814 matches
-
situația de a alege. Ca să revin la întrebarea mea inițială : poți veni cu un film prin care să-l faci pe spectator să reconsidere serios trăinicia ordinii morale și sociale și, în același timp, să aplaude la vederea unui justițiar îmbrăcat în liliac, care pune piedică unui camion ? Poate că da, dar în acest film, complexitățile morale și extravaganțele de BD nu se îmbină într-un întreg armonios. (Scenele de acțiune rămîn o problemă : uneori nu se înțelege ce anume le
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la una din sesiunile Conferinței Generale, am urmărit o relatare care m-a impresionat extraordinar de mult: Printre delegații care se perindau în acea dimineață prin fața microfoanelor din marea sală, se afla un tânăr în jur de 30 de ani, îmbrăcat ciudat, fapt ce trezea curiozitatea tuturor delegaților. Peste un fel de fustă din piele, avea aruncată o pelerină din pânză albastră, strânsă la mijloc cu o curea lată, țintuită din loc în loc cu metal strălucitor. Înainte de a lua cuvântul, președintele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în ziua de 14 octombrie a plecat, tot însoțit de Emilia, spre Sibiu. Era un timp friguros și călătoria cu trenul a durat destul de mult. Cei mai mulți călători o întrebau pe Emilia unde-și duce fiul, comentând că e cam subțire îmbrăcat pentru timpul răcoros iar ea răspundea că la o școală militară, unde va primi haine călduroase. Aproape în fiecare vagon călătoreau și militari ruși, foarte gălăgioși și care se fuduleau cu ceasurile ce le capturaseră cu celebrul îndemn «davai ceas
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Militarul în România comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un alt respect, altfel era privită armata, care era considerată a poporului pentru că era din el, de acolo. Se spunea atunci că cine n-a făcut armata
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
norocului la egipteni), trompețele și-o ciocolățică, după care am ajuns, în sfârșit, la Hotel „Lido” unde am fost cazați pe la ora 3 dimineața aproximativ, nu înainte de-a servi o băutură tradițională, roșie, rece și servită de-un arab îmbrăcat în rochie albastră lungă și cu turban pe cap. Nu vreau să mă refer la nimic legat de cazare, pentru că nu asta rămâne în suflet pentru anii următori. Pot spune că hotelurile lor, deși de trei stele, nu poți spune
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de afaceri și românii stabiliți în Chile. La Ministerul Relațiilor Externe am fost primit de adjunctul ministrului, un general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit cât am stat în Chile un general gras, transpirat, obosit, neglijent îmbrăcat. Toți erau supli, eleganți, proaspeți! Era poate și asta o politică! Am purtat cu el o discuție degajată, afirmându-se de ambele "Părți" interesul pentru relații corecte, pentru dezvoltarea legăturilor economice și culturale. M-a asigurat de sprijinul său și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sainte-Chapelle pentru repetiție, pe malul Senei am văzut venind spre mine un bătrân care, cu gestul cel mai firesc, mi-a pus În palme un porumbel alb și a dispărut fără nici o explicație: „renașterea“ lui Oreste: cel crezut mort apărea Îmbrăcat În alb, pe o scară care părea să coboare din cer, În sunet de clopote tibetane care aveau o reverberație perfect potrivită cu momentul recunoașterii dintre sora și fratele revenit printre cei vii. Mulți ani mai târziu, la București, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care le văzusem, care puneau greșit accentul (după părerea mea) pe aspectul politic și social al poveștii. Da, În Fidelio e vorba de injustiție, de Închisoare, de drepturile omului. Pizzaro poate fi promotorul oricărei dictaturi. Regia est-germană l-a reprezentat Îmbrăcat În costum fascist (previzibil). Dar interpretarea mea era cu totul alta, În parte datorită unei călătorii. Ascultam Fidelio În mașină, conducând din nordul Italiei spre Londra. De obicei ascult des În mașină operele pe care trebuie să le montez, Învățându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rochia de mireasă sau urcându-se sus pe vârful muntelui, unde, halucinând, Își Închipuia că este Împreună cu iubitul ei. Însă nu toți cântăreții sunt dispuși să Încerce imposibilul. Alfredo Krauss, marele tenor spaniol, a sosit târziu la repetițiile de la Chicago. Îmbrăcat impecabil, În costum de gabardină și cu mănuși subțiri de piele, părea că aterizează de la Acapulco, unde poate chiar cântase În concert. S-a așezat În sală și a privit tăcut pentru un moment muntele stâncos de pe scenă. Mă așteptasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să pot da de ea... De aproape 15 ani nu-i mai știu însă numărul de telefon, e la secret, la cel mai strașnic, bine păzit secret: acela al nomenclaturii morților... * Mama, care numai leneșă nu era, plângându-se de îmbrăcatul și dezbrăcatul zilnic, dimineață de dimineață, seară de seară. Se săturase, se plictisise de acest ritual interminabil. Pentru „treaba” asta nu mai avea răbdare... La sfârșitul anului în care (azi, 12 martie 1991) scriu rândurile de față se vor împlini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce-l privește - pe fotbaliștii de la Kiev. Desigur, m-am grăbit să-l reperez pe insolitul comentator sportiv: era un fel de Mitică simpatic, surâzător, un bărbat de vreo 35-40 de ani, probabil de profesie funcționar, purtând o servietă diplomat, îmbrăcat curat, chiar elegant, deși hainele păreau cam șifonate. Venea, era limpede, de la un chef și era cu chef: volubil, euforic. „Ce joc, domnule! Ce frumusețe!” Parcă ieșise din capul meu, părea o întrupare fidelă a gândurilor mele despre acel meci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-o cameră vecină cu cea a traducătorului Argintescu-Amza, având o baie comună. Dar celebrul și ciudatul traducător nu dădea prioritate tinerelor doamne, care trebuiau să aștepte până când „maestrul” se trezea pentru a doua oară, în cada băii, și, sumar îmbrăcat, lua drumul camerei sale, lăsând deschisă ușa băii din care ieșea un abur fetid și unde se puteau vedea băltoace ca în jurul unui loc în care se scăldaseră rațele. Pe acest fundal a apărut fata subțire cu păr lung, blond
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care o păzește ca un prieten bun, ca să nu fie lovită sau violată de cei ce nu iubesc. Și, bineînțeles, voi da ceva și amabilului soldat al Armatei Salvării, cel care mă cunoaște deja și-mi zâmbește, atât de frumos îmbrăcat în uniforma lui de înger travestit. Apoi voi spune o vorbă plăcută portarului de la Centrul de Presă, îi voi saluta pe toți colegii, voi încerca să răspândesc puțină căldură din inima mea tânjind după iubire. Prin asta voi încerca, în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spre cer, acolo unde se află acum doctorul Andrei și oficiantul sanitar Busuioc. La școala din Câșlița veniseră cadre noi: Dănăilă Ion, învățător, Elena Brânzescu, educatoare. Învățătorul Moraru Afanase fusese deportat cu toată familia. Dobru revenise la direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar, cu mănuși albe, defilând pe ulițele satului în disprețul majorității. S-a impus și a reușit să preia președenția Cooperativei de consum dar și comanda subcentrului militar. Dar nici lumea nu-i croită după mintea, orgoliul și obrăznicia cuiva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de Partid. S-a făcut liniște profundă. Ne vorbește tovarășul Țăpoi, fără a ne stârni prea mult interesul. Din cuvântul lui lipsesc însă obișnuitele glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea 107 înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acea invidie de care e în stare doar o femeie atunci când privește la altă femeie îmbrăcată elegant. Fabricile de confecții lucrau îmbrăcăminte de foarte bună calitate, dar toate produsele mergeau la export. Nu luați multe bagaje! Doar cele necesare de îmbrăcat și mapa pentru caietul de notițe. Vom pleca din gara orașului cel mai apropiat de comună în ziua de... la ora... Foile de drum le veți primi de la primarul orașului la care e arondată comuna. Împreună cu dânsul veți urca în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spus și de comentat. Casierul nu ieșea din cuvântul ei. Erau amândoi oameni primitori și masa lor era mereu întinsă pentru oaspeții de la județ, dar și pentru noi, cei de la primărie. Agentul agricol, un bărbat fără vârstă, mărunțel și slab, îmbrăcat neglijent, adeseori nespălat, era mai mereu plecat pe teren de unde venea mirosind a țuică, a usturoi și a picioare transpirate. Se învoia adeseori, deoarece era student la Facultatea de contabilitate, pe care o urma la fără frecvență. Secretarul cu propaganda
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de afaceri și românii stabiliți în Chile. La Ministerul Relațiilor Externe am fost primit de adjunctul ministrului, un general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit, cât am stat în Chile, un general gras, transpirat, obosit, neglijent îmbrăcat. Toți erau supli, eleganți, proaspeți! Era poate și asta o politică! (de menționat că majoritatea fuseseră pregătiți la prestigioasa Academie militară West Point, din SUA). Am purtat cu el o discuție degajată, afirmându-se de ambele "Părți" interesul pentru relații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi acoperit, cicatrici), intrate în legendele occidentale de gen. Multe dintre
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi acoperit, cicatrici), intrate în legendele occidentale de gen. Multe dintre
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
zi străbătea pe jos drumul de la biserica San Lorenzo la seminar. Un sfert de oră bună de mers, pe care un tânăr de vârsta sa o devora cu veselie și fără vreo dificultate; dar Giovanni era fragil, prost hrănit și îmbrăcat necorespunzător. Uneori, epuizat de căldură și de foame, era cuprins de «stări de leșin și de atacuri de natură nervoasă». Câte un profesor îl sfătuia spunându-i: «studiază mai puțin și mănâncă mai mult!». Dar mai apoi, dându-și seama
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fi întâlnit în târgulețele romane. Bunul simț pretindea o cunoaștere socio-ambientală mult mai aprofundată și o aclimatizare ceva mai lentă și graduală. La toate acestea a suplinit o mare încredere în Divina Providență. Au plecat cu puține lucruri: ceva de îmbrăcat, breviarul și câțiva bănuți în buzunar. Un cânt popular îi definește veronezii «nebuni», datorită caracterului lor vesel și binedispus, însă aventurarea lor într-o asemenea expediție i-a făcut pe mulți preoți reflexivi să-și clatine capul: «Dar oare își
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
frunzele uscate de pe trotuar. Eram cu mama . În fața noastră, o mânuță murdară de copil s-a întins către un trecător: - Dă-mi și mie un colț de pâine! Mi-e tare foame! Mult prea grăbit pentru a fi generos, trecătorul îmbrăcat în haine scumpe, în loc de pâine i-a aruncat micuței făpturi o privire disprețuitoare și câteva vorbe urâte. Mânuța tremurândă s-a-ntins și către noi: - Dă-mi și mie... - Cecilia? Ce faci tu aici? Ce-ai pățit? Fetița a tresărit
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
E o înscenare muzeală savantă, plină de umor, în prezentări dioramatice, întrunind toate elementele pătrunderii modului de existență al individului. Aci vedem pe fiul sucitului Mavrogheni-vodă mergând în calească cu țiitoarele sale din Tătărași și Taiebarbă, în chip de harem, îmbrăcat anacronic cu giubea de pambriu portocalie îmblănită cu râs, ciacșiri roșii, meși și papuci galbeni; colo, luxoasa casă a boierului Romanit (Ghica are o extraordinară memorie vizuală): macaturi și perdele de mătăsărie groasă de Damasc și de Alep, scaune de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gândea. - Tăcea"). Cu aceste mijloace, în momente de echilibru, Delavrancea a scris câteva amintiri și basme de neuitat. Aparența e adesea de realism, dar e o iluzie. Domnul Vucea, cu fizionomia lui de păpușă, e tipul omului rău din poveste, îmbrăcat feeric ca o gânganie; Hagi-Tudose e un avar fantastic, delirant, care se privează de hrană și vrea să taie coada cotoiului ca să scurteze timpul deschiderii ușii. Vițiul hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]