171 matches
-
soția. Aceasta o învăță pe tânăra mămică toate secretele creșterii bebelușilor, de la baie la fricționare pe mâini, pe piciorușe și pe obrăjori ca să facă pielea catifelată și trăsăturile chipului să fie plăcute când vor crește mari. Bebelușii erau frumoși și zvăpăiați. Al doilea născut avea câteodată nervi și țipa de ridica toată casa în picioare. La ora alăptării, primul prindea cu gurița sfârculețul de la țâțișoară și sugea liniștit, în schimb al doilea făcea tărăboi și numai după ce primul adormea, abia atunci
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
acordeon, nu le venea să creadă că au un bal adevărat. Deci nu era sărbătorit doar evenimentul absolvirii anului școlar, ci mai existau și alte considerente locale, care pe tineri nu prea îi interesau. Valentina, în fruntea grupului de fete zvăpăiate, parfumate, rujate și îmbrăcate în cele mai elegante rochițe ale lor, se grăbeau să ajungă în improvizata sala de dans din incinta căminului cultural. Aflase că vor avea o formație de muzicanți în locul vechiului magnetofon folosit la reuniunile tovărășești. Valentina
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
care îi cunoștea și din partea celor pe care nu îi cunoștea, cu simplitate, cu oarecare reținere, de parcă ar fi făcut o boacănă. Singurii, din clasa lui de școală generală, care mai avusese parte de cel puțin aceeași considerație fuseseră : Carmen, zvăpăiata de fată, despre care cu greu ai fi putut crede că va alege medicina și Gabriel intrat tot la A.S.E. dar la comerț exterior, colegul a cărui inteligență îi determinase pe toți din jurul lui să-l îndrăgească. Pentru unii însă
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
în cioculeț gâze pentru puișorii ei. Pandelică s-a așezat pe marginea patului și o urmărea precum leul care a pus ochii pe gazela sprințară de lângă izvorul „fericirii”, și așteaptă clipa ca să pună labele pe ea și s-o devoreze. „Zvăpăiata mă scoate din minți, nu alta”. Didina care avea în ea sânge clocotitor și nu mai putea rezista senzației de-a se dărui conașului, s-a aruncat la pieptul lui și, sărutându-l ca o nebună, l-a cuprins în
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
că trebuie să se ducă la „privata” din livadă și să se ușureze... (cum îl învățase administratorul moș Cobrescu Ilie), dar nu se îndura să se ridice de la masă, căci simțea căldura pulpelor Didinei (care se așezase în fața lui), și zvăpăiata „ospătăriță” își strecurase un picior între picioarele lui, cuprinse de un tremur ușor, că mi se aprinsese la față precum un măr în plină vară. Privirea îi deveni avidită și-i trăda o poftă irezistibilă de-a o poseda. Fiind
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
noi câștigăm, voi câștigați, ei câștigă! Dar ce? Vrei adevărul? Întreabă-mă și lasă-mă să tac. S-a oprit caruselul și eu vroiam să mă urc pe scaunul cel mai apropiat și am zburat, în spatele meu zbura un flăcău zvăpăiat, un brunet mult prea matur pentru cosițele mele blonde, dar mă atrăgea necunoscutul în același raport, în care mă speria, și ne legam cu lanțurile de pe atunci, să nu fie libertatea deplină pentru zborul de mai târziu, să nu cădem
CARUSELUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351468_a_352797]
-
curiozitate am acceptat această invitație la botez. Mergând acolo am avut surpriza să văd că una dintre fostele mele colege de școală generală era printre cei care se botezau. Am rămas foarte surprinsă, deoarece o știam pe ea foarte năzdrăvană, zvăpăiată, o fată foarte deșteaptă, dar independentă în același timp. Am rămas șocată și mirată de actul ei. Pe parcursul predicii și în urma actului de botez, am fost foarte mișcată. Cele două ore cât a durat botezul, mai tot timpul am plâns
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356557_a_357886]
-
lăstari Să-mi ajungă la palat; Și tot cântă disperat - Cu-un taraf de lăutari: „Cric, cric ... a mea prințesă! E târziu, ziuă se face ... Nu e bine, zău, nu-mi place! Tu mă-nvinui că metresă Mi-e lăcusta zvăpăiată? Cu picioare top-model!!! Nu te uiți că-s mititel? Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
despărțit, altele sunt în colecții particulare unde-i o cinste să te afli ca artist plastic. Nici expozițiile nu le-am numărat, apar scrise în „notele personale despre pictor” din volumul pe care vi l-am trimis. Cu toate că eram o zvăpăiată, am primit premii, chiar de când eram copil. De câte ori era întrebată mama mea „unde sunt?”, dânsa contra-întreba: „dar ce a mai făcut?”. Eram un copil zburdalnic și probabil că am făcut atâtea necazuri părinților că întrebarea era justificată. Însă, atunci când era
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂLĂRIA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PĂLĂRIA Rătăcind colo-n câmpii Printre flori de păpădii, Fluturele, cam distrat Și puțin cam zvăpăiat, Și-a pierdut, nimeni nu știe, Eleganta pălărie. Și, întreaga primăvară, Chiar din zori și până-n seară, Fără tihnă scotocește, Numai că nu o găsește! Ce e extraordinar E că, fiind cam ștrengar, Nu e supărat deloc, Întâmplarea-i cu
PĂLĂRIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362736_a_364065]
-
CALIGRAFIE ZVĂPĂIATA Cuvintele se lipesc de tine și nu mai pot să le desprind. Stau strânse pe trupul tău că o caligrafie de mii de ani scrisă de un caligraf chinez de la casa împăratului care nu mai știa nimic de iubita sufletului
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
un caligraf chinez de la casa împăratului care nu mai știa nimic de iubita sufletului lui, rămasă de mult undeva într-un sat agățat într-o amintire. Între timp caligrafia cuvintelor mele se înșiruie pe trupul tău alergând din ce in ce mai repede, din ce in ce mai zvăpăiat așa că nu îi mai pot ține șirul... Mai adaug câte un cuvant ce se strecoară grăbit printre celelate dar tu îmi pui degetul arătător pe gură și întrerupi nașterea cuvintelor Deja am spus prea mult. Iar faptele... faptele așteaptă la
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
am pictat personal, se împăuna Leon. Era atât de amuzant și copilăros. Guvernanta zâmbi discret - Nu mă îndoiesc, ești un artist plin de talent. Poate, te ajută Eduard să-l aduci. Sunt tare curioasă, să-l văd. Leon era un zvăpăiat, îl trăgea pe Eduard de mână, nerăbdător. - Încet, nu plec nicăieri, surâse femeia. Beth s-a întors, să iasă din încăpere. - Nu pleca! Doresc, să discutăm. - Am ora de balet, mă grăbesc. - Nu te rețin. Voiam, să știu, dacă lucrurile
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
minte această teorie pînă atunci, Estera era fericită, ea venise acasă cu gîndul să-i povestească lui Mancuse despre fericirea Afroditei, pentru că și prietena ei, ca și ea, de altfel, descoperise brusc fericirea în simplitatea ei emoționantă, puternică și crudă, zvăpăiată și melancolică, deșănțată și castă în același timp. Mîngîierile erau o contopire a simțurilor, sexul era o emoționantă topire în fericire, cuvintele erau flori risipite peste pîntecul ei de femeie însetată de dragoste ca pămîntul fertil de ploaie. Ce frumoasă
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
și plecă cu mașina. În seara următoare se întoarse la conac însoțit de contele Dracula. În salonul de oaspeți, contele, cu sobrietatea-i caracteristică, îl mustră pe Vlad pentru comportamentul său necivilizat și-l lăudă pe Mircea. Își sfătui strănepotul zvăpăiat că nu e cazul să facă abuz de puterile sale paranormale. Dar străbunicul și strănepotul nu ajunseră la un compromis. Băiatul era încăpățânat și-l înfruntă cu neobrăzare. - Atunci te iau cu mine la castel! - conchise Contele. Voi încerca să
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
senină cât ne-a povestit despre noră și nepoată, s-a umplut brusc de-un nor de lacrimi! Cuvintele se împleteau cu învolburate amintiri într-un cor al durerii mute . Sufletul era undeva departe, în trecut , unde Simona , o copilă zvăpăiată, ridica strada și casa bunicii în slava cerului! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (118) Referință Bibliografică: CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (2) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
casa stăpânilor săi. Morala acestei povestiri este că oamenii trebuie să respecte animalele, să le îngrijească, și să învețe de la ele, înțelepciunea firească a fiecărei specii. Desigur, povestea este cu happy-end, Sașa se reîntoarce acasă, nu mai este așa de zvăpăiată, a învățat multe din aceste aventuri de la țară. Este mai chibzuită și mai răbdătoare. Însă, când pleacă stăpânii de acasă, năravul din fire nu are lecuire. Tot mai scotocește prin dulapuri, în căutare de noutăți. Dar stăpânii o iubesc și
O POVESTE MINUNATĂ, DESENATĂ ŞI PICTATĂ. DANIELA IONELA FIRICEL, CĂŢELUŞA SAŞA, EDITURA SF. IERARH NICOLAE, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357455_a_358784]
-
fierbinți, recunoscătoare și fericită că era lîngă ea, și era datoare să-i răspundă cu dragoste, pentru că Dumnezeu i-l trimisese cînd era ea mai disperată și mai nenorocită. În sinea ei, Roua recunoștea că nu fusese niciodată o femeie zvăpăiată, cu ochii după bărbați, primul care îi sucise mințile, Ignațio al ei de care și uitase cu vremea, o și luase de nevastă și, dacă nebunul de Caiafa n-ar fi sărit peste ea și nu ar fi luat-o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
că trebuie să se ducă la „privata” din livadă și să se ușureze... (cum îl învățase administratorul moș Cobrescu Ilie), dar nu se îndura să se ridice de la masă, căci simțea căldura pulpelor Didinei (care se așezase în fața lui), și zvăpăiata „ospătăriță” își strecurase un picior între picioarele lui, cuprinse de un tremur ușor, că mi se aprinsese la față precum un măr în plină vară. Privirea îi deveni avidită și-i trăda o poftă irezistibilă de-a o poseda. Fiind
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
creionează adolescența clocotitoare prin care a trecut cu zâmbetul pe buze, când iubirea pătimașe o-nvăluiește cu atâta pasiune... și merge senină (tot înainte cu încredere în bunul Dumnezeu și speranța că va reuși în viață) trecând de la stadiul codanei zvăpăiate, la postura de mamă devotată. O vedem muncitoare conștiincioasă în hala de fabricație unde se executau piese pentru aparatele de măsură și control, iar la sfârșit de program alerga cu sufletul la gură, topindu-se de dor pentru pruncul care
UN MIC POPAS LA SFÂRŞIT DE VEAC . DESTINE ÎN OGLINDĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359449_a_360778]
-
răsfață Beth. - Da, draga mea, puteți lua toate animalele de la conac! “Să n-o uitați pe lady Morgan”completă în sinea ei, Alma. - Deci, pot? insistă Leon. - Desigur! aprobă lordul. - Uraa! Eduard zâmbea îngăduitor. El era elementul de echilibru,între zvăpăiată Beth și enigmaticul Leon. Mezinul își arăta un alt aspect al caracterului. Spontaneitatea și prospețimea vârstei, cu exclamațiile de bucurie și mulțumiri. Era un copil lipsit de inhibiții. Alma râdea cu toată inima, privindu-l. Lordul nu scăpase nimic din
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
geamului și Năică și-a aruncat ochii în odaie ca să vadă ce fac (porumbeii), îl apucă damblalele. Didina era deasupra boierului, care-i prinsese sânii în mâini, și din când în câd o apleca și-i săruta cu nesaț, iar zvăpăiata striga de nu se poate: „Uite-așa, mânca-ți-aș gura, să se ducă umflătura!”. Pe Năică-l luă cu tanspirație și, în loc s-o deteste, își zicea în gând cu regret: „ Cum se mișcă mititica!... Nebunica își arată burtica?! Ia
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
cu zilele. Nu a mai împrumutat cineva o carte de ... de ... - De ieri, uituc bătrân și cocoșat! De ieri, când au venit cei doi îndrăgostiți să se regăsească printre rafturi. Mi-a tremurat codița virgulei când am văzut cât de zvăpăiați erau. - Mă mir că nu ți-a tremurat-n cap Apostroafele atunci când erau să dărâme raftul cu tot cu cărți de ajungeam toate la Anticariat. Alt loc n-au găsit decât în bibliotecă. - În paranteză fie spus, atenție! deschid paranteza ... - Puah! Mai
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
de un albastru închis și, foarte elegantă ba, mai are și un Mercedes, o nebunie. - Ei, gata, nu înțelegi si-atat! Am incercat sa o mai înveselesc. Ramona veni cu Rex în vizită. Ramona fiind colega cu Lucian, o fetiță zvăpăiata și frumușica foc, veselă și exuberanta, exact contrariul lui Lucian. Ea zice că îl iubește, el nu zice nimic, dar sunt sigură că o apreciază foarte tare. După ce ne-am sărutat pe năsucuri, Ramona și Rex au plecat prin parc
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
am pățit cu el!... nu-ți mai spun, închinatul... Iar tu strigai isterizat când să intri în clasă: „Nu merg! E bine? Nu vreau!...” Așa i-ai spulberat bucuria bietei tale măicuțe. - Ce puteam să-i fac?!... Era un copil zvăpăiat și nu avea pic de astâmpăr, spre deosebire de tine care erai mai liniștit, (așa mă vedea dânsa care nu stătea cu mine să fi văzut ce peri albi îi scoteam măicuței și bunicii mele, unchului Bocănici, care se-ngrijau de educația mea
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]