265 matches
-
ușor prețios dar fermecător prin atitudinea fals „plebee”, altfel orgolioasă, și prin iscusința prozodică: „Vă las în valea acestei scurte plângeri, -/ Orice sfârșit vestește-un început, -/ Mă duc eu primul - sunt mai priceput,/ Să pun din vreme șeile pe îngeri.// Zvântați cu zâmbet aripile plânse,/ V-aștept la grajdurile de smarald, -/ Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald/ Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.// Când veți veni-n amurg sub înserare/ Vom călări frumoși prin elizeu,/ În cavalcadă, pân-la
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
amurg sub înserare/ Vom călări frumoși prin elizeu,/ În cavalcadă, pân-la Dumnezeu,/ Descălecând la tronu-i, la picioare.” Și poate chiar așa, cum rostește cu șoaptă și zâmbet în aceste strofe din Scurtă despărțire, Teodor Pâcă a plecat el, primul, să zvânte aripile plânse. Costin TUCHILĂ București 2008-2013 Referință Bibliografică: Costin TUCHILĂ - TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN / Costin Tuchilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981, Anul III, 07 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costin Tuchilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
aveam o sută de metri și am fi reușit să ajungem în dreptul hotelului” Paradiso” din Mangalia. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii ”Digul Cormoranilor” pentru că pe el se odihnesc cormoranii după partidele de pescuit și își zvântă aripile întinse în bătaia vântului. Am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului, idee abandonată imediat. Acolo era o
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
unul de șaizeci și cinci de ani, altul de șaptezeci, s-au luptat cu stihiile, cu natura dezlănțuită și cu moartea și iată că am scăpat cu viață, ajungând la mal. Mai conta că totul plutea în barca noastră? Lucrurile se vor zvânta în bătaia vântului, sau al soarelui. Singurii fericiți erau guvizii care înotau prin toată barca. Și noi că am rămas în viață și nu am devenit hrana celor pe care ne-am dus să-i capturăm. Speram să fie ultima
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Autorului Forfotă Înfloresc primăverile mele în livezi ce în suflet le port când în chip de Icar, către stele dorul meu zboară fără efort. Codrii deși reînvață să cânte foșnind tandri în inima mea și-orice lacrimi încep să se zvânte sau devin ghiocei de sub nea. Simt în gânduri și-n trup dans de focuri care ruguri în visuri aprind luminând înnoptatele locuri unde-ascult al speranței colind. E o forfotă plină de viață, o-nviere — miracol sublim, o ciudată schimbare la
FORFOTĂ RÂD ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362962_a_364291]
-
zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
ALBE GÂNDURI Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O cascadă de albe gânduri se revarsă peste pajiștea visului potolindu-mi setea de veșnicie lacrimile muiate în albastrul nopții mi se zvânta la soarele iubirii... doar tu și eu, ne legănam în pași nebuni de vals exersând dânsul fericirii. adesea, ne împiedicăm în ritmul alert al pasiunii, dar mă las îmbrățișată de stelele pereche ce imi luminează pașii îmi spăl cuvintele și
ALBE GÂNDURI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361126_a_362455]
-
eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
de șaizeci și cinci de ani, altul de șaptezeci, s-au luptat cu stihiile, cu natura dezlănțuită și cu moartea și iată că au scăpat cu viață, ajungând la mal. Ce mai conta că totul plutea în barca noastră? Lucrurile se vor zvânta în bătaia vântului, sau la soare. Singurii fericiți erau guvizii care înotau prin toată barca. Și noi că am rămas în viață și nu am devenit hrana celor pe care ne-am dus să-i capturăm. Speram să fie ultima
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
și apoi un fel de cilindri tronconici prevăzuți cu elice care se învârt nebunește în bătaia vântului (pe care noi aici, la poalele dealurilor îl simțim clătinându-ne serios mașina), pe stânga costișe mai râpoase ale căror smocuri de miriște zvântată de secetă le pasc vacile și caii de la vre-o fermă din apropiere. Sunt sute dacă nu mii de mori eoliene de un format “aerodinamic”, prevăzute cu instrumentar adecvat și cu generatoare care captează, transformă și furnizează energie electrică acestei
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
credință. „Dar aripile de ce planează în zbor, pe o parte și pe cealaltă? „Ca să arate oamenilor cum să-și cumpenească pașii atunci când aceștia se rătăcesc, să le arate calea pe care să o străbată până la sfârșitul vieților lor. Pentru a zvânta sângerarea și a lecui rănile din străfundurile firii și măduvei oaselor, pentru a le scoate să fie primenite și spălate la lumina curată a credinței îndepărtând, măcar vremelnic, păcatul cel de toate zilele ... „Dar Domnul, Dumnezeul nostru, unde este în
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Poemul cărnii Te-aștept frumoaso, în brațe ca să-mi cazi - Hulubi, doi sâni, sub buza mea să cânte, Vreau pielea ta, nicicând să nu se zvânte, Sub gură mea doresc să simt cum arzi. Albaștri ochii, ne vor sta de veghe Și stele și luceferi ne-or fi nuni, Ne vom iubi mereu că doi nebuni Te-oi ține din iubire, o viață-ntreagă-n zeghe
POEMUL CĂRNII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364684_a_366013]
-
regelui naiului din Basarabia cea încă înstrăinată) Vuiet de codru-aduce suflul său de nai, Adâncul mării-n cântec de sirenă, Sfințite armonii ce urcă pân’ la Rai Irump din lemnul ce îi crește-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său suspin și fătului din pântec. Imn românesc revarsă-nspre Carpați, Oricât i-ar sta hain un Prut în cale, Vibrează inima-i a dor nestins de frați, Urzind în cântec România Mare. De ziua Domniei
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
așa și mă uit la dumneata, sufletul mi se bucură și mă închin și eu. Înseamnă că amândoi ne rugăm aceluiași Dumnezeu!” Vorbele lui ne păreau ciudate; mama se ascundea în iatac și plângea, dar când intra la el, își zvânta lacrimile și căuta să i se arate cu o față senină. “Nu plânge, măicuță dragă, o îmbuna el, scris e să mai petrec încă mult printre voi și să ne veselim împreună, prea e frumoasă viața și plină de bucurie
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
cunoaște” și, mai departe: „Ne regăsim iubito amândoi // Nerăbdători spre a ne recunoaște // Și ne spălăm păcatele prin ploi // Cu care speranța iarăși va renaște // Când: „Ne cheamă vara într-un anume loc // Pe prundul unde-o lespede bolnavă // Își zvântă trupul albicios la foc // Se coc în sâmburi de odihnă, macii // Te-ndemn să pleci, te-ndemn să vii curată // Să spargem taina unui cuib de cuci” Ne cheamă vara) În poema Noiembrie,descoperim un pastel autumnal cu elemente specifice
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
dacă era necesară mai multă? Tremuram de frig în tăcere, așteptând ca peștele să miște în cârlig. Ceața ne pătrunsese cu umezeala ei prin hainele subțiri de vară și acum îi simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă că nici malul nu-i departe. Ei nu se avântă prea mult în larg. Pescuiesc la apă mai mică
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
vrei să mai dormi o poți face pe plajă, poate nu mai este atât de cald ca la prânz. - Mai dorm pe dracu....hmm...., se alinta ea, mimând plânsul, atunci să-mi îmbrac costumul de baie. Sper că s-a zvântat pe balcon. - Și dacă nu s-a zvântat, care-i problema? Nu-l uzi din nou în mare? că doar nu vrei să stai doar pe nisip? - Ai dreptate..., stai că mă îmbrac imediat. Cristina deschise ușa balconului și reveni
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
plajă, poate nu mai este atât de cald ca la prânz. - Mai dorm pe dracu....hmm...., se alinta ea, mimând plânsul, atunci să-mi îmbrac costumul de baie. Sper că s-a zvântat pe balcon. - Și dacă nu s-a zvântat, care-i problema? Nu-l uzi din nou în mare? că doar nu vrei să stai doar pe nisip? - Ai dreptate..., stai că mă îmbrac imediat. Cristina deschise ușa balconului și reveni în mână cu cele două piese ale costumului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
nu va apune. Poți să înțelegi dacă-a ta menire vrea îmbrățișări în loc de revanșă, dacă tuturor simpla ta iubire le dă o șansă. Poți să înțelegi dacă sfinxul cântă, dacă din azur surâd curcubeie, dacă plânsul trist din suflet se zvântă doar c-o scânteie. Finiș Ce patimă în mine car! Ale iubirilor drezine nu mai suportă ca pe șine s-alerge și pe-alături sar. Simt că trăiesc un timp solar chiar dacă noaptea vine, vine! Un uragan colindă-n mine
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
desparte. Am aflat legenda cu Erik cel Roșu, Dar a trimis solii însuși Păroși-ul: Trimit „peste gard” armonii de viori, Visătoare seara, vesele în zori - De-aici, de pe la noi, că pe-acolo nu cântă, Suflă numai vântul rece de zvântă. Dar iată că se termină dimineața - Soare-portocală cum topește gheața. Vine prânzul:te mulțumești în farfurie Numai cu o famelică poezie? Măsurăm timpul în ore și zile? Clipele sunt mult prea fragile! Anii trec, anii vin...ei, și? Un an
PREUMBLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361811_a_363140]
-
zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
dacă era necesară mai multă? Tremuram de frig în tăcere, așteptând ca peștele să miște în cârlig. Ceața ne pătrunsese cu umezeala ei prin hainele subțiri de vară și acum îi simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă că nici malul nu-i departe. Ei nu se avântă prea mult în larg. Pescuiesc la apă mai mică
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]