503 matches
-
Omul nou visat de Ceaușescu = Meta-omul O altă coincidență. Tot la Începutul anului 2002, agențiile de presă din Întreaga lume relatau despre participarea cîtorva mercenari români la o tentativă eșuată de lovitură de stat, În insulele Comore. Au fost ultimele zvîcniri ale unei monstruoase conspirații Începute cu douăzeci de ani În urmă și al cărei obiectiv era acela de a impune o nouă Împărțire a lumii. Cititorul va surîde sceptic aflînd că această nouă Împărțire, sau „nouă ordine mondială“, cum era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cap urmărind tija acului care urcă și coboară cu viteză, se gîndește să-și ridice brusc talpa de pe reostatul de reglarea turației motorului, dar nu e în stare, fiecare nerv și oscior începe să-i trepideze tot mai puternic alături de zvîcnirile mașinii, o să strici totul din cauza nesăbuinței, de ce nu mai puteai să aștepți și tu cel puțin cîteva zile, ca să vezi ce și cum, pînă să fi luat o decizie? Zbîîîîrrrrr, Delfinașule, în cîteva clipe n-o să mai alegi nimic din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să țipe Părințelul, încercînd să se facă auzit. E prea mare hărmălaia, i se pare. — Eu nici măcar nu le mai văd, începe să strige și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pregătite le dă de înțeles că trebuie să-și pună cu toții pofta-n cui. Pentru cei mai îndrăzneți care nu vor să se dea bătuți sub nici un chip, există așa numitele banderile. Observi mișcările alea ferme pe vîrfuri și călcîie, zvîcnirile șoldurilor și ale umerilor? Alea sînt banderilele, încearcă să-l lămurească. — Așa o fi, spune Părințelul cu jumătate de gură, fiind convins că nu înțelege nimic. — Roșie, acaparatoare, fină, ademenitoare, așa e capa care nu simbolizează altceva decît dragostea tumultuoasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Știi, domnișoară, uneori, cînd întîlnesc o imagine frumoasă, unor șoferi li se întîmplă să uite de volan. O secundă, două...., trei... și.... Vîrful pantofului își rărește ritmul, uitînd de muzică, atent la vorbele șoptite, pe care le punctează prin mici zvîcniri. Șoferul continuă să privească înainte, întrecîndu-se pe sine în arta de a conduce. Nevastă-mea, spre exemplu, spune el după un timp, cu aer de mare povestitor cînd călătorește cu mine, stă întotdeauna pe locul șapte sau opt. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
retează șoferul. Ești obraznic! spune scurt profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume nu ne va abate,/ Ești brigadier, ori nu ești brigadier" continuă Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la semnat. Ce mai face Iftimie? schimbă vorba directorul. Mmm, bine. Cam răcit; toată ziua pe șantiere, că nu-s gata blocurile... Răcit! rîde Haralamb. Soția lui ce face? Ochii mari, albaștri, ai Teonei se aruncă spre el, ca o zvîcnire. Dacă nu ne-ar îngriji soțiile cînd sîntem bolnavi... o întoarce directorul. Să veniți mîine la spectacol, sînt curios despre ce-i piesa, că aia de la televizor... Nu înțeleg nimic din ce spuneți săltă din umeri Teona cu o indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul stîng spre gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se înfig cu putere, strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
proptit În pămînt, strîngînd În mînă maceta, cu ochii larg deschiși și urechea ațintită, simțind sub picioarele sale pentru prima oară după multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zvîcnesc broaștele întregi, iar ei nu erau decît un capăt mort, ciuntit, nu mai erau de fapt decît un rest de mortăciune. Și degetele lor dădeau viață întreagă, adevărată, aceeași mișcare, cu aceeași energie și amplitudine, cu aceeași nervozitate, o zvîcnire pe care o mai făcuseră de atîtea ori, de zeci de mii de ori, de milioane de ori înainte. Privirea întrebătoare, tăcută a domnului Schmeltzer stăruia asupra fiecăruia dintre ei și mult mai tîrziu a înțeles că ea ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor. Doar atunci Vahíne Tiaré își dădu frâu liber lacrimilor. Faptul că, pentru moment, Teatea Maó dispăruse în adâncimi nu însemnă nicidecum că nu se putea întoarce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea, se rătăciră pe un drum fără întoarcere, uitând de îndatoririle și jurămintele conjugale. Rosti o iubise cu devotament, cu un fanatism ce-l împinsese la gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
său chinuit dar nu voia să profite de nesiguranța și dezorientarea în care se afla. Fetița palidă, încercănată, invizibilă în perna mare care-i susținea capul cât un pumn, nu-i inspira decât milă. O voia înapoi femeie, plină de zvâcnirea amețitoare și pasiunea unică, mamă responsabilă pentru Aniela și viitorul lor copil, soție și prietenă devotată. Tânjea după o viață nouă pe care n-o vedea împlinită decât alături de ea. Păcatul, plecarea precipitată și de autopedepsire a lui Radu, reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la rându-i, uluitor de frumoasă în rochia neagră, cu părul blond și plin de inele răsfirat peste umerii goi. Se ridică și Bariu întinse mâna spre el. Ea se opri între cei doi bărbați, fără să-și poată stăpâni zvâcnirile inimii. Făcură prezentările și se așezară, copleșiți de emoții. Lui Cristian Bariu îi tremura bărbia încercând să explice că acel personaj masculin pe care interlocutorul său îl aștepta era, de fapt, o doamnă, unica responsabilă pentru faima pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire, sângele îi răspunde, da, ba da, ba da, ba da, o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la poate doi metri în fiecare direcție și nu era nimic altceva în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
copil, cambrate și răsucite, aproape strâmbe de atâta cambrare și răsuceală. Gambele ei curbe și întinse la maximum ca niște corzi de arc pornite din genunchi, gata să trimită săgeți către privirile observatorilor. De altfel, tot trupul ei era o zvâcnire, o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă. Fragilitatea ei de Barbie mă contraria, ți-era frică s-o atingi să nu se frângă. În ciuda vârstei, mușchii alergau elastici și fermi peste privirile atente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cap urmărind tija acului care urcă și coboară cu viteză, se gîndește să-și ridice brusc talpa de pe reostatul de reglarea turației motorului, dar nu e în stare, fiecare nerv și oscior începe să-i trepideze tot mai puternic alături de zvîcnirile mașinii, o să strici totul din cauza nesăbuinței, de ce nu mai puteai să aștepți și tu cel puțin cîteva zile, ca să vezi ce și cum, pînă să fi luat o decizie? Zbîîîîrrrrr, Delfinașule, în cîteva clipe n-o să mai alegi nimic din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să țipe Părințelul, încercînd să se facă auzit. E prea mare hărmălaia, i se pare. — Eu nici măcar nu le mai văd, începe să strige și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pregătite le dă de înțeles că trebuie să-și pună cu toții pofta-n cui. Pentru cei mai îndrăzneți care nu vor să se dea bătuți sub nici un chip, există așa numitele banderile. Observi mișcările alea ferme pe vîrfuri și călcîie, zvîcnirile șoldurilor și ale umerilor? Alea sînt banderilele, încearcă să-l lămurească. — Așa o fi, spune Părințelul cu jumătate de gură, fiind convins că nu înțelege nimic. — Roșie, acaparatoare, fină, ademenitoare, așa e capa care nu simbolizează altceva decît dragostea tumultuoasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]