1,021 matches
-
să-i dăm dreptate, ci să ne împăcăm pur și simplu cu el dacă sîntem supărați. Nu ne poate plăcea greșeala, însă trebuie să-l iubim pe cel care perseverează în ea, dacă e sincer. În asta constă secretul cugetului împăcat." Umanist, creștin, socialist, european, susținător al lumii al treia, curajos, cinstit și generos sunt tot atîtea adjective folosite pentru a-l caracteriza pe acest om pe care mai mulți membri ai Grupului celor Zece l-au urmat în lupta politică
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nu trebuie să ajungem acolo". De altfel, acesta e adesea și atitudinea grupului Transversales Science/ Culture. Port mici discuții pe acest subiect cu Jacques Robin; simt o rezervă cînd vorbesc despre Internet și despre autostrăzile informației. Dar mă simt foarte împăcat față de noile tehnologii, afirm că trebuie să le experimentăm, să le testăm, să le punem în funcțiune pentru a descoperi în interiorul lor ce e bun și ce e periculos pentru om. B.C. Există vreo posibilitate de întoarcere după ce se produc
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pâini întregi"); h. timpul trece și distruge condiția umană ("Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa"); i. tema morții: 1. spaima față de neant, în care până și Isus fuge de pe cruce în fața perspectivei morții (Duhovnicească); 2. acceptarea senină, împăcată a morții, ca un element firesc al vieții (De-a v-ați ascuns); 3. spaima de moarte, frica, sunt micșorate de realizările omului, de împlinirile sale prin care dă un semn vieții (De ce-aș fi trist). Accepțiuni ale divinității
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceruri-nalte"; "recunoască-l"/ "dascăl"), rime culte ("oaspe"/ "Istaspe"). Dintre figurile de stil, cele mai frecvente sunt: epitetul apreciativ și cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora specific eminesciană. Eminescianismul se caracterizează și prin "expresia intelectualizată" (T. Vianu), " Și în sine împăcata stăpânea eterna pace", virtuozități verbale ("La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă", idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spațiu erotic), idei indice (Mahabharata, Rig-Veda), idei religioase budiste: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Eminescu. Îl putem include aici și pe Camil Petrescu, în sensul că Patul lui Procust dobândește aspectul unei "simfonii neterminate". Suntem de acord cu cei care au inclus această ficțiune în categoria "romanelor cu final deschis". Am fi extrem de împăcați cu sine dacă, la finalul lecturii, un cititor avizat ar exclama în maniera lui Nicolae Iorga: "Un nou Camil Petrescu se ivi." BIBLIOGRAFIE I OPERA 1. Petrescu, Camil, Doctrina substanței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988; 2. Petrescu, Camil, Opere
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scoici antice, grote antice, antică mare, străvechi locuitor al insulei, epitet ce se referă la Polifem, alter-ego al poetului.512 Același adjectiv contribuie la conturarea insulei mitice, unde fiecare apariție capătă o aură de sacralitate și unde omul poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă să regăsească dimensiunea fericirii proiectând în mit geografia Siciliei și plasând eul poetic în acest peisaj. El coboară în trecut, depășește copilăria, trece de pragului antichității și pătrunde în cele din urmă în această zonă atemporala, într-un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o vagă concesie făcută tot mai virulentelor ideologii puritane). Soțul (apreciat pentru pedeapsa lui blîndă în fapt, mult mai sadică decît una propriu-zis violentă, lucru iarăși admis de majoritatea protagoniștilor) își binecuvîntează nevasta vinovată, care moare astfel cu inima relativ împăcată. Cu aceeași voluptate mai degrabă sadică, Frankford îi scrie pe mormînt următorul epitaf (el însuși punitiv post mortem!): E-nmormîntată aici femeia care/ Răpusă-a fost de-a soțului iertare." Care iertare se pot întreba, legitim, aceeași critici feminiști? Textul urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vâslesc și cum pier/ În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau/ Înmulțindu-și în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau/ Ca și cum, uluite, ar cerca să explice// Veșniciei fiorul împăcat și intens/ Al făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul neterminat./ Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit/ Să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noi - perle noi - prevestește. El, tramvaiul, iabraș precum e le străpunge, scrâșnindu-și mânia din Rusia în URSS și de-acolo - din nou în Rusia. Filiera bere Cu fiecare înghițitură de bere mă fac mai bun Cu fiecare halbă - mai împăcat și mai tandru. Vântul mângâie teii osteniți de vipia zilei. Răcoarea amurgului îi pune și pe ei pe picioare - sau, mă rog, pe picior - ca să fie aidoma fraților lor bipezi ce-și reînnoadă, prin bere legătura pierdută cu firea cu
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
care va fi, după modelul Creștinismului, o adevărată Religie a Mîntuirii, însă, spre deosebire de Creștinism, a unei Mîntuiri terestre, care dispune de un Mesia (Proletariatul) și care anunță cu convingere venirea apropiată a unei Lumi izbăvite de Rău, a unei Omeniri împăcate, a fericirii pe pămînt. Contradicții și discreditare Umanismul reprezintă o creație originală și tipică a culturii europene, reflectînd ambiguitățile și complexitățile acesteia. Fundamentul său, care este omul, este în totalitate laic, însă omul i-a devenit fundament deoarece cultura europeană
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
brațele [...]. Ghiță începu și el să plângă, o strânse la sân și îi sărută fruntea. Pentru că Dumnezeu nu mi-a dat gândul bun la vremea potrivită, zise el, și deodată se întoarse spre ușă. (cap. XVI) Pe nevastă o vedem împăcată cu ea însăși. Ghiță trecuse, într-adevăr, printr-un fel de prefacere și ea simte asta de la început. Scriitorul o notează cu minuțiozitate: Nenorocirea îl făcuse mai îngăduitor și mai mulțumit cu lumea în mijlocul căreia se afla. Hotărârea de a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
condusă de "obiceiuri și ceremonialuri". Modul lor de viață este "pastoral și liniștit", dar la unii renasc gustul și dorința de a crea. Aventura omului poate reîncepe... Această viziune a unei umanități revenite la izvoarele copilăriei sale originare, rărită, dar împăcată, este, fără îndoială, banală în condițiile absenței oricărui mesaj ideologic. Dincolo de numărul, de diversitatea și de contradicțiile lor, mitologiilor politice ale Vîrstei de aur nu se poate totuși să nu li se confere un plus de semnificație. La așa ceva, în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
amintire istoria gîndirii antice. Comuna din Paris, evocă el, s-a gîndit, în timpul Revoluției, să organizeze mese publice pe străzile capitalei. "Danton visa, dacă dăm crezare dușmanilor săi, să vadă întreaga Franță, bogați și săraci la un loc, toate partidele împăcate unele cu altele, cu toții așezați alături la un același banchet." E un vis profetic ce anunță, după ce toate popoarele europene își vor fi dobîndit libertatea, o întîlnire pașnică. Am văzut, scrie Michelet, o masă întinsă din Irlanda pînă în Kamciatka
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vieții comunitare, ea este un moment privilegiat în care, regăsindu-și curățenia, sufletele se descarcă și inimile se alătură. N-am putea uita că în acest caz instituirea unei religii civile n-ar face decît să consacre modelul unei societăți împăcate cu sine, în care omul religios va fi totuna cu cetățeanul, în care slăvirea divinității va fi totuna cu slăvirea calității de cetățean. De fapt, nu e vorba decît de "a face ca sufletele să se manifeste așa cum se manifestau
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
eroism al gândirii capabil să aibă răbdare, în așteptarea "celuilalt început", cuprins de singura dispoziție în măsură să corespundă destinului epocal al nihilismului și al tehnicii, așadar epocii zeilor refugiați și al noului zeu ce va să vină: Gelassenheit, atitudinea împăcată a "abandonului". Capitolul 12 Nihilism, existențialism, gnoză Dumnezeu este condiția transcendentală a absurdității universului. Fără îndoială, opera lui Heidegger furnizează o contribuție fundamentală la analiza nihilismului european. Aceasta pune însă în lumină, în rezultatele sale ultime, un paradox singular, care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de curaj și de maturitate; r. 24 27 : „ca să le ticneasă veselia, împărțeau bucățica de pâne cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși, cum apucase din părinți” pentru a te bucura de momentele bune, trebuie să ai și conștiința împăcată că bucuria ta nu înseamnă supărarea altora; atitudine luată ca un obicei împământenit de generații, căpătând atributele unei datorii sacre; p. 48, r. 9 10 : „Vorba, portul și apucăturile bătrânești nu le mai venea la socoteală” efectele modernizării societății pot
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a povestit despre o relație a lui cu o prostituată adevărată și care a durat, dacă îmi amintesc bine, 30 de ani. I-a mărturisit, înaintea sfârșitului ei, că a iubit-o în tot acest timp, iar ea a murit împăcată. Dar de ce spui că în tinerețe erai "prost ca un Don Quijote cu femeile", și nu ca un Don Juan? Că doar Don Juan nu e mai deștept! Liviu Antonesei: Eu n-am avut experiențe cu prostituate! Nici măcar în 1990, când
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cel mai bun prieten al soțului). Astfel, cum de mult căuta un prilej să scape de jug, când află de odioasa trădare a partenerei Tullio fuge fără nicio explicație în străinătate (răzbunarea nici nu-i trece prin cap), cu conștiința împăcată că nu el a greșit și bucuros, de fapt, că a rămas din nou liber. Bianca în schimb, dezamăgită de reacția defensivă a bărbatului disprețuitor (ergo, lipsit de "pasiune"), va continua să pășească pe căi greșite, dând frâu liber înclinațiilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sprijinul ființei căzute în suferință și în umilință. Astfel, omului i se ivește șansa refacerii puterilor sufletești și spirituale după modelul universal al păstorului-zeu (Dumuzi), devenind capabil, în varianta carpatică, să întîmpine moartea, cel mai de temut vrăjmaș al vieții, „împăcat și tare”. În puterea sacrificială de „a pune întrebarea justă” (și necesară), în folosul tuturor, chiar dacă ea rămîne deschisă, pentru a fi asumată de fiecare individ în parte, stă înțelesul moral și existențial al Mioriței. Pe această cale, textul românesc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să fie înțeleasă și acceptată gravitatea acestei costisitoare cunoașteri. Este problema fundamentală a omului, devenirea sa peste milenii ca „ființă muritoare, sexuată și culturală”. Dacă reușește să se învingă înainte de toate pe sine, adică emoția păguboasă, reușind s-o întîmpine „împăcat și tare”, statutul de om cultural este salvat, umanitatea se poate reorganiza cu chibzuință, în condițiile în care viețuiește și pe care și le asumă curajos. Dintre personalitățile prestigioase ale istoriei îndepărtate care au experimentat cu suflu nou problematica existenței
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un pasaj mioritic din Luduș (ca multe altele din corpus-ul lui Fochi), de tipul: „- Nu mă pușcați, Nu mă tăiați,/Numai capul mi-l luați. Deposedarea de însemnele cultice depășește înțelesul de moarte ca moarte. Păstorul carpatic putea fi „împăcat” dacă însemnele își găseau loc alături. Fluierul, vîntul și oile, în cîntarea lor „mîndră”, puteau să întrețină iluzia circuitului vieții. CAPITOLUL III ARS MORIENDI A. Moartea ca așteptare - marginalii la o trilogie a existenței Oricît ar părea de ciudat, dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
păstorului prevenit despre uneltirile răufăcătorilor. „Condiția morții mioritice” este ca ea să fie anunțată de către o ființă atoateștiutoare, ca eroul să „știe” pe ce cale să apuce și cum să procedeze: să pună mîna pe baltag ori să se gîndească „împăcat și tare” (Sadoveanu) la „mireasa lumii”. Cu siguranță, Nechifor Lipan, „cel cu căciula brumărie”, ar fi ascultat de povața „mioarei năzdrăvane”. Și invers: să ni-l imaginăm pe baciul moldovean în ipostaza lui Nechifor sau a lui Gheorghiță. D. Baltag
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în oralitate de imaginea convențională a păstorului, interpretată în mai multe chipuri. Interesează aici măsura în care el se dovedește a fi conștient de iminența morții și are puterea sufletească (dobîndită și transmisă din generație în generație) s-o întîmpine împăcat și liniștit, deci cu bărbăție. Nu cade din condiția de om, din contra, depășește limita comună și devine un model de comportament „eroic” pentru colectivitate. În logica desfășurării dramei, nu există decît un obiect al ripostei, moartea, pe care, însă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de ori. Într-una din zile, am invitat la o terasă niște prieteni, să le dau ceva de băut. Nu le-am spus cu ce prilej, dar în sinea mea mi-am zis că pentru tine, să-mi fie inima împăcată și ție, acolo, dacă mai ești pe undeva, pace veșnică. Aici s-au întâmplat niște chestii ciudate, babele ar spune că acestea au fost niște semne, precum că tu ai fost atunci lângă mine și ai dat cu cotul. Dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am abținut, nu era cazul și nici pe cine să-mi vărs amarul. Am plecat din fața ei cu gândul la o zi însorită, caldă, pe plajă la Mamaia, cu câteva sticle de bere la gheață lângă mine și cu sufletul împăcat, mulțumit din toate punctele de vedere, de m-aș mira ce m-a găsit. Dar ziua aceea era așa de departe, ca de la mine la steaua Sirius. Până acasă nu mi s-a mai întâmplat nimic neplăcut, încât mă miram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]