3,501 matches
-
lor mă fascinează, Iar dacă astăzi noi suntem străini, Iubirea din suflet mai veghează. În liniștea nopți glasul ți-aud, Iar blândețea lui mă-nvăluiește. La tine zboară gândul meu zălud, Și amintirea ce-l însoțește. Simt și calda ta îmbrățișare, Care în pas de dans mă amețea, Iar în raza lunii îmi apare Diascret, imaginea ce mă vrăjea. Acum știu că iubirea-mi matură, În al meu suflet veșnic voi purta Și în viață,doar a ta figură, Singurătatea îmi
LA 70 DE ANI.... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363387_a_364716]
-
de becuri aprinse, pusă în pomul de Crăciun. Se apropia răsăritul soarelui. Peștele mușca din momeala atârnată în cârlige. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul apei ca îmbrățișarea tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice de la razele soarelui ce reușea să se strecoare printre întunecimea adâncurilor tenebroase ale mării, spre norilor lipiți de orizont, ca sărutul unei codane
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
un cerc de foc ce creștea secundă cu secundă, ca voinicul din poveste, tot mai mare, tot mai portocaliu, tot mai aprins. Curând a ajuns cât roata carului și dintr-o dată și-a luat zborul spre înaltul cerului. Desprinderea din îmbrățișarea mării, era parcă a tânărului plecat la cătănie, ce se rupe cu greu dintre brațele mamei, sau ale iubitei, pentru a-și urma drumul destinului. Măria Sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
de seară, cu un șuierat zeflemitor, cu un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar rădăcinile lui pătrunse cu dragoste pătimașă în străfundurile pământului care i-a dat viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei existențe demne, a unei frumuseți în veci nepieritoare, o promisiune a renașterii viitoare. În tăcerea care s-a așternut după ce stolurile păsăretului s-au retras, parcă
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
dormea la ea de mai multe zile singur în camera alăturată, dar într-o noapte l-a invitat pur si simplu la ea în pat să-și continue discuțiile despre ce-a făcut fiecare peste zi și de la o simplă îmbrățișare, cum stătea ea sprijinindu-și capul pe brațul lui, au trecut la sărutări și de aici totul s-a desfășurat fără nicio senzație de jenă sau de nefiresc, ca un lucru normal, făcut de nenumărate ori. Stând singură în noapte
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
care a înșirat filigrane de beție vegetală peste acele semețe coloane ce-ar susține, și ele, invizibila pădure de podoabe a catedralei noastre dintr-un timp fără bolți și fără acoperișuri. V Dacă steaua aceea, devenită a noastră, iradiindu-și îmbrățișarea de briliante, de chihlimbar, de rubine și ametiste, ar coase cu acul ei de aur fantele și sfâșierile unei nașteri ce se reînnoiește, o barcă navigând spre izvorul dintâi ne-ar realăpta ridicându-și sânii ca niște pilaștri, sub puntea
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
olimpiane, s-ar putea zice, de un electism impunător în muzica mondială! În vechea sa istorie, muzica Rusiei denotă afinități afective cu nobilitatea mesajului artei: pacea, iubirea, bunătatea. Pod magistral peste primejdii, ea a avut și are brațe întinse pentru îmbrățișare, dar, uneori, și mâini încleștate pe arme! Nu sunt în lume coruri ca cele rusești, cu așa amplitudine, acel fulger, acel tunet, acea poetică...! Numai ele se poate spune că sunt în raporturi de investigare a văzduhului, ca șoimii. Atât
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]
-
intensitatea dacă în fața celui în impas s-ar ivi un umăr, în adâncul inimii sale cuprinse de furtuna supărării și dezolării o vorbă calmă, încurajatoare, în privirea ochilor săi umbriți de urât un chip frumos, peste asperitățile vieții sale, mângâierea îmbrățișării unui om săritor să apere, să ajute să clădească binele din faptele sale...! Pe astfel de oameni noi îi căutăm prea departe, dar locul unde se află ei e chiar în apropiere, adesea! Unul dintre ei este Tudorița Lungu, un
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
o sărutare pe tâmpla ei. Sus, la etaj, într-o sală mai mică, pe jumătate cufundată în întuneric, dansează câteva perechi. Cineva o apucă de mână. - Vino, dansează cu mine, n-am avut niciodată ocazia asta! Marcel dansează bine, dar îmbrățișarea lui i se pare mai mult decât ar fi trebuit să fie. Ciudat, totuși, se simțea bine! Un dans, două, apoi al treilea și al patrulea. La al cincilea, simți o sărutare fierbinte pe gât. Ridică privirea spre partenerul ei
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
dacă posezi o comoară, s-o îngropi adânc în pământ, să n-o afle nimeni, ci dimpotrivă, s-o înmulțești și să dărui din monadele ei tuturor celor care vor să primească. Vom descoperi noi înșine în acest tezaur: dorințe, îmbrățișări, cuvinte-mpreună, „picuri scurși dintr-o lumină” care au darul să ne servească drept candele, flori de suflet, un „izvor imens de apă vie”, flăcări roditoare, „scântei de floare dalbe”, „muguri de magnolii” care se desfac în „floarea sufletului viu
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
speri și dăruiești/ Precum dulceața-n stupul de-albine/ Cu dragostea din oameni te-nsoțești” (Satul cu dor). Începând cu a doua secvență lirică, cerul poetic se deschide într-o revărsare de picuri de mir, lacrimi de cer, binecuvântări de la Dumnezeu îmbrățișări de copil, mângâieri de mamă, toate dorurile strânse în cununi de mărgăritare, amintiri dragi rămase intacte pe retină, care țâșnesc în cascade și răcoresc pământul sufletesc al cititorului. Pentru că nu se poate să nu faci conexiuni spirituale între versurile Georgetei
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
un mare campion aflat în lansare. La un moment dat a făcut o mare greșeală, desigur neintenționat, iar tribuna a început să-l huiduie. Era trist derutat și credea că i s-a treminat cariera. Dintr-o dată a simțit o îmbrățișare peste umăr și în acel moment s-a făcut liniște în tribune. Ce se întâmplase? Un mare campion care era deja recunoscut de mai mulți ani, a coborât pe teren și l-a îmbrățișat cu respect și înțelegere. E ușor
DESPRE DECENŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361027_a_362356]
-
09 august 2011. poezie [ ] Când tu mă adormi ușor Când tu mă adormi ușor, cu glasul tău mângâietor ce seara îl simt în jurul meu... deodată îmi strălucește-n față cel mai frumos, mai splendid nor... nor de suflete uitate, în îmbrățișarea lor... lăsând în urmă, doar mireasma... glasurilor lor... așa se-ntâmplă... când tu mă adormi ușor, cu glasul tău... mângâietor... ce seara, mereu...mă-nalță-n zbor. 20.06.2009 + ASiIiVro + Vol.Speranțele iubirii - 2010 Citește mai mult Când tu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
mai mult Când tu mă adormi ușorpoezie [ ] Când tu mă adormi ușorCând tu mă adormi ușor,cu glasul tău mângâietorce seara îl simt în jurul meu...deodată îmi strălucește-n fațăcel mai frumos, mai splendid nor...nor de suflete uitate,în îmbrățișarea lor...lăsând în urmă,doar mireasma... glasurilor lor...așa se-ntâmplă...când tu mă adormi ușor,cu glasul tău... mângâietor...ce seara,mereu...mă-nalță-n zbor.20.06.2009 + ASiIiVro +Vol.Speranțele iubirii - 2010... XXXIII. CE SĂ-ȚI SPUN
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
a reamintit imediat cele citite în urmă cu foarte mulți ani despre eroii și procedeele de a le cuceri sentimentele femeilor credincioase soților ai celebrului scriitor italian Boccaccio, părintele prozei clasice prin al său „Decameron”. Cert e că după câteva îmbrățișări care i-au apropiat mult, posibil că a găsit înțelegerea situației ei, ajutând-o și cu frumoasele cuvinte care se doreau consolatoare. Fără a spune un cuvânt frumoasa doamnă a fost de acord cu propunerea lui Ionel să coboare la
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
Îmbrățișând tăcerea și zâmbind. Se simte adierea lunii Sălășluind pe margini de balcon... Deschid al amintirilor oblon Și îmi salut străbunii... Vieți consumate printre vise, Imagini calde, mângâieri... Ce-a mai rămas din ziua cea de ieri? Doar zâmbete și-mbrățișări promise... Acum e noapte, dar lumina Din suflet naște și se-alintă, Uitarea în lacrimi o descântă Și timpului atribuindu-i vina... 2007 Referință Bibliografică: Amintiri / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 511, Anul II, 25 mai 2012
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361164_a_362493]
-
diferit de celelalte, încât și azi îl mai ia prin / surprindere / și-l înfioară iarăși ca atunci -. / Trebuie să se oprească și să închidă ochii; / pentru o clipă viața pare a se atașa unei alte ordini / și a străluci sub îmbrățișarea divină. / ( Aproape de etalajul acoperit cu gheață / unde se expun merluciu și raci, sub lumina albă, / amestecat în clientela ce străbate / magazinul, el a trebuit să se oprească un moment: / de acolo, din fructul ermetic al copilăriei, / îi sosea un semn
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
invidiat pe loc, cu voce ridicată, referitor la acest presupus privilegiu al său asupra frumoaselor din tinerețea sa. A surâs, complice la constatarea mea, sugerându-mi subtil că atuul încă mai "funcționează". Și abia de am scăpat cu viață din îmbrățișarea sa de urs carpatin, eu nefiind, comparativ, decât un biet jder (ca să rămânem la Carpați, zidurile cele falnice ale Cetății Neamului Valah, cu reverberație în sufletul poetului de la Chișinău). Nu știu ce i-am putut oferi eu distinsului Ionel Căpiță, ca să merit
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
fulg. În adâncimea lor, cotropitoare simțiri, cuvinte moi, dulci, întrepătrunderi. La marginea inimii respiră cuvinte nespuse. Nesecată fântână cu apă vie! Amar și dulce, conviețuind atât de strâns înlănțuite. Plutind prin faldurile dorinței, aripi îți cresc, fremătând la gândul unei îmbrățișări. Năvalnică, suverană, caldă, iubirea înlătură barierele, crește totul, se scaldă în priviri, șterge lacrima, mângâie cerul, cuprinde abisul. Vindecătoare vibrații, vârtej de trăiri! Timpul se dilată sau fuge uimitor, ziua nu mai trece firesc, în linie dreaptă, topește totul în
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Gura lumii-slobodă! Îl mângâiea pe cap și-l privi direct în ochi: -Tu trăiești cu lumea sau cu mine? Sunt convinsă că tu mă vei crede pe mine. Am fost cu mulți băieți, e drept, dar mai mult decât o îmbrățișare sau un sărut niciodată! Așa-s bărbații! Se laudă! Eu m-am dăruit ție astă-noapte dat fiind că și eu nutream de mult sentimente aparte pentru tine și consider că vei fi bărbatul meu unic. Poate lumea să vorbească ce-
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
bucur eu de tine, Tu, darul vieții mele, o dulce, caldă șoaptă, Spirala vieții noastre, un gând, vis și dorință, Tu, raza mea de soare, eu, picături de ploaie. În fiecare zi și noapte mă bucur eu de tine, Contur, îmbrățișare, un dans amețitor, O flacără nestinsă în ale noastre inimi, Tu, steaua vieții mele, eu, valul mării tale. În fiecare clipă a nopții și a zilei, Noi file trec în cartea vieții noastre, Suflet-pereche fi-vom în viață și în
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
de Conversație, chiar și în copie fiind, aș fi încercat să le răscumpar oricât de mult m-ar fi costat afacerea, doar că acum erau ale lui și îi aparțineau ca un dat al faptelor, imposibil de realcătuit în altă îmbrățișare. „Am îndoieli în ceea ce privește conexiunea dintre gând și exercițiul real al clapelor.”, îmi spuse, aprinzându-și tutunul în grădină. “Sunt supărat și gândesc prea mult. Nu am înțeles înca axiologia valorilor.” „Și crezi că filozofia lui va completa inaccesibilatea?” “Nu știu
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
văzut de parcă-n ele, ai fi prins, întreg al meu cuprins. Ochi blânzi și scânteieri, divine țintit-ai către mine! Ce bucurie-n firea lor și câtă dragoste și dor! Și, m-ai iubit, atât de tare, în prima ta îmbrățișare! Și, te-am iubit, atât de mult în primul meu sărut! Cum m-ai iubi? Cu sufletul, mi-ar fi de-ajuns, tu știi! Iubirea mea cu sufletul curat Te-am căutat mereu, de când mă știu, în norii ce treceau
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în dulcele desfăt Nu îi venea să crează! Pe buzele-i ca de pojar Și pântecu-i de nimfă Simțea sărutul ca de jar Prin
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări cerându-i. Părând din alt tărâm sosit Tot răul să îl curme, O vreme nu l-au mai zărit Și nu-i aflau de urme. Și ca și mamă-sa, în munți, De lume să se fure, Plecă pe tâmple
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]