5,341 matches
-
a pariat pe scriitori precum Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, Cezar Baltag, Nicolae Velea, Grigore Hagiu, Matei Călinescu) a fost Paul Georgescu, cel care i-a oferit primul post de corector la „Gazeta literară”. Portretul foarte nuanțat realizat de Gabriel Dimisianu pune în evidență personalitatea contorsionată a acestui scriitor, adesea greșit înțeles: „Relațiile cu tinerii ale lui Paul Georgescu (de fapt era el însuși tînăr în anii de care vorbesc, fiindcă nu împlinise 40 de ani) luau repede formele prieteniei. Nu arbora aere profesorale
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde? La Dinicu Golescu! - p. 278). Atomul din
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
critic necesar (prefață, note etc.), a sprijinit reeditările clasicilor într-un mod sistematic și înțelept. Această muncă de editor al clasicilor, de inițiator de colecții de istorie literară, nu va fi niciodată îndeajuns de apreciată și nici suficient de bine pusă în evidență. Din această postură și cu enorma experiență pe care o avea în domeniul editării, Z. Ornea a putut să-și exprime opiniile și despre munca altora. A și făcut-o ca un expert foarte necesar, într-un domeniu de foarte
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
-ii (cu doi i sonanți)". Regula specială era constituită "ca să evităm prezența a trei i consecutivi, care chiar la pronunțare par incomozi (sau neeufonici). De aceea mulți dintre noi și spun, nu numai scriu, iei " (p. 80-81). Toată această discuție pune în evidență un singur lucru: în fond, scriem și pronunțăm teoriei - nu teoriii (cu doi i în rostire) nu dintr-o presiune clară a uzului sau dintr-un principiu rațional și analogic (dimpotrivă, analogia și regularitatea sistemului ar fi favorizat poate a
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
nu însemnau nimic, din punctul de vedere al lui Lovinescu. Trebuia, neapărat, să-i consacre Lovinescu lui Slavici studii speciale? Cred că ar fi trebuit. Îndreptăm astăzi o maximă exigență spre o mare conștiință critică, datoare să cuprindă totul, să pună în evidență valorile estetice ale tradiției și ale actualității. Dacă ar fi vorba de un critic minor, întrebarea și răspunsul ar fi complet nerelevante. De ce, totuși, nu a contat deloc Slavici pentru Lovinescu? Încerc să înțeleg, iar nu să acuz. Am putea
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
-o expresia antipatiei lovinesciene s-a dezvăluit public în volumul II al Memoriilor, apărut în 1932. Portretul începe cu mici ironii despre "ofițerașul" Camil Petrescu (prima ipostază în care l-a cunoscut criticul), despre nervozitatea lecturilor sale în cenaclu, care punea în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii", despre naivitățile gazetarului în ziarul trilingv "Timișoara" și despre ridicolul unei înfrângeri electorale. Toate aceste elemente aparent disparate se adună însă într-un portret vitriolant al
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
amplificat cu teme "fierbinți" privind, în principiu, etapele destinului românesc și opțiunile politice din tinerețe ale lui Eugčne Ionesco, în contextul întregii generații '27, dar a și fost, într-o mare măsură, "deturnat" de la scopurile sale inițiale. Faptul este apăsat pus în evidență chiar în prezentarea editorului de pe cea de-a patra copertă a ediției franceze: "În ultimii ani, interesul unora pentru tinerețea petrecută în România a marelui dramaturg și om de litere francez Eugčne Ionesco a condus la numeroase interpretări eronate ale
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
Brezianu remarcă la capătul unei experiențe de douăzeci de ani petrecuți pe pămînt american că, inclusiv în Statele Unite, există mulți adversari ai culturii descinse din ideile corectitudinii politice. De fapt, observă cu justețe autorul român, specificitatea culturii americane a fost pusă în evidență încă de Tocqueville care scria, în 1830, că ea este "produsul a două elemente perfect distincte care, pe alte meleaguri, s-au războit perfect, dar pe care americanii au izbutit să le încorporeze cumva unul într-altul și să le
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
Brucan pe care politologul și-ar fi asumat-o cu o lipsă de umor care i se citește pe față, ci însăși condiția politologiei. Politologul este în măsură să lumineze semnificațiile și logica evenimentelor încheiate. El este cel desemnat să pună în evidență cauzele care au dus la o anumită evoluție politică și să explice consecințele acesteia. Orice politolog care se respectă poate explica rațional orice schimbare în raporturile de forțe de pe scena politică, de ce un anumit eveniment s-a petrecut într-un
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
de a cărui soartă nu mai știm nimic la sfârșitul filmului), nici protagoniștii nu capătă prea multă profunzime. Sugestiv, regizorul preferă cadrele exterioare scenelor de interior, iar în primele alege de cele mai multe ori perspectivele largi în detrimentul prim-planurilor, pentru a pune în evidență limbajul trupurilor și a sugera participarea naturii la acțiune. În schimb, povestea este (prea) schematică și încărcată cu simboluri nepuse în valoare. Mai mult, apar și detalii inutile, precum gesturile de afecțiune dintre Ron și Hermione, care par să sugereze
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
a părut exagerată și au protestat inclusiv autori care se pronunțau deschis pentru sincronizarea literaturii române cu literatura occidentală (precum E. Lovinescu, la a cărui revistă, "Sburătorul literar", Fundoianu publicase). Vom reveni la replici și proteste. Deocamdată e important să punem în evidență faptul că observațiile lui Fundoianu sînt neobișnuite doar prin radicalismul lor și prin soluția întrevăzută. Altfel, acuzele de imitare a literaturii franceze nu lipsiseră nici pînă la Fundoianu. Nicolae Iorga, pe care, cum am văzut, autorul îl citează, condamnase furtunos
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
apelează la Heidegger, al cărui Sein und Zeit e citat la sursă într-o ediție din 1941, și la Conceptul de angoasă al lui Kierkegaard. Referințele germane curg firesc în continuare, intersectate cu trimiteri la Blaga și Călinescu, pentru a pune în evidență ideea că "angoasa este expresia afectivă a înstrăinării omului într-un univers ostil", iar "bucuria creatoare este semnul victoriei asupra alienării" (p. 23). Apelul la concepția marxistă revine periodic, ca și în eseul despre Franz Kafka, pentru a arăta că
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
în favoarea ficțiunii. Avem a face cu încercări de reîntoarcere la primordialitate, de-o impresionantă pregnanță psiho-fizică. Urmărit de spectrul naturii, Creangă încearcă, instinctiv, a-i recupera elementele după care tînjește în mod măcar subliminal. Habitudinile sale sînt pantagruelice. G. Călinescu pune în evidență voluptatea ieșită din comun a scriitorului în legătură cu hrana: El mănîncă o dată zece ouă, o strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mîncare, cu acea plăcere de a mesteca alimente de tot felul cum este
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
său oficial" (VIP 19, 2001, 3); "dădea nenumărate telefoane unei femei ce nu avea nici o legătură cu prietena sa oficială" (VIP 19, 2001). Chiar și cuvintele cel mai puțin marcate din serie au o anumită conotație socială, care poate fi pusă în evidență prin compararea contextelor tipice de apariție: prieten e folosit mai ales cu referire la tineri și la persoane cu un standard social mediu sau ridicat; locuirea în comun nu este exclusă, dar nu e nici presupusă. În cronicile de senzație
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
creații ale muzicienilor olandezi, am putut reaudia Interferențele africane ale Mihaelei Vosganian, o pagină de un cuceritor dinamism, de o temeinică așezare a spațiilor sonore. La Radio, în Studioul "Mihail Jora", concertele celor două ansambluri simfonice ale Formațiilor Muzicale au pus în evidență o cu totul altă concepție privind organizarea debutului de stagiune. Mai puțin obișnuit în cazul marilor instituții similare europene, primele concerte au fost încredințate nu oamenilor casei, ci unor dirijori invitați. Este posibil atunci când aceștia sunt - pe de-o parte
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
lui Claudio Bartocci, Alle origini del mito di Einstein. Din episoadele biografice, din fragmentele de corespondență și amintirile contemporanilor rezultă portretul unui personaj accesibil, spiritual, afectuos, fără manifeste retorsiuni ale spiritului de geniu. Este probabil că editorii au intenționat să pună în evidență latura umană a autorului teoriei relativității, așa cum reiese din titlul antologiei. Regăsim în ea spuse einsteiniene cu valoare sapiențială, unele rămase în folclorul monden sau științific: Omul a fost înzestrat cu suficientă inteligență pentru a-și da seama de incapacitatea
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
actualitate i-a constituit însă primul domeniu de afirmare. A debutat târziu într-un volum propriu, în 1973, la 47 de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici și scriitori contemporani, poeți și prozatori, glosați fie pentru a pune în evidență evoluția limbajului poetic, fie pentru a stabili repere în evoluția narațiunii și a personajului. Al doilea volum, Relief contemporan (1974), era rodul aceleiași atenții îndreptate spre imediata actualitate a valorilor. Cărțile ulterioare însă restabilesc un echilibru, recuperând fie aspecte teoretice
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
cuvinte la Dosoftei, cum e cazul, de pildă, al substantivului ,trăsură", care înseamnă ,necaz", în versurile ,Straje și ferință mi-am pusu-mi pre gură/ Când stă păcătosul de-m face trăsură" (p. 22). Satisfacția filologului e nemăsurată când reușește să pună în evidență evoluția limbii și performanțele ei estetice în concordanțele comparative dintre Psaltirea Șcheiană, Psaltirea lui Coresi, Psalmii în Biblia de la 1688, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (p. 22-51). Virtuțile analizei de text realizate de Al. Andriescu aici trebuie căutate, în
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
încă de atunci, pentru scriitorul transilvănean autoxilat în Lembergul cosmopolit, folclorul nu reprezenta marea artă. De aceea sancționează ignoranța prin însuși bunul simț popular, din interiorul mentalului colectiv, de acolo de unde venea Simplițian. Tot ce este reacția personajelor din infratext, pune în evidență nivelul cultural al epocii, disproporția între straturile de cultură, între puținii care știu și înțeleg și mulțimea celor care nu știu, dar tratează totul cu agresivitatea ignorantului. Tot acest spectacol ne amintește spusa lui Machiavelli cum că există minți care
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
însemnat, în primul rând, ieșirea la rampă a unei noi asociații ArtLink, care își propune să se ocupe, și ea, de această direcție a dansului, cu ediții, pe teme diverse, din doi în doi ani. în același timp, Festivalul a pus în evidență o serie de creatori, mai exact spus de creatoare ale genului, deoarece în această ediție au fost invitate să-și prezinte lucrările numai tinere coregrafe, câteva chiar debutante. O discriminare pozitivă, ca să folosesc un termen de strictă actualitate. Inițial, au
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
profesorul Universității de Studii Ebraice din Ierusalim, cel mai important specialist mondial în istoria Kabbalei, Moshe Idel este născut la Târgu Neamț și vorbește impecabil românește), dar și cîteva recenzii la cărți de Umberto Eco sau François Furet, care îi pun în evidență erudiția și spiritul analitic. Moartea misterioasă a profesorului Ioan Petru Culianu impinge cititorul acestei cărți spre o anumită grilă de lectură. Într-un fel este păcat pentru că în felul acesta el poate trece cu vederea aspecte importante ale scrisului acestui
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
a ecourilor vremii, impactul său e direct proporțional cu (in)stabilitatea epocii: toate jurnalele noastre "de sertar" apărute după 1989 se încadrează aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al treilea tip; pretextul său e o "escursiune" care pune în evidență confruntarea între două culturi sau moduri de viață. În literatura noastră, aceasta e forma cea mai veche, căci toți diariștii autohtoni de la Milescu se trag. Interesant este că, o dată cu trecerea timpului, se observă o vizibilă culturalizare a formei. Pe la 1930
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
să întrerupă, să delibereze."); 4. superioritatea (Maiorescu se poartă în permanență ca un dascăl sever, "cumsecade cu ucenicii docili, dar neîndurător cu recalcitranții" - pentru întreaga discuție vezi pp. 353-354). Întrebarea care se pune este dacă exegetul nu exagerează atunci cînd pune în evidență natura contradictorie a lui Maiorescu, faptul că fiecare teză vizînd personalitatea și ideile sale este însoțită de propria sa antiteză. Nu cumva, pentru a-și confirma vocația de critic iconoclast, gata să ia în răspăr ideile preconcepute și locurile comune
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
la anihilarea forței unei ideologii.” (p. 78) În calitate de insider, actualul președinte al României realizează și cîteva portrete admirabile ale unor lideri comuniști mai vechi sau mai noi (inclusiv Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu). Cu luciditate și sinceritate el pune în evidență calitățile și defectele umane ale acestora, mărturie importantă capabilă să confere unghiuri noi de interpretare specificității regimului comunist din România. Ion Iliescu are chiar curajul să vorbească despre „patriotismul, care nu li se poate, totuși, nega” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
a fost tipărit la Brașov (având și hârtie cu filigran brașovean - coroana), dar că a avut, cu certitudine, drept izvor pentru tipărire, Octoihul de la Păuliș, din 1530. În lumina acestor repere ale valorificării moștenirii noastre culturale, cercetarea istoriei tipăriturilor coresiene, pune în evidență mai pregnant personalitatea acestui adevărat ctitor de cultură, făcând din Coresi un reprezentant de seamă al umanismului românesc, care a “instituționalizat actul de cultură” (Traian Vedinaș, Coresi, Ed. Albatros, București, 1985, p. 178).
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]