330 matches
-
și mori. Trezește-mă. Nu vei fi niciodată frumoasă ca ochii mei deschiși sub gheața râului când te plimbi obosită. În latrina cu poezii Divinul plânge ca o mătușă jignită. Cum să supraviețuiești lovit de crizanteme în delir? în încrâncenata zvârcolire a poetului păpușa violată. în ochiul bleu al doamnei fericite geniul grosolan al poetului. în acest sfârșit de iarnă plesnit peste față scheletul îmi recită beat: nu nu merită să supraviețuiești pentru poezie. Dintre toate femeile cerute în noapte și
Poezie by Claudiu Soare [Corola-website/Imaginative/7615_a_8940]
-
dornic să le înfăptuie. Se strecoară parșiv în frunziș posedându-le Tremuratul, gustând cu sălbatică voluptate, teama arborilor ce i se pleacă frenetic abandonându-se jocurilor centaurului fantomatic, Undeva în beznă o poartă uitată deschisă Se zbate neputincioasă gemând în zvârcolirile Mistralului, ploaia tremură înfricoșată când pasiuni îi sfâșia trupu-n șiroaie zvârcolindu-se sub săruturile amantul sălbatic, haotic căutând ascunziș în cele mai mici crăpături. Plânsul ei de fecioară umilită se transformă-n săbii de gheață aruncate cu furie pe acoperișuri
STĂPÂNUL FURTUNII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462823043.html [Corola-blog/BlogPost/384915_a_386244]
-
sufletului nostru național, atunci el să fie păstrat în formele lui originare și autentice. Iar dacă aceasta nu se mai poate atunci este mai bine să fie lăsat să se stingă în liniște, scutind lumea de scenele apăsătoare ale unor zvârcoliri zadarnice. Noi socotim însă că nu acesta e cazul.”. Pentru Nae Ionescu, înnoirea nu înseamnă schimbare ci „creștere firească” în comunitatea de iubire care este Biserica. Atâta vreme cât această comunitate de iubire funcționează normal, este exclus ca creșterea învățăturii să fie
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dan_ciachir_ganduri_despre_nae_ione_stelian_gombos_1349350242.html [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului M-am întors din vizita făcută în România în vara acestui an, 2013, cu o scânteie de speranță în plus față de anii precedenți. În fiecare an am găsit primeniri dătătoare de speranțe, oricâte zvârcoliri au tulburat viața trăitorilor pe meleagurile noastre, dar acum am remarcat un salt mai mare. Semnificative mi s-au părut mutațiile acolo unde suflul nou pătrunde mai greu, în zona rutinei care, în ultima perioada, dă semne ca nu mai
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_sperante_pentr_elena_buica_1386057083.html [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
Simpatie > MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Fierbinte frământare, fierbinte dăruire, Captiv în raiul vintrei, nebună împlinire. Gonește ceasul clipa, tic-tac-ul lui șoptit M-a răstignit în tine, în magic infinit. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1436343077.html [Corola-blog/BlogPost/372625_a_373954]
-
cerul parcă plânge Aceste cruci zdrobite rămase încă vii Trec îngerii în grabă, pășind mai mult prin sânge, Și-atâta milă plânge în pașii lor pustii E țărna încă udă și doarme-ntreaga fire Iar peste iadu-acesta de chin și zvârcolire Coboară-o pace sumbră desprinsă din mormânt, E ceasul cel din urmă cu cel din urmă înger Cel mai temut luceafăr coboară pe pământ. În urma lui arhangheli, venin din săbii storc Și săbii încruntate înfing peste cuprins Precum gladiatorii din
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_catalin_varga_1330784989.html [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
în care tot dorul și dragostea noastră se revărsa vulcanic... Poate am adormit ori timpul pe care-l credeam că stă pe loc s-a urnit în infinita-i derulare, căci am privit spre cer - în lungul clăii mutilate de zvârcolirea noastră - și am văzut că multe stele și-au pierdut din strălucire si altele, asemeni lui Jupiter strălucitorul, dispăruseră deja de pe firmament. Doar Venus ne zâmbea complice, dând noi dimensiuni armoniei și dragostei ce ne unise. Și cum luceafărul de
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1477340724.html [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
patimă și brutalitate ființa, tocmai pentru că nu îi vei înțelege niciodată suficient de mult agresivitatea temperamentală. E o formă intimă de comunicare, un dialog continuu, altfel spus, între alcătuirea neputincioasă a Omului și o bucată din țărâna Universului, dincolo de care zvârcolirile absurde și pline de stridențe ale veșnicului cosmopolitism mundan nu mai înseamnă, dintr-o dată, nimic. Spre deosebire de alte ținuturi ale Pământului, Bărăganul are identitate precisă și vână, plesnind de cele mai multe ori cu putere în ziduri, în suflet și-n destin. Creație
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1484301808.html [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
simțit cum se topește ceară Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seară- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Si dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Referință Bibliografica: Vis printre rânduri / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1487487628.html [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
perete de tristețe și unul de bucurie pe care-i înghit rănile pământului. Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci sub care nici o umbră nu e de-ajuns pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul. Poate o să vină noaptea cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi, doar cu brațele tale înlănțuind un trup cu aura iubirii rămasă de veghe, ca un felinar al inimii cu flacăra mică. Referință Bibliografică: Felinarul inimii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 418, Anul
FELINARUL INIMII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 by http://confluente.ro/Felinarul_inimii_llelu_nicolae_valareanu_1329903489.html [Corola-blog/BlogPost/346815_a_348144]
-
ultimul buchet) Se lăsă întunericul,ca un fel de purificare a unei zile lungi,cu toate frumusețile și urâțeniile ei.În sfârșit,noaptea va veni ca o desfătare,odihnă și liniște pentru el.Dar această promisiune se transformase într-o zvârcolire,aproape un coșmar,până când zorile se strecurau prin perdelele lăsate.Se trezi cutremurat de gândul că e ultima zi de școală, Se întreba neîncetat ce va fi după.Anii petrecuți la școală alături de Ana au fost o bucurie inegalabilă. În
CAMERA CU TRANDAFIRI (ULTIMUL BUCHET) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1441648477.html [Corola-blog/BlogPost/343373_a_344702]
-
nălucă sub alte pietre mai îndepărtate. Luai iar la cercetat pietrele și buturugile de lângă mal. Rar de tot, se întâmpla totuși chiar să prinzi ceva. Era bucurie mare când scoteai afară vreun pește, cu pielea sa moale, lucios, puternic în zvârcoliri, mai, mai să-ți scape din mâini. Era o mare mândrie dacă reușeai să prinzi un păstrăv. Numai că, de cele mai multe ori, munca de copil pescar era răsplătită cu vreo doi, trei boișteni, din cei amărâți și... atât. Unii erau
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1403762513.html [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
visele și anii, /oftăm prelung în deznădejdi amare: O, Eli, Eli lama sabactani! / Credința însă biruie năpasta, /cădelnițându-și ruga în tăcere. /Călăii ne străpung cu suliți coasta /și ne adapă cu oțet și fiere. / În urletele crâncenei gheene, /din zvârcolirea cărnii sfâșiate, /sclipește-n diamantul de pe gene /lumina jertfei noastre ne-ntinate. Pe creasta de văpaie a credinței, /noi știm, în greaua zbatere-a durerii, /că încolțește-n miezul suferinței /grăuntele de foc al Învierii. Ni-i ruga, Doamne, pură ca
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
simțit cum se topește ceara Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Și dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Citește mai mult Căsuța noastră, umbră-ncercănatăClădită pe fundație de ceară,Ca mugurii încearcă să răzbatăși dreptul la zidire să își ceară.O mai înalț cu mâinile și pasulCinzeci de ani mereu am ridicat
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Azi am simțit cum se topește cearași-n beznă toți pereții se scufundă,Pe visul meu se așezase seara-Și noaptea devenea tot mai profundă...Te pierd, se pare, vis fără căpestre,Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri-Și dup-atâtea zvârcoliri terestreTe voi închide între două rânduri...... XXI. ALO, URGENȚE DIN INTERGALACTIC, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Sunați, vă rog, spitalul de urgență, Nu mă mai pot opri din tremurat- Și lacrimile curg cu
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
începură să curgă. Sângele țâșni stropindu-i pe combatanți, dar și pe copiii lipiți de gard. Un fior de incredibilă plăcere le străbătu ființele care acum, iată, cunoșteau botezul bărbăției, marea lor bucurie estompând, preț de o clipă, gemetele și zvârcolirile cumplitei creaturi. Urletele combatanților, răgușite de acum de efortul izbânzii, se contopiră cu acelea ale privitorilor și cu chiotele cam stranii ale muierilor. Extenuat de uriașul efort psihic atât de prelungit moșu’ încercă și el un urlet de victorie, dar
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405442803.html [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
guste noaptea cu vârful degetelor ca niște aripi din care țipă zborul drept, mereu drept de țeapăn. Dar trecerea minutelor nu-i mai respira prin umeri, cum odinioară platanul cel tânăr închina răcoare frunzei. Atunci nu ar fi auzit nicicând zvârcolirea nopților pe la colțurile patului așa cum le implora acum să își spargă nălucirea în pieptul aproape viu, pierdut între așternuturile jilave. Suntem atât de singuri în noi. Referință Bibliografică: Singuri în noi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Singuri_in_noi.html [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
moarte. A celorlalți, bineînțeles, nicicum a sa. Leopardul roz e cel care mânjește cu noroiul negru al junglei (din care provine) totul. Lumea ca esență celestă pentru el nu există. Doar ca teren pentru răzbunare și atac. Durerea, sentimentul de zvârcolire a sufletului în fața unei reale nevoi, îi apare drept o banală secvență utopică ce caracterizează numai ființele cu aspect interior mistic. Morala? Morala devine acel substantiv comun folosit exclusiv în cadrul discursurilor colective de manipulat vertebratele tâmpe. Cât despre conștiința carnasierei
ZIUA NEAGRĂ A LEOPARDULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1423911793.html [Corola-blog/BlogPost/341641_a_342970]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > RAVAGIILE URAGANULUI SANDY Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului „Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș.” - Liviu Rebreanu Uraganele - furtuni tropicale de mare intensitate - iau naștere atunci când
RAVAGIILE URAGANULUI SANDY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ravagiile_uraganului_sandy_vavila_popovici_1351843489.html [Corola-blog/BlogPost/344998_a_346327]
-
le iubea, pe ea o iubea, o dorea. De multe ori, când se întorcea de la o femeie, făcea dragoste cu ea. Îl înebunea felul cum făcea ea dragoste, pasiunea cu care se dăruia, tremurul ei de plăcere, gemetele ei și zvârcolirile. Și totuși nu putea să renunțe la viciul lui. I se părea că nu făcea ceva grav, atâta timp cât o satisfăcea și pe ea. Și era bărbat! Treaba ei era casa și copiii. Bine, și serviciul. Nu simțea nicio remușcare. Dar
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1487281276.html [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
sufletului nostru național, atunci el să fie păstrat în formele lui originare și autentice. Iar dacă aceasta nu se mai poate atunci e mai bine să fie lăsat să se stingă în liniște, scutind lumea de scenele apăsătoare ale unor zvârcoliri zadarnice. Noi socotim însă că nu acesta e cazul.”. Pentru Nae Ionescu, înnoirea nu înseamnă schimbare ci „creștere firească” în comunitatea de iubire care este Biserica. Atâta vreme cât această comunitate de iubire funcționează normal, este exclus ca creșterea învățăturii să fie
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape, Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept! Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape! Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte? Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept! Pășesc
CONSTANTIN URSU by http://confluente.ro/articole/constantin_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan!Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute,Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute!E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape,Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept!Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape!Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte?Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept!Pășesc
CONSTANTIN URSU by http://confluente.ro/articole/constantin_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
și văzu „dihania” lucitoare la undița mea. Nu știu cum se face, când am adus peștele deasupra malului, peștele ieși din undiță și căzu pe mal. - Prinde-prinde-l!... Pune piciorul pe el! urla disperat George la mine. Dar peștele, lipa-lipa, din trei patru zvârcoliri ajunsese la apă, și ... cum a dat de apă ... dus a fost, pentru totdeauna! - Băi, ce-ai făcut, Viorele! Băi, ce ghinion!... Să scapi tu așa un pește frumos ca prostul!... se căina înciudat George. Eu m-am liniștit repede
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1395729859.html [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
mongole, cu gura ușor deschisă de plăcere... Într-un elan de recunoștință, îmi dăduse pentru moment să înțeleg, ea mă îmbrățișase îndelung, iar eu îi răspunsesem cu un sărut stângaci, depus undeva îndărătul urechii. Ea îmi întorsese sărutul cu o zvârcolire pătimașa, ca o amantă cu simțurile dezlănțuite, și în cele din urmă mi se dăduse acolo, pe bancheta, în mersul saniei pe sub copacii pădurii în care abia intrasem. Ceea ce mă uimise de-a dreptul, făcându-mă să cred că ea
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Tante_aurore.html [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]