938 matches
-
meșter în a o „descuia...” Pentru el, secret nu este - și nu va fi, intuindu-i fiecare a ei etapă de evoluție: „Eu am văzut o piatră ce dormea / și m-am înspăimântat de visul ei, / materia se zvârcolea, / se zvârcolea, se zvârcolea, / de visul ei, / și spaima mă recucerea / cum cercul tot în rotunjimea sa / pe al său punct, pe al său punct”. (Secundețea) Și-ntr-această și din această „zvârcolire”, în mod cert, se naște opera de artă: „Ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
a o „descuia...” Pentru el, secret nu este - și nu va fi, intuindu-i fiecare a ei etapă de evoluție: „Eu am văzut o piatră ce dormea / și m-am înspăimântat de visul ei, / materia se zvârcolea, / se zvârcolea, se zvârcolea, / de visul ei, / și spaima mă recucerea / cum cercul tot în rotunjimea sa / pe al său punct, pe al său punct”. (Secundețea) Și-ntr-această și din această „zvârcolire”, în mod cert, se naște opera de artă: „Ce frumoasă poate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
copilul din mine visez să îl adopți. Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci, Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să mă duci. Vocea ce ma trezește din somnul meu ce-n noapte, De dor se zvârcolește, auzindu-te-n șoapte. Oare când mi-este dat pe pieptu-ți iar s-adorm, Mâna să-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave, Ce-s îmbătate de durere, de
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
copilul din mine visez să îl adopți.Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci,Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să mă duci.Vocea ce ma trezește din somnul meu ce-n noapte,De dor se zvârcolește, auzindu-te-n șoapte.Oare când mi-este dat pe pieptu-ți iar s-adorm,Mâna să-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave,Ce-s îmbătate de durere, de
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
amintește această situație?! Nu este singurul comentariu. Am mai reținut-o și pe aceea a doamnei: Gheorghita Durlan • Facultatea de filologie Am citit cu mare interes articolul dumneavoastră, stimate domnule Paul Gheorghiu ! Încercând deseori să ieșim de sub bocancul Timpului, ne zvârcolim în întrebări și în presupusuri.... De-a lungul parcursului omenirii, puțin din ce se spune acum de mine, de tine, de altul...,nu s-a mai spus...Anticii credeau, printre altele despre Timp, că este ciclic, rotund, imaginându-l sub
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
ani. Nu la fel inteligența virușilor care au găsit , în mai puțin de 100 ani, mijlocul să lupte împotriva antibioticelor făcute de om după studii mult mai înalte decât virusul însuși. Da! „Încercând deseori să ieșim de sub bocancul Timpului, ne zvârcolim în întrebări și în presupusuri....” comentează doamna Gheorghița Duran, filolog, fără să se joace cu cuvinte. „TOT CEEA CE ARE UN ÎNCEPUT, VA AVEA; INEVITABIL, ȘI UN SFÂRȘIT!” spune domnul Pătrașcu Marian, expert în Real Sciences, afirmând apoi că: „timpul este
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015. Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de flori , neputând să
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
iubesc Ca un strugure-n vii, ca un rege la geam ... Citește mai mult Te iubesc scotocind în amurg de cetățiPrin creneluri subțiri, desenându-te finPe o stradă de rând, sub o umbră de pin:Te iubesc princiar, doamna mea.Zvârcolit te iubesc, te respir fumegândCând îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea țaȚe iubesc în genunchi și în albul de neaNelumesc și suav, draga mea.Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploiCu o mână de flori , neputând să mă certCă lipsindu-mi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
an. După Diktatul de la Viena, din august 1940, Rebreanu se simte cu inima sfâșiată: S-a consumat și ciopârțirea Ardealului. Vom merge iar cu pașaport acasă." Aflând vestea la radio în toiul nopții, a plâns în neștire și s-a zvârcolit până dimineața. La 5 septembrie, Carol II abdică, lăsând România mutilată, în haos și fără apărare. Să mă întorc însă la atitudinea lui Rebreanu față de legionari. Ca atâția intelectuali cunoscuți, s-a lăsat și el sedus de mitul lui Corneliu
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
Milițianului nu-i răspunse la salut niciunul, cu toate că, pentru fiecare, acesta rostise câte un “să trăiți! “ respectuos, perfect regulamentar. Peste un sfert de oră, primăria era goală. Doar în sala mare, de festivități, în spatele mesei de prezidiu, două corpuri se zvârcoleau gemând. Pe masa lungă, acoperită cu o pânză roșie, se odihneau o centură, un pistol și o pereche de chiloți. În spatele acesteia, între două drapele, un bărbat mereu tânăr, imortalizat într-un imens tablou, zâmbea la cei doi intruși. Era
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
E prea târziu. Trenul a plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea își izbește fesele de coapsele mele. Și potăile încep să scormonească pământul de sub ele. Sânii i se izbesc unul de altul într-un pleoscăit asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și la ei: Și pornesc cu o Întrebare: De la cine și când ați Învățat, stimați colegi, să Încâlciți În așa hal un manual ca să ajungă la vorba lui Creangă!? Oare nu vă mai aduceți aminte de educatorii voștri, care se zvârcolesc acolo unde sunt, văzând că Învățăceii lor nu mai știu sau nu mai vor să gândească simplu, sănătos, logic, pragmatic?! Ca să ajungi să construiești asemenea "dovezi de inteligență" trebuie să ai o cultură solidă dar și o minte nu prea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era frică și nu l-am cunoscut. Sava își luă frații, pe Costachi, Dumitru, pe Petrache și pe Toader, a înjugat boii la car și cu felinarele au plecat să vadă ce este. Aici l-au găsit pe fratele lor, zvârcolindu-se într-o baltă de sânge. L-au așezat în car și l-au dus la cel mai apropiat spital la Schinetea. Aici, după vreo două ceasuri, Ciolac a murit, că pierduse mult sânge. Toader Rotaru Călina este râul ce
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se afla la ogor și dormea în car. Ucigașii s-au năpustit cu topoarele și i-au tăiat capul lui Toader, care era tânăr, voinic și frumos. Nu mică le-a fost spaima ucigașilor când l-au văzut pe Toader zvârcolindu-se și ridicându-se din car luându-se după ucigași, așa fără cap. Criminalii au fugit și au stat ascunși o vreme până când s-a mai liniștit lumea. Tot în acest timp femeia și-a îngropat mortul, bocindu l ca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
adus un lemn pentru foc. După ce a lăsat lemnul afară, a intrat în casă și a băut câteva înghițituri dintr-o sticlă cu rachiu pe care o avea pe geam și, după vreun sfert de ceas, a început să se zvârcolească și să strige: Mor! Mor de-acu, Ioano! Mor ... adu-mi lapte că mor! Și până a venit Ioana cu laptele din sat, Lupu a plecat ... a plecat pentru totdeauna. Și a rămas Ioana văduvioară tinerică, cu trei copii. Agripina
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să văd ce e cu el, apoi m-am dus liniștit acasă, liniștit că l-am răzbunat pe vărul meu de la Tansa. Aceștia ai lui B....ă, părinte, s-au dus și l-au găsit într-o baltă de sânge, zvârcolindu-se, dar nu a putut vorbi, că nu mai avea limbă, că doar i-o tăiasem și am aruncat-o la ciori. S-au dus ei la Schinetea, dar aici doctorul nu l-a putut salva, că pierduse mai tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Dacă s-a făcut strigoi, n-o ajuta. Așa-i trebuie. PATROANA: Leșin... MINISTRUL: Las-o să leșine. PATROANA: Mor... JENI: O las să moară? MINISTRUL: Dacă e doar aparentă, las-o. JENI: Vai de mine! MlNlSTRUL: Ce se mai zvîrcolește, babornița dracului! Și ce rigor avea adineauri. Cu inconsecvența asta n-o mai scoatem noi la capăt. JENI: Cred că are o criză. MINISTRUL: Eu cred, dimpotrivă, că a ieșit din criză. PATROANA: Mă sufoc... Mă sufoc... JENI: Da. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sfînta Constituțiune și mai ales cei din masa poporului... A mînca poporul mai ales este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă! Nu, orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvîrcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice, cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți...Nu! În van! noi am spus-o și o mai spunem: situațiunea României nu se va putea chiarifica ceva mai mult nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit umilințe. Aud un râs înăbușit dinspre ziduri. Mă zvârcolesc în pat. Nu mă umili, sora mea!“ (2 rânduri libereă După ce-am citit toate astea, am închis jurnalul „Regina-nopții“ și l-am pus în lada de lemn. M-am îndreptat spre fereastră și am deschis-o larg. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un timp era îngropată de tot, cu fața la numai câțiva centrimetri de suprafață. Auzea foarte limpede șuieratul vântului, iar când acesta își schimba direcția îi ajungeau la urechi chiar și cuvintele lui Le Monsieur și ale oamenilor lui. Inima i se zvârcolea în piept ca o bombă gata să explodeze. Știa prea bine că cel mai mare dușman al ei erau nervii. A încercat să se gândească la lucruri plăcute. S-a gândit la fiul ei, la mama ei. Și-a amintit
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
vitrinele împodobite cu ciorapi și chiloți. Când am dat colțul în viteză, m-a zdruncinat o izbitură puternică. În fața mea zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește piciorul drept - o bucată de ghips se sfărâmase și dezvelea un petic de gleznă galbenă, obrintită. I-am cules cârjele de pe jos și am ajutat-o să se ridice în picioare. În timp ce palmele mele îi ștergeau coapsele de moloz, am
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
purtată în murmurul unor șoapte din care se aude icnetul frustrărilor și al rătarilor. Un fel de viață la care aderă oamenii din piesă. Furturi, răpiri, spargeri, planuri de crime, sentimentul de eroi - care nu-i părăsește pe protagoniști - se zvîrcolesc în această poveste dramatică a lui George F.Walker. Cinci marginali se iau la trîntă cu viața și, perdanți cum sînt, obișnuiți cu asta, cu alte cuvinte, o pierd, în cele din urmă. Nu foarte complicat. Foarte tușant este tonul
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Și-apoi să las lămâia până dimineață să se usuce. po’ boy Toba din piept își ține respirația - po’ boy stă sub vie și fumează; vântul prinde câteva smocuri de frunze și le învârte de colo-colo. Agață fumul și-l zvârcolește, ca mai apoi să treacă din trunchi și iar în alt trunchi - asta înseamnă că aerul călduț cuprinde scoarța și, deasupra, oamenii se pot bucura. Îmi vâr mâna și apăs: din lumina lui, blitzul scoate un stol de păsări și-
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]