imponderabil. Fusei purtat într-o clipă, de ce, nu știu, lângă bancă. Odată ajuns, mă așezai alături de cel ce mă clamase cu atâta firesc
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
răgazul dintre două gânduri amare, mic sălaș peste care se țese iubirea noastră aduni fragile lumini din umbre să-mi redai surâsul până când o primăvară indiferentă își va fi vărsat prea plinul de înflorire peste buzele pecetluite de acum în zvâcnetul ierbii sărutate de vânt și noi vom fi răsăriți nuntire Osiris și Isis sub un alt cer Referință Bibliografică: În răgazul dintre două gânduri / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de
ÎN RĂGAZUL DINTRE DOUĂ GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383568_a_384897]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
sigură a desenului, cu expresivitatea chipului și a privirii, cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din foiță de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinților..., dar și cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu, Armonia Întregului... Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtuțile cărților lui Dorin Uritescu, în care întâlnim lumină, vibrație spirituală, dar
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai lină, care nu solicita nici mașina și nici pe conducătorul său. Acceleră puțin, ca să ridice turația motorului și schimbă viteza într-o treaptă superioară. Eliberă ambreiajul și călcă din nou accelerația. Motorul tuși scurt și se opri cu un zvâcnet care făcu caroseria masivă să tremure. Ei, drăcie! Ce ai drăguță, de ce te-ai oprit? vorbi el drăgăstos cu camionul uriaș. He, he! începu apoi să râdă. Am eliberat eu prea repede ambreiajul, nu-i așa? Scoase repede maneta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
durerea Și-o liniște deplină...Îmbracă-mă-n lumină! Alungă-obscuritatea și fă-Ți în mine partea, Căci lupta este grea...În toate-i voia Ta! Ridică-mă, căci ard, viața-mi e un hazard, Mai este mult din clipă? Un zvâcnet de aripă Încearcă zborul sacru. O copie, simulacru... Totul în mine-i frânt, dă-mi Duhul Tău cel Sfânt! Doar astfel pot trăi...Țintesc spre veșnicii Și în amurguri reci, aștept să vii, să treci Și pe la casa mea. Intră
MI-E DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367719_a_369048]
-
apropierea ploii ce se lăsase atâta vreme așteptată. Un fulger lung despică dintr-o dată, de sus până jos, vinețiul cerului, făcând-o să tresară. Strălucirea aceea fulgurantă îi strânse inima... cândva... și simți cum iar i se răsucește în piept zvâcnetul acela scurt și rece, precum odinioară, când observase sclipirea metalică din ochii mătușii sale, în momentul în care aceasta râsese de spaima ei. Și cum o mai privise îndelung, așa cum se privește la microscop o amoebă, pentru a nu scăpa
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
a parcursului existențial al personajului abordat. Căci TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a conceput cu fiecare reprezentație scenică a sa mereu câte un alt copil perfect al artei dramaturgice românești și universale, încercând să propună prin tot ceea ce a zămislit cu patimă și zvâcnet de atâția zeci și zeci de ani o viziune despre actor, așa cum puțini mai sunt interesați să îl vadă în ziua de azi, anume aceea că actorul reprezintă o entitate îndelung reformatoare a actului artistic în sine (și nicidecum o
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
-au tăcerea !Îngerii scânteind frigul spaimei de gol : „cine se uită îndelung în abis Se uită și abisul în el”. Cuvintele sunt orgasme Nemâncate te vor devora Ca fantasme. Poezia e altceva Altcineva. 2. Stihia se apără multiplicându-se Hologramă Zvâcnetul ei de șarpe de pasăre De sfârc erogenic A scrie pentru a suporta A nu vedea cu ochii altuia Cum pretinde opera, asta face. A ocoli cu mintea ceea ce Străbați. A fi vultur deltaplan umbra norului A scrie gemelar cu
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]