824 matches
-
un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un căpcăun ce venea din ceruri, cu viteză mărită pentru a-i oripila prietenii: albinuțe, furnici și gâzele frumos colorate. Copilul era mereu frumos Îmbrăcat și i se făceau toate voile, toate moftulețele i se Îndeplineau, necondiționat, cu Înțelegere tacită și din porunca bunicii sale: Dați-i toantelor tot ce cere că puiu’ muțâi a pierdut ce avea mai de preț! Și copilul cerea și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
greu l-a trezit vocea supărată a soției sale nărăvașe: Vai de mine și de mine ce moale om mi-o mai dat Dumnezeu! Atâta știe, să muncească și să doarmă! Apoi spuse pe un ton fără de tăgadă: De ce dormi Îmbrăcat, dezbracă te că mă dezbrac și eu, nu vezi?! Tu nu știi că inainte să adoarmă, părinții fac prostii?! Nimic nu știi! Ajuns În acest punct al căsniciei, lui Va Începu să nu-i mai placă jocul și un simț
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
crezi că magazinul meu are lucruri de două parale? Tot femeia se tocmi: - Mai lași dumneata. Sîntem oameni săraci. - Cum o să mai las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine. Uite haine, poți să dormi îmbrăcat și să te duci pe urmă cu ele la nuntă! Aglaia tot mai stăruise. Se răsteau unul la altul, se rugau, vecina se prefăcea că voiește să plece, îl trăgea de mână pe Stere până la ușă, negustorul alerga după ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un apendice la o notă din opul dedicat lui Brummell, egoismul feroce, modul nonșalant cu care prințul Wenzel Anton von Kaunitz-Rietberg Își compune zilnic „maiestuoasa frivolitate” a unei toalete. Nimic nu-l poate smulge de la complicatul și prelungul ritual al Îmbrăcatului, parfumatului, pudratului. Nici măcar agonia și moartea protectoarei sale, Însăși Împărăteasa Austriei. Cu totul unică rămâne În analele elegantologiei trecerea cancelarului Mariei-Theresa printr-un șir de saloane, pe lângă zeci de valeți Înarmați cu mănunchiuri de pene, care Îl pudrează din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
New York În 500 de exemplare, cu semnătura autoarei. Marea prozatoare Îl surprinde În toată splendoarea sa tragică. Înfometat, cu gândul doar la câțiva biscuiți, pentru care Își vinde ultima comoară și bucurie, cutia cu tutun de prizat, tot mai neglijent Îmbrăcat, cu un fular negru În jurul gâtului, mirosind respingător, cu mințile rătăcite, o vede coborând scările pe ducesa de Devonshire și Îi face o reverență ca În vremile bune. Numai că ducesa e moartă demult. Regele de odinioară al saloanelor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual lent, solemn, ritmat, fără nici o omisiune. Orice improvizație e rezultatul unei Îndelungi exersări, iar efectul - o eleganță ușor efeminată, de nereeditat, „o alianță a metodei și a hazardului, a regulilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în realitate. Ar fi trebuit să mi se pară destul de ciudat cu partea de sus a costumului trasă peste pantalonii dungați, dar din moment ce nu-mi stătea mintea la altceva decât la cum arăta gol, gândul că e atât de aiurea îmbrăcat nu m-ar fi ajutat în nici un fel să prind curaj. S-ar putea. Mă privii îngândurat. — Nu ești supărată pe mine, nu? —Neah. — Nu mă eviți? —Dimpotrivă. —Buuun. Pentru că speram să ne mai facem niște sex și, dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se ocupau cu îmbrăcatul, pieptănatul și epilatul miresei, printre care Sara cea de neînlocuit, se agitaseră în jurul Fatimei, dându-i cu suliman roșu pe obraji, cu negru pe mâini și pe picioare, desenându-i între sprâncene un triunghi și încă unul sub buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trei deputați ai Centrului Catolic. Ședința solemnă de deschidere are loc la 2 septembrie 1921. Se face apelul. Și, ajungîndu-se la cei trei deputați catolici, se strigă un nume: Antonio de Oliveira Salazar. Un bărbat de vreo 30 de ani, îmbrăcat sobru, se ridică și rostește: "Prezent!". Are figura calmă, ochii senini și mișcările lente, ponderate. Ascultă cu multă atenție dezbaterile acestei prime ședințe parlamentare la care ia parte. Dar de atunci nimeni nu i-a mai zărit chipul în Adunarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dar În cele din urmă, incitat, marinarul strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În liniște pe vaporul ăsta blestemat? exclamă el, punînd mîna pe telescopul ofițerul trei. Ia să vedem! Unde naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un biscuit mititel și uscat, învelit în folie de plastic. Ritualul meu de curățare consta într-un duș - desfăcând de fiecare dată o așchie de săpun împachetat în hârtie și deșurubând o sticluță virgină de șampon - și un bărbierit rapid. Îmbrăcatul era funcțional, dar eficient: nu numai că mă foloseam de spălătoria hotelului, pentru prima dată în viață, ci descoperisem și eficiența remarcabilă a călcătoriei de pantaloni Corby, de la colț (de câte ori nu râsesem cu Judy, spunând că astfel de lucruri sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fântână Să mă fi țipat în apă - Apoi eu m-aș fi - nnecată, Dumnezeu te-ar fi iertată Că n-aș îmbla lumea toată. Ieși tu, maică, pîn-afară Și te uită pe scăpătat Că eu într-aculo - am plecat Cu armele îmbrăcat. De-i vede un noruț greu Poți ști, maică, că mi-i greu, De-i vede nor năsădit Poți ști, maică, c-am perit. Dac-o fi țara pe pace Iar napoi m-oi mai întoarce Și de-a fi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ordinul de reducere a intensității iluminatului public în toată capitala, ca un mod de a acoperi retragerea, oricât ne-ar șoca cruzimea expresiei. Pe străzile pe unde aveau să treacă automobilele și camioanele nu se zărea nici un suflet, nici măcar unul, îmbrăcat civil. În ce privește restul orașului, informațiile primite în mod continuu nu variau, nici un grup, nici o mișcare suspectă, noctambulii care se întorceau acasă sau plecaseră de acasă nu păreau oameni de temut, nu aveau steaguri pe umăr, nici nu ascundeau sticle cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
greu ca plumbul, picioarele și mai și decât capul și, abia mergând, se târî până la baie. Ieși de acolo după douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de muncă. Își puse o cămașă curată și termină de îmbrăcat, Are o cravată albastră cu buline albe, gândi el și intră în bucătărie ca să-și încălzească o ceașcă de ceai rămas din ajun. Inspectorul și agentul trebuiau să doarmă încă, cel puțin nu dădeau nici un semn. Mestecă fără chef un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din cap și mi-am continuat treaba. —Lauren m-a convins să-mi fac nu știu ce perfuzie intravenoasă În dimineața asta. Am simțit că parcă mi-a luat foc sângele, i-am spus. Amintitul doctor Bo Morgan apăruse la ora 9 Îmbrăcat ca un star rock, cu blugi Paper Denim & Cloth și cu o cămașă albă atât de apretată, Încât foșnea când el făcea vreo mișcare. Dintr-o servietă Goyard scosese un perfuzor și o sticlă cu un lichid maro, pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe banii mei. — Ai văzut cu ce e îmbrăcată fata, am zis. Cu jeanșii ăia răpănoși și pantofii scâlciați. Nu se face, nu-i așa? Tu dă telefon în Vermont, iar eu o duc să-și cumpere ceva nou de îmbrăcat. Am căzut de acord. După un prânz pregătit în pripă cu supă de roșii, ouă jumări și sendvișuri cu salam, am plecat cu Lucy la cumpărături. Cu sau fără vorbe, a părut să se bucure de expediție așa cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și fudulă A umbla chirlalesa : a umbla fără rost Cică : fato ; ce faci, cică ; ia stai, cicăle ! : stai puțin, fato ! Da ce că : nu-mi pasă, ce-mi pasă Dacă : mă privește personal ; De ce nu faci asta ? - Dacă ! Deshăimurat/ă : îmbrăcat/ă neglijent Fleorțoțină, foarfă : prostituată Forfoană : persoană care vorbește mult Frandelică : flagrant delict Golopelniță : prost îmbrăcată Hantiță : femeie mare și proastă Hendiri bendiri : limbă străină, de neînțeles Mangoliță : femeie grasă Marfuză : fată îmbrăcată fistichiu Mastofîlcă : boccea Mazdroană : fată bătrînă, femeie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cealaltă detectivistică, formează un contrapunct ce grăbește din ce în ce mai ritmat către un final comun. Tema fantastică urmează arhetipul Caspar Hauser: tânărul Dan Krețu se trezește într-o lume necunoscută, într-un București scufundat în timp. Pentru toți, el e un străin, îmbrăcat ciudat, arătând altfel decât oamenii obișnuiți. Pare un locuitor al unei alte lumi și fiecare personaj are ipoteza lui cu privire la el. Pe tot parcursul romanului el se va mișca somnambulic printre personaje, buimăcit de uriașa schimbare a vieții sale, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oameni pricepuți și harnici. Chiar în poarta școlii, aștepta solemn, ca un majordom în întâmpinarea unui oaspete de seamă, un bărbat uscat și înnegrit de soare, nu prea înalt, în vârstă, cu perciunii scurți albiți înainte de vreme ce impuneau respect; îmbrăcat modest într-un costum maro nu prea nou, cu vestă și pălărie de aceeași culoare cu costumul și care în final se dovedi a fi directorul școlii în persoană. În intervalul scurt, în care bărbatul din fața lui, cu perciunii scurți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce un pasager urcat, probabil, la ultima stație, care deși prefera să călătorească în picioare își ceru voie să-și depună rucsacul său nu prea mare pe raftul de bagaje în parte neocupat; în compartiment intră un tip înalt, neras, îmbrăcat neglijent și sărăcăcios. Tot în acel moment se auzi și o melodie plăcută, discretă, mult așteptată, ce sensibiliză urechile lui Bidaru și îl făcu se le ciulească involuntar. Melodia mult dorită venea dinspre geanta Danei. Precis erau vești de acasă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de acasă. Dana, care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu să-și expună marfa, cu precizie de acrobat, pe locul rămas neocupat. Era vorba de mai multe iconițe de diferite mărimi, meșterite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și la sfârșit trupul, care a unit aceste componente într-un tot unitar. Întreg fenomenul acesta, de materializare a unei ființe vii, s-a produs în maximum trei secunde. În fața lui se înfățișă în toată splendoarea un bărbat în vârstă, îmbrăcat modest, cu un costum maro, nu prea nou, cu vestă și pălărie de aceeași culoare cu costumul și care se dovedi a fi, intr-adevăr, fostul director coordonator al școlii, protectorul și mentorul său, decedat cu mai mulți ani în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căldura acumulată în timpul verii încă se menținea până și în cămările gospodarilor, iar muritorul de rând nu primise nici un semn de la mama natură că vremea se va înrăutăți. Bidaru, ca și mulți alți trecători din preajmă, plecase după mici cumpărături, îmbrăcat subțire aproape ca în miezul verii. Era cam la o jumătate de oră distanță de casă când, ieșind dintr-un supermagazin, observă că vremea se schimbase brusc, aproape să nu-și creadă ochilor. Instinctiv, privi în sus, pe verticală. Câțiva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Informația" din capitală, într-o minusculă rubrică de umor, pe lângă nelipsitul careu cu cuvinte încrucișate, apăruse și o caricatură de care colegii lui, făceau haz. În fața Ceasului care arăta ora cinci și un sfert, văzut din față, conturul unui tânăr îmbrăcat asemănător cu cel descris mai sus, cu jumătatea de mustață nerasă țepoasă și rebelă ca o perie de ghete abia scoasă din cutia cu cremă, cu un buchet de flori cam cât sacul lui Moș Crăciun încărcat cu daruri, aștepta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a petrecut într-o dimineață ruginie de toamnă, chiar pe strada ce purta un nume simbol pentru multe generații care au fost și care vor veni de acum încolo: Cuza Vodă. Știind precis că ea va trece prin apropiere, căpitanul, îmbrăcat civil în costum și cămașă descheiată la gât, o aștepta ca din întâmplare într-un loc mai ferit de ochii lumii; mai bine spus la umbra unui stejar secular ce ocupa o parte din trotuar. Era liber în ziua respectivă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]