1,610 matches
-
își imaginase Inuchiyo că avea să fie. Inuchiyo fu mai binevoitor decât de obicei în primirea pe care i-o făcu generalului înfrânt. Toshinaga era la fel de îngrijorat ca și tatăl său și-l ajută pe fugar să-și scoată sandalele îmbibate de sânge. — Mă simt de parcă aș fi la mine acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat în abisul deznădejdii și îl face să nu mai fie suspicios și plin de amărăciune. Este singurul lucru care îl determină să mai spere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căruță de la compania noastră, mi-a potolit setea istovitoare datorită pierderii unei mari cantități de sânge, m-a urcat în căruță, m-a ținut în brațe pe drumul denivelat, atenuând zdruncinăturile care-mi cauzau dureri atroce în cotul stâng sfărâmat, îmbibându-și hainele lui cu sângele meu, care încă mai curgea din abundență. Prin anii 1996, în timp ce mă aflam la Vatra Dornei, m-am găsit cu oameni din Bărgăuanii lui Mihai, care-mi spuneau că familia lui Mihai folosea același apelativ
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
după dulciuri și i le mâncam dând vina unii pe alții, spre disperarea tatălui meu care ne ținea discursuri despre demnitate. Seara ne adunam cu toții pe o rogojină în fața casei și eu stăteam veșnic în brațele lui mirosindu-i pieptul îmbibat de poveste. Moșul ne spunea multe lucruri despre locurile pe care le-a mai înfăptuit, despre nepoții lui, despre copiii lui care parcă l-au uitat și despre faptul că o să muncească până n-o mai putea doar să câștige
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am ascuns în spatele cărții lui Raymond Carver. Pe care o luasem cu mine doar fiindcă mi-o dăduse Luke, dar asta nu conta. Poate că-mi doream cu adevărat s-o citesc. Chiar și atunci când mi-am tras pătura îaspră, îmbibată cu un miros ciudat) peste cap, prefăcându-mă că am adormit, Chaquie tot n-a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
închideau căldura umedă de lună iulie, taxiurile galbene bară la bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei zile le-am petrecut ascunsă în camera mea de la cămin, dormind și citind reviste, cu jaluzelele trase. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să aflu mai multe. În plus, și aici e artă, nu? Așa că deja am făcut o baie bună de cultură. Exact. Nu se poate spune că mă grăbesc să ies din magazin. Stau cel puțin zece minute, răsfoind cărți și îmbibându‑mă de atmosfera culturală. În cele din urmă, cumpăr o carte mare și grea, pe care am să i‑o fac cadou lui Luke, plus o cană foarte cool pentru Suze, niște creioane și un calendar pentru mama. Excelent. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai slujea să se transforme în piatră sau să facă să i se îngroașe sângele, ca să nu mai îmbibe turbanul slinos, și nici nu-i mai foloseau voința sa de fier sau de tăria de caracter, pentru că voința i se frânsese sub lovitura unui glonț de calibru mare, iar tăria lui de caracter nu mai era aceeași de când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deșert; nu voia să rătăcească în vecii vecilor prin „pământul pustiu“ din Tikdabra și le șopti încetișor, pentru că nu avea putere să strige, să plece fără el. în cele din urmă, dormi trei zile lungi. Când se trezi, pătura era îmbibată de transpirație și sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Le vedea, le auzea, le simțea aproape, se lăsa dus, se abandona în vorbăria și chicotelile lor încercate de vibrații erotice. Se buluceau în jurul lui, îl întrebau, câtă curiozitate și ignoranță dezinvoltă, lasă-mă să te-ating și să te îmbib, să te umezesc, și buzele tremurând imperceptibil aruncându-te și amestecându-te în hăul de coapse, fese, țâțe care vor să absoarbă și să știe, pentru că el, ca bărbat, s-ar fi cuvenit să știe și să le spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știm, și acele familii lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja serviciile maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie de ori, deși aceasta, din fericire, s-a salvat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
unește oamenii, eu tac, am lăsat-o în urmă pe Gheula, nu mă uit înapoi, nu pot decât să îmi imaginez câte eforturi disperate se depun în jurul ei pentru a-i salva viața, medicul acela tânăr se apleacă deasupra trupului îmbibat de fum și durere, iar în timp ce mă gândesc la dragostea aceea sufocantă a ei, la viața aceea plină de amărăciune și otravă, nici nu mai știu ce anume să îi doresc. Când ajungeam acolo, în primele zile, se ascundea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se aude, uită-te la tine, strigi ofensată la tine însăți, iar el nici măcar nu te vede, tocmai aceasta este problema acum, restul este o nimica toată, mă stăpânesc din nou, mă prăbușesc pe marginea căzii, ieri plutea aici spuma îmbibată de dragostea noastră, astăzi, doar un gard de sârmă ghimpată între el și mine, un zid ridicat în timpul nopții ne-a tăiat cu imparțialitate trupul în două, la comanda unui stăpân necunoscut. Draga mea, îl aud strigându-mă pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spus că va fi cald și uscat, spunea ea și ieșea cu ligheanul plin, în semn de protest, dar după numai câteva ore alerga înfrântă la sforile cu rufe, pentru că cerul începea să se înnegrească, iar hainele ei dragi se îmbibau cu apă. Acelea erau clipele lui de satisfacție, sub privirile ei uimite își sărbătorea victoria asupra previziunilor meteo, acel adversar misterios, care îl provoca zi de zi, ca și când ar fi fost doi rivali pentru dragostea mamei, atât de dragi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi zâmbește, nu îți face griji, spune ea pe un ton liniștitor, sigur că se va însănătoși, sănătatea se află înăuntrul său, el nu trebuie decât să o găsească. Noga răsuflă ușurată, se așază pe genunchii mei, grea și caldă, îmbibată de somn, iar Zohara se apropie de ea, dacă tot te-am întâlnit, aș vrea să verific ceva, de ce, este contagioasă boala lui tati? Dar ea răspunde, nu, nu îți face griji, vreau doar să văd în ce fel te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea și îl duseserăm la casa de copii, cum ne ruga în fiecare dimineață să îi ducem perna pe care dormise ea în timpul nopții, apoi se cuibărea pe ea ca un pui de pisică, o sugea ca și când ar fi fost îmbibată în lapte, apoi simt deodată o foame teribilă, venită din străfundurile trupului meu gol, sar din pat și merg la bucătărie, mă uit în frigider. Iată legumele pe care mi le-a lăsat ca amintire, roșii, castraveți și ardei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi privesc spinarea îndepărtându-se, puțin aplecată, nu s-ar crede că suntem atât de legate una de cealaltă, că locuim împreună, uneori chiar dormim în același pat, dar abia în timp ce se îndepărtează îmi amintesc să o strig, un strigăt îmbibat de vin iese din gâtul meu, lipsit de inhibiții, iar ea se întoarce surprinsă, se apropie de mine suspicioasă, mami, ce faci aici? Nu ești la serviciu? De ce ești atât de elegantă? Îi cuprind umerii și o conduc spre masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era spart. Nu avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i se părea atunci, era mirosul de băutură. Se-mbibase În absolut tot. Vasul stătea acum pe loc, lîngă mangrove, dar el tot simțea mișcarea mării pe care plutise toată noaptea, În golf. MĂ duc să fac niște cafea, Îi spuse negrului. Pe urmă mă-ntorc să mă ocup iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
două sute de grame de unt, pe care-l aduse Înfășurat În celofan, În găletușă. MÎncară clătitele cu unt și sirop Log Cabin dintr-un bidonaș. Desfăceau dopul și turnau siropul. Erau morți de foame amîndoi și clătitele alea erau delicioase - Îmbibate cu untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă nu plec imediat. Daisy se supără foarte tare când o anunț că vreau să plec și mă imploră să rămân peste noapte. Urăsc să mă trezesc dimineața în paturi străine, plus căar trebui să mă îmbrac cu aceleași haine îmbibate cu miros de alcool și fum de țigară. Când ridic ultima obiecție, Daisy îmi spune că pot împrumuta orice de la ea, dar e de-a dreptul naivă, căci n-aș putea să-mi pun vreuna din ținutele ei fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care pretinde că templierii erau Îmbibați de catarism. Așa că era de Înțeles motivul sodomiei, fie ea și simbolică. Admitem cazul că respectivii cavaleri intraseră În contact cu acești eretici: ei nu erau, desigur, niște intelectuali mai din neștiință, mai din snobism și din spirit de grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca un burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Desenatorul deschide ușa - nu-i spune nimeni să n-o facă - scârțâitul se întinde de-a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându-se de vopseaua uleioasă și pantofii săi clipocesc ca îmbibați cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum ar fi, n-o să scape de mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se umpleau de lacrimi, era irezistibilă. Așa se explică de ce Leo trecuse cu vederea prosoapele, ciorapii și tampoanele însângerate rămase mereu în urma ei. Chiar Adelina recunoștea, într-o scrisoare către acupunctorul Ladea, că parchetul din cameră era putred din cauza puloverelor îmbibate de apă, pe care le punea așa, nestoarse, pe calorifer. Când zâmbea, însă, îi ieșeau la vedere cei doi incisivi puternici, exagerat de lungi. În naivitatea lui, Leo crezuse că putea combate anomalia dăruindu-i best-seller-ul Interviu cu un vampir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
locuiești. Tocmai începusem să-mi refac virginitatea fizică și sufletească. Stau foarte departe, n-are rost să te car până acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]