3,716 matches
-
reformelor democratice constituie cadrul, zugrăvit în culori neutre, fără acuzații, parti pris-uri, părtiniri sau patimă, în care realitate și imaginar se întrețes, în care copiii cresc, se maturizează, iubesc, urăsc, se căsătoresc, au la rândul lor copii, divorțează, iar maturii îmbătrânesc și mor. Dincolo de întâmplările narate și de descrieri se regăsesc, ascunse cu grijă „comorile” culturii chineze. Prima dintre ele este buddhismul reprezentat de regele Yama și curtea sa. Pentru a reveni în lumea oamenilor, Ximen Nao trebuie să se debaraseze
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
Murgoci În urmă cu patru ani, Andreea Esca i-a acordat un interviu lui Radu Buzăianu, în care a vorbit despre mai multe subiecte, dar și despre Adrian Sârbu. Întrebată de jurnalist dacă i se pare că Adrian Sârbu a îmbătrânit, îndrăgita știristă a zis: "Nu. Eu cred că lui îi este imposibil să îmbătrânească. O să moară ca Benjamin Button, copil. Ideile și planurile pe care el le are, noi n-am fi avut curajul să le gândim nici la 20
Ce declarație neașteptată a făcut Esca despre Sârbu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30287_a_31612]
-
Radu Buzăianu, în care a vorbit despre mai multe subiecte, dar și despre Adrian Sârbu. Întrebată de jurnalist dacă i se pare că Adrian Sârbu a îmbătrânit, îndrăgita știristă a zis: "Nu. Eu cred că lui îi este imposibil să îmbătrânească. O să moară ca Benjamin Button, copil. Ideile și planurile pe care el le are, noi n-am fi avut curajul să le gândim nici la 20 de ani. Crede-mă. Întotdeauna a fost înaintea timpurilor lui și chiar și azi
Ce declarație neașteptată a făcut Esca despre Sârbu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30287_a_31612]
-
punct pe cele două colege. Am auzit despre nemulțumirile lor, că le discriminez, că favorizez pe alții, etc. Aimee a ieșit la pensie de 15 ani. În piesă are rolul unei femei fatale. Ea nu-și dă seama că a îmbătrânit. Se vrea femeie fatală la 68 de ani. Cezara, la fel, e pensionară. Mi-a fost impusă într-o piesă de conducerea teatrului. A dat probe, că nu mai juca nicăieri. Teatrul are și actori angajați, care trebuie să joace
Iacobescu și Dafinescu se ceartă cu Rodica Popescu- Bitănescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/29684_a_31009]
-
respirația sau să stai cu o batistă la nas. Lucrurile astea le-am văzut treptat, pe parcursul sutelor de vizite pe care le-am făcut, de-a lungul anilor, în strada Arcului 3, ca și cum carcasa de beton se degrada, se urîțea, îmbătrînea, o dată cu împuținarea discretă și fatală a ilustrului ei locatar. Însă atunci, în 1976, nu era încă nimic din toate astea. Dragomir, care tocmai împlinise 60 de ani, ne-a primit, pe Noica și pe mine, în minuscula lui garsonieră cu
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
luciditate, până când ea începe să vadă. Memoria devine umbră pe care, din neatenție, ai fi putut să calci. Elegie Și dacă nu ar fi decât acest alb strălucitor al amintirii pe care să-ți așezi capul... Acela voi fi eu, Îmbătrânit sub mângâierile tale, piatră îngenunchiată pe care se mai văd niște urme, de pe vremea când încă mai purtam orhidee la picioare, împletite de mâna unei negrese sălbatice. Timpul e un templu unde s-a ascuns mirarea. Ce să mai caut
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
din gura lui Tati-Lale, Mami-Didi și a vecinilor lor de la Breaza: este singurul câine despre care știu sigur că s-a sinucis! Într-o iarnă aspră, spre sfârșitul anilor '50, Bob al meu a simțit că i se apropie sfârșitul: îmbătrânise, dinții îi căzuseră și mânca tot mai greu, cotarlele intrau acum în curtea lui ca la ele acasă, ba veneau să-i fure mâncarea din strachină fără ca el să le mai poată pune pe fugă. Atunci, a plănuit să moară
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
fost săltat într-adevăr de hingheri în duba lor sinistră. A dispărut din viața noastră așa cum a apărut, pe neașteptate, dar a lăsat o pildă de devotament și abnegație cum de la puțini oameni m-aș putea aștepta. Dar voi? (Din Îmbătrânind tăcut pe canapele roase)
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
și Ilarie îi suflase biserica și resursele ei. Tinerii vedeau azi îngeri; stolul lor se înmulțise descinzând din văzduh în diferite capitole bugetare. El de abia acum se dezmeticise. - "Prea târziu", îi spusese Ilarie, înfigându-i un pumnal în inimă. îmbătrânise, constată învins, trăgând după sine servieta-i plină de manuscrise morale și culturale. Dacă ar fi ascultat cel puțin de sfaturile nevesti-sii, doamna Simina Burdea născută Pomană, directoarea Școalei de menaj Despina Doamna, care mereu îi spunea: - Lache, să nu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ca un câine Cu dinți năpraznici de topor! Știu, rănile-ți că se vor drege Și totuși simt că mă sufoc în propria-mi fărădelege, Când țâp bucăți de codru-n foc. Ninsoare dragă Ninsoare dragă, iartă-mă-s bătrân. îmbătrânii și eu, ninsoare castă! Și totuși pot cocleala s-o amân Când cerbii tăi sub geamuri îmi adastă. Ninsoare hăruită și cu spor, Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
fiu domn, nu poet. Am trecut de 99 de ani și m-apuc de filatelie. Copiii îmi mănâncă din palmă, iar păsările - din suflet. Mă uit în ochii femeilor și amețesc întruna. - O, Doamne (mai răbufnesc uneori), greu e să-mbătrânești! Tinerii strigă după tine pe stradă The Mask, vârstnicii nu te recunosc, tu nu ești de-al lor, veșnice nematur care asculți, bâțâindu-te, rock-uri. Banchet dat în onoarea lui Petre Stoica; vechiul menu găsit într-un sertar. 1
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
Vasile Dan Mă gîndeam: morții îi plac mai ales poeții tineri toți fără vîrstă fără să îmbătrînească vreodată cum le mai troznesc atunci oasele precum niște versuri nou-nouțe sub pneurile ei foarte, dar foarte critice apoi brusc sar ei iar în picioare căci nimic nu prevestea ceea ce avea să se întîmple. Era o zi ca oricare alta
Numărătoarea inversă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/3200_a_4525]
-
rîzi, atît de concretă că-ți vine să plîngi. Mai tîrziu, doamna cu care ,istorisirea" pleacă din țară, desfăcîndu-se într-o pereche de povești, una care pătimește în amintirea Mamei furate, aici, alta care caută explicații, acolo. În fine, ziarista îmbătrînind deodată cu sistemul, numărîndu-i, cu puterile crizei de ani, zilele de după '87. Pare o singură poveste, a întîmplărilor prin care, în trei sferturi de secol scurt, a trecut una și-aceeași femeie. Mai mult decît un eseu de universitar, Confesiuni
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
278). Mai are însă suficientă detașare pentru a observa conformismele: , Se întrec oamenii în respect și stimă - ceea ce mă face să cred: 1) că n-am făcut rău nerăspunzând la feluritele atacuri de acum trei ani; 2) că încep a îmbătrâni" (p. 283). În 1940, Mihail Sadoveanu nu avea, totuși, decât 60 de ani. Lamentații în legătură cu vârsta lipsesc din însemnările sale. Multe pagini sunt ocupate și acum, ca în prima tinerețe, de observații, aforisme, maxime și proverbe, culese din cărți. În
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
Paris într-o zi cu ploaie,/ nu voi vedea Parisul, am renunțat/ la femeia care de bună seamă m-ar fi convins/ cu un sărut din mila publică să mor la Paris într-o zi cu ploaie// înainte de-a îmbătrîni aici,/ unde se ascunde lunetistul,/ unde lunetistul se ascunde în tufa de baștină,// înainte de-a îmbătrîni aici numărînd mereu banii/ păhăruțului ce ni s-a dat,/ păhăruțului ce ni s-a luat,/ fie numele păhăruțului binecuvîntat,// înainte de-a
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
seamă m-ar fi convins/ cu un sărut din mila publică să mor la Paris într-o zi cu ploaie// înainte de-a îmbătrîni aici,/ unde se ascunde lunetistul,/ unde lunetistul se ascunde în tufa de baștină,// înainte de-a îmbătrîni aici numărînd mereu banii/ păhăruțului ce ni s-a dat,/ păhăruțului ce ni s-a luat,/ fie numele păhăruțului binecuvîntat,// înainte de-a îmbătrîni aici ascultînd mereu ploaia/ cu exilații și cu morții, susurul ei nocturn/ peste case revărsat, peste
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
aici,/ unde se ascunde lunetistul,/ unde lunetistul se ascunde în tufa de baștină,// înainte de-a îmbătrîni aici numărînd mereu banii/ păhăruțului ce ni s-a dat,/ păhăruțului ce ni s-a luat,/ fie numele păhăruțului binecuvîntat,// înainte de-a îmbătrîni aici ascultînd mereu ploaia/ cu exilații și cu morții, susurul ei nocturn/ peste case revărsat, peste tufa de baștină, a domnului lunetist" (Lunetistul). Spre a evita de bună seamă plonjarea discursului în excesivă fluență, într-o melancolie caligrafică (simptome ale
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
de cataclism, Alexandra transcrie amintiri-ventuză, post-scriptumuri restrînse la o viață de hazard, întocmită ca și cum ar pune în operă (sic!) primul capitol dintr-un roman, apoi ar trece la altul, și tot așa: , Ne-am privit: un bărbat și o femeie îmbătrînind, cu pasiunea fizică în scădere, obosiți de obstacolele peste care au fost obligați să treacă pentru a rămîne împreună. Doi căutători de comori dezamăgiți după ce rătăciseră îndelung unul în trecutul celuilalt, în labirinturile amintirilor nedezvăluite, cărora nu le cunoșteam cheia
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
avea aer, să respire. Nici apă, ca să bea. Și nici o roadă a pământului nemodificatră genetic. Va fi vremea în care mirii vor intra în camera nupțială cu masca de gaze pe cap. Astfel echipați, nimeni nu-i va împiedica să îmbătrânească într-o societate ce va trebui să-și cumpere tinerii: de pe acele meleaguri unde femeile mai au încă primitivul obicei de a naște. Urmașului nostru i se vor implanta dinți de cum va aborda mersul în două picioare, în urechi va
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
Femeile înțeleg prin bătrînețe pierderea frumuseții sau a trecerii de care se bucură în ochii bărbaților, iar uneori neputința de-a avea copii. Bărbații înțeleg cu totul altceva prin bătrînețe. Viața nu le oferă, ca femeilor, nici un indiciu precis că îmbătrînesc, ci le dă sentimentul, treptat, al apropierii necunoscutului. De aceea poate majoritatea bărbaților nu se pricep să vorbească despre moarte." Și pleci. Pur și simplu pleci.
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
și sentimentalism, ruptură și reîntregire a eului: , Nu mă mai încurc cu obiecte uzuale de scris/ poemul acesta îmi curge prin degete/ ridicându-se cu o viteză amețitoare deasupra orașului// de-acolo de sus/ lui dumnezeu îi poate părea că îmbătrânim mai încet/ că nimeni nu suferă/ printre munți de cartoane/ și sticle de plastic ușor reciclabil// nu mi-e frică să devin sentimental/ nu mi-e frică să povestesc în poem/ până mă podidesc lacrimile/ nu mi-e frică să
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinței înscrise iremediabil în condiția umană. Dar în primele decenii
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
bogăție, nu milioanele pe care le câștiga și le transformă în cecuri strângând averi uriașe: Constantă (zisă Pusă), Vasile (moare la 12 ani) și Niculina, care moare la câteva luni. ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai îmbătrânit? Am băut vin mult cu gheață Și-am dormit la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai îmbătrânit? Am băut vin mult cu gheață Și-am dormit la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce purta numele mamei, Constantă (Pusă), în brațe. Prin 1942, Tânta îi aduce pe lume un băiețel, pe nume Vasile (i-a pus numele fratelui său). S-a suit Zavaidoc într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în plus nesomnul și...paharul. nesomnul să fugim prin lumi străine, paharul să sorbim licori divine și sufletul, ștergar de mângâiere al frunților turbatei noastre ere. acum, c-am spus la lume cine ești eu te-aș ruga să nu îmbătrânești; privește toate florile de-afară; tu esti simbol frumos de primăvară. mai ai de mers spre viața, măi vâlcene. te-așteaptă pajiști mari cu cosânzene și-ți cresc nepoți cu zbenghiuri peste frunți; ține-te drept, c-o să le joci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]