1,209 matches
-
mai mult de cîteva vorbe, de identificare cu cei care ajungeau la poartă, așa că își puse arma în cumpănire și îi făcu semn, amenințător, lui Fotache să o ia din loc. Lăutarul se înecă cu propia salivă de nervi, îi zvîcneau tîmplele de neputință, se simți dintr-o dată bătrîn și gîrbov. Era convins, foarte convins că doamna Ana nu știa de acest lucru, că ăștia de la pază au decis să nu îl lase înăuntru și dacă doamna Ana va întreba de ce
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
sa. Îi simți doar ghearele puternice I se părea că-i de vină. Adeseori se dojenea singur. înfigându-se în spinarea nepregătită de apărare. Vocea îi răsuna ca un geamăt prelins pe pereții reci Își desfăcu aripile sub înfrigurarea morții, zvâcnind din holul tăcut, până când se strângea în trupul îmbătrânit, din toată puterea trupului istovit de drum. Simțea, cum ca mercurul într-un termometru rece. Viața se scurgea în ghearele nevăzute-i pătrund tot mai adânc în trup, casă cu pași
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
pe cei proscriși ca mine, Înspăimântat am prins să-i strig; Dar ochii răi , cuprinși de frig , Și fetele de ură pline Îmi deveniseră străine. Vai ,pe nici unul n-am putut Să-l recunosc sub chipu-i slut! Și-atunci , zvâcnind din aripi iară Gonii cu spaimă în pustiu- Dar unde? Încotro? Nu știu... Prietenii de- odinioară M-au renegat ;fu surd și mut Tot universul plin de stele, Precum Edenul dispărut, Precum ,purtat de valuri rele, Un vas sfărimat de
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
vrăji ; Din nestemate-ți voi zidi Palate fără de pereche ; Oi cufunda în mari , că vântul , Voi săgeta spre stele-n zbor , Ți-oi dărui întreg pământul- Iubeste-mă !... XI Și-atunci , ușor , Atinse gura-i arzătoare De gură ei care zvâcnea ; Cu vorbe ademinitoare La rugăminți îi răspundea. Frigând-o aprigă privire Țintea în ochii rupți din cer ! Deasupra chipului stingher Sta-n beznă ,plin de strălucire , Necruțător că un jungher . Vai, duhul rău e-n izbindire! Sărutul buzelor lui arse
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
dezbaterea, cu organizarea pe baze noi, parcă, a activității culturale, da, da, pe baze noi... Nu se înșelase: Când ajunseră în dreptul casei, ea își încetini pașii. "Aici?" Da" răspunse ea. "Atunci, zise el, pe mâine! Noapte bună" și-i întinse zvâcnind brațul, strângându-i cu exactitate, tovărășește, mâna." Este semnificativ faptul că un critic exigent și rafinat ca I. Negoițescu s-a declarat încântat citind Caravana cinematografică: "Povestea acestei convertiri la natură și la normal, a ceea ce e mecanic la ceea ce
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
e la fel de reprezentat moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
unui dansator în brațele altuia, ținînd totuși evidența dansurilor, a numelor, a defilării cavalerilor cu modul lor de a se prezenta, cu înfățișarea lor, dar mai ales a vîrtejului în care este prinsă dansatoarea "luată, lăsată, reluată, îmbrățișată, cu inima zvîcnind, cu figura vaporoasă și amețită". . Acesta ar fi titlul pe care autoarea i l-ar propune editorului. Pretinde că n-o face pentru că "tot ce poate ea este doar să scrie". Și totuși a făcut-o, odată ce prezentăm această carte
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
sălbatice mai ales, mușcătură fatală. Ea are loc uneori și în timpul mișcărilor pline de tandrețe, după joacă preliminară... Duioșia, la oameni. Pe urmă, brusc, simulat, desigur, mușcătură feroce la carotida, acolo unde viața pulsează mai tare, unde ea se strînge zvîcnind impetuoasa și plină de energie. Împerecherea imită acul fatal. Părerea unui cinic. Duioșia este contra vieții. Ea este în orice caz viața lăsîndu-se dezarmata datorită unui anumit farmec uitător de sine. Căprioarele îndeobște inspiră duioșie. Ele se înmulțesc, rod iarbă
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
de groază, încercând să intre repede pe poartă, într-o dungă, pentru a scăpa prin îngusta deschizătură a porții de silueta ce o urma îndeaproape tot mai amenințătoare. Dar aceasta se strecură cu abilitate de pisică pe lângă ea. Inima Corinei zvâcnea cu așa o putere, încât abia se mai ținea în loc. Speriată de moarte, se întoarse brusc spre cel ce o urmărea, întrebându-l instinctiv: - Căutați pe cineva? - Mă caut pe mine..., îi răspunse el cu un calm năucitor. Și, îmbrățișând
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
pur și simplu din calea lui. - "Da, este de preferat să-mi caut de drum", își spuse tânăra și păși mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar dacă inima stătea să-i sară din piept. Simțea cum îi zvâcnesc tâmplele, semn că tensiunea i-a crescut la cote alarmante. Se uită în urmă să vadă dacă mai sunt cei doi bărbați lăsați pe ponton la pescuit, să se întoarcă spre ei. Parcă simțea nevoia de a o proteja. De
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
în palma Lui Dumnezeu. Dimineața mă vor întâmpina cu plămada zămislirii, noi fâșii de lumină. Mă voi ridica din viață spre viață, cu sufletul în zbor din cădere liberă din aproapele din mine în mai aproapele simțirii, acolo unde pretutindeni zvâcnește iubirea. Te port cu mine oricum, oriunde, oricând, pe aripa viselor. (5-6 ianuarie 2017) Referință Bibliografică: Pe aripa viselor / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia Dragomir
PE ARIPA VISELOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382794_a_384123]
-
de poșetă, în care îți ții și laptop-ul, și portofelul, și telefonul, și cheile de la casă, prin urmare nu-l poți abandona pe un raft neasigurat, la intrarea în magazin, gorilele o țin pe-a lor. Vezi cum le zvâcnesc venele pe tâmplă și simți că se apropie momentul în care o să-ți iei un cap în dinți. Dacă vrei să intri într-un megamarket, tre’ să te lași mai întâi sigilat în plastic. Se începe cu geanta, dar, la
Românul s-a născut suspect by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19915_a_21240]
-
spiritul oricărei planete, dirijând astfel inflențele ei astrale asupra sănătății, norocului, morții etc. Este experimentul pe care îl ilustrează Faust în timpul primei lui experiențe necromantice, în episodul invocării „Spiritului pământului (der Erdgeist)”: „El cuprinde cartea și rostește tainic semnul Spiritului. Zvâcnește o flacără roșiatică, Spiritul apare în flacără” (I, 131). Din biblioteca oricărui practicant romantic al artei magice nu putea lipsi Clavicula Solomonis, cel mai răspândit manual de necromanție. Cu ajutorul lui, adeptul filosofiei oculte putea invoca spirite și demoni, „punându-i
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
care cărțile lui însuflețeau de fapt un duh arhaic, contrat soriții, acela de a își înțelege și comunică extactic, cumva psalmodic, dar mai ales mantric, (!) - suferință Originii. Asupra liricii lui se perinda viziunea condiției tragice a lui DD Roșca și zvâcnește agonic, uneori orfeic, condiția tragică a umanului, însă ceea ce este pentru noi încă de meditat, ca și la Eminescu (cel neîmpăcat cu o „ patrie” terestră (vezi M. Ungheanu) - e faptul că s-a ex primat în LIMBA ROMÂNĂ, neolatina, necum
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
de hârtie care zbura și cobora parcă spre noi la numai câțiva metri lăsându-se când pe o parte, când pe alta. Un manifest, mi-am zis! Dar de unde? Căci nu trecuse niciun avion. Din alte lumi oare? Și-am zvâcnit în sus ca un arc, fugind să-l prind, să nu-l ducă curentul de aer în prăpăstii. De ce fugeam, de ce nu-l ajungeam, de parcă se ferea și eu tot după el și el tot mai înainte, până când se întoarse
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
facă!!! Secundele trec implacabile... Se aude sunetul care vestește că au mai rămas doar 30... Privește în gol...Se hotărăște...Ridică bară la piept...Ce grea este... în stânga să aud aplauzele lui Nicu Vlad și strigatul lui Becheru...Tâmplele îi zvâcnesc... I-a mai rămas doar un gând între ele: să reuseaca! Aruncă bara.Simte doar uralele din sală, pentru că nu mai vede și nu mai aude nimic...Lasă bară jos.. A reușit! Ne ridicăm și noi epuizați, dar bucuroși! Încă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
înspre cealaltă, aruncându-și întrebări din privirile nedumerite. Efervescența de până acum se stinse încet, încet și începură să vorbească tot mai șoptit și tot mai în taină... - Eu mă duc, zise, la un moment dat, Tamara și se ridică zvâcnit de pe locul ei. Făcu un pas, al doilea însă îi rămase oarecum atârnat în aer. Emi ieșise, se îndrepta spre ele. Parcă venea și parcă nu venea, venea șovăielnic, agale, cu pașii târșiți și cu umerii plecați. Parcă dintr-o dată
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
toate, vreau să spun că poeta Camelia Ardelean este o speranță a grupării Asociației Scriitorilor Hunedoreni, gândindu-mă că nu ne va înșela năzuințele. De câteva zile, port sub priviri cartea ei și îmi dau seama că versurile și metaforele zvâcnesc ca niște înălțimi fragede, ca niște șoapte sau de ce nu, ca albul unui ghiocel deschis în dimineața unei primăveri. Mai vreau să spun despre Camelia un lucru esențial, și anume că este încrezătoare în faptul că are ceva de spus
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Obrazul încărunțit al pământului tresare sub un cald fior Pleoapele plumbuite de somnul iernii zvâcnesc,zbătându-se ușor. Cu degete reci, amorțite începe-a țese peste dealuri O pânza verde-nrourată și peste ramuri albe șaluri. Bătrân și ostenit de trudă, se odihnește către seară, Când se trezește-n pragul ierbii cu-ncântătoarea primăvară. Dulce
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384150_a_385479]
-
renunți la aerul condiționat pentru cel de-afară. Să fi știut cu jumătate de an înainte c-o să conduc o mașină cu trapă, mi-aș fi lăsat părul lung. Sau nu flutură decât la decapotabile? Când pleci de la semafor, mașina zvâcnește ca o căpriță, iar dacă apeși accelerația, vrrrrr, se duce ca din pușcă. N-am insistat pe treaba asta, fiindcă nu-mi plac caprele, dar am înțeles că se duce așa tare din cauză că are 100 de cai. Eu am mers
O sută de cai frumoşi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18209_a_19534]
-
tare pe bizoni, dar nu-mi pasă, asta și vreau: să-i încurc. Sunt decisă să stăm acolo până seara, dacă va fi nevoie. Scăpăm, din fericire, după doar 20 de minute. Sunăm la poliție să ajunțăm ambuteiajul, iar Mini zvâcnește voios către ieșirea din București. Cât poate el de voios, în intervalele dintre numeroasele frâne. Pe bucata asta de capitală, nu doar șoferii par să fi consumat cocaină, ci și pietonii. Când nu-mi sare în față vreo mașină care
Cum am cărat murături cu Mini Myfair by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18207_a_19532]
-
dar ce mi-i da? - Ce spui, mătușă distinsă doamnă? Învață-mă, că ț-oiu da ce mi-i cere și un vrav de pule organe sexuale masculine pe deasupra... Când a auzit baba de pule organe sexuale masculine, i-a zvâcnit inima... căci îi curgea ochii după dânsele se uita la ele cu dragoste, când le vedea așa de zdravene și bârzoete în erecție... - Apoi eaca ce să faci, nepoate: încarcă-le în car și le du la târg că ai
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SĂMÂNȚĂ-N SOARE CRUD Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului să-mi spui că sunt prin mâna mea un sol al literei din aur vechi și tâmple zvâcnind acum atunci și poate într-o zi cu nenăscute sensuri rătăcite-n zare în câte umbre să mă mai împart Tu, Doamne și-n câte șerpuiri să-mi plimb spirala până când sfera Ta de foc mă va cuprinde și fi
SĂMÂNŢĂ-N SOARE CRUD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383821_a_385150]
-
sârma ghimpată, s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet, de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări, unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia, dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri. Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă, În jurul nostru este o vijelie grozavă, Iubito, hai să ne ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
sârma ghimpată,s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet,de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări,unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia,dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri.Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă,În jurul nostru este o vijelie grozavă,Iubito, hai să ne ascundemSub blana uriașului urs ucis de atlanțiipe care nu i-a văzut încă nimeni.Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]