824 matches
-
spre mese și cântăreții din vioară ce treceau de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel de scrupule: mai degrabă l-ar fi ucis imediat Într-o alee lăturalnică decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi o clipă c-o vor opri din drum. Vorbeau cu repeziciune Între ei, dar când ajunse foarte aproape, unul din bărbați făcu un pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar eu nu sunt creștin, domnule Stein. Eu nu sunt convins că mila este una din virtuțile supreme. Pot să văd contractul pe care l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei lui de tweed un plic lung, Împăturit În două. Myatt se așeză, desfășură paginile pe o masă și le citi cu atenție. Nu comentă nimic și nici expresia lui nu trădă nimic. Nimeni n-avea cum să-și dea seama cât de fericit era că se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
repidi poț’ la el, conașule. În vreme ce eu îi așezam dinainte de-ale gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip. ― Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru’! ― Cât eu oi citi scrisoarea Zânei, așează-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu încă calde. Alături, nelipsita ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că ai sfârșit ce aveai de făcut cu părintele și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cealaltă parte a mesei se afla bătrânul, iar în dreapta lui, cu o lumină aparte în ochi, ședea cuminte Sevastița. Bătrânul s-a ridicat. S-a dus la blidarul din perete, din care a coborât o carte peste care se găsea împăturit cu grijă patrafirul și o cruce pe care le-am văzut la amiază în biserică. Le-a așezat pe masă și, privind la Zâna și la mine, ne-a îndemnat: ― Veniți aici, copii... Din clipa în care ne-am oprit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
te amendeze, dacă nu, o să te și trimită la DNA? Vom vedea. Întâi să intru în misiune. A plecat. A intrat în misiune. A luat cu ea un fel de pungă, mare, din plastic gros și rezistent, care se strângea, împăturindu-se, atât de ingenios, încât, la urmă, o puteai pune și într-un buzunar mai încăpător. A trecut prin punctul de frontieră ca prin brânză. Unde te călătorești, feministo, a fost întrebată, glumeț, de către vameșul temut. Ia, până dincolo, să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
jur după sticla de votcă, pentru a mă asigura că nu o băusem pe jumătate sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi în Originea speciilor și le-am băgat pe amândouă în scrin. Un duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gând să-mi dai harta aia? — Da. Scout scotoci într-unul dintre buzunarele pantalonilor ei de camuflaj și scoase vreo șase bucățele de hârtie. — Dacă suntem în fața tumulului potrivit, și cred că suntem, atunci o să ne-o trebuiască... asta. Bucata împăturită de hârtie pe care mi-o întinse era cam de mărimea unui plic mic de felicitare. — Asta-i tot? — Ți-am spus că e ușor, zise ea, după care se lăsă din nou în genunchi și împinse cușca lui Ian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sfârșit, nu s-ar fi putut opri. Trebuia să-l trimit înapoi atunci când l-am întâlnit prima oară, dar eram egoist, voiam cunoștințe pentru a supraviețui. Am băgat iar mâna în pungă și am scos supracoperta cărții lui Randle. Am împăturit-o ca să se vadă mesajul ascuns. Îmi pare rău, Eric, mi-am spus, voiai ca ăsta să fie un secret, dar toate planurile tale au eșuat, nu? Din cauza ta sunt eu așa și acum trebuie să cer ajutor. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spațiu decât au nevoie. În Helenental se află o mică băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
refuzi. În celulă ți s-au adus ziare, reviste. Dacă ai anumite nevoi sau dorinți, voi avea grijă să fie totul în ordine. Trăsese de pe birou o foaie albă de hârtie, se aplecase pe colțul mesei. Mai așteptase câteva clipe, împăturise foaia în patru, trecând-o în buzunarul de la piept al bluzei negre, din mătase grea, cu guler ascuțit, bărbătesc și mâneci cu manșete. Se ridicase. Înaltă, brună, firavă, strânsă într-un cordon lat de piele. Părul cădea bogat peste umerii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șterse curând rămânându-i numai prezentul urât; gândurile se împrăștiau între simțuri de oroare extremă și plăceri nedeslușite. Când termină, ea se acoperi pudică și așteptă să plece în față; se șterse de propria limfă cu sutienul pe care-l împături și-l așeză cu grijă în poșetă fără să gândească, fără să vadă nimic. Nu va mai iubi, nu va mai trăi, nu se va mai bucura, el era stăpânul, ea devenise sclava! Era golită de viață însă simți în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
am citit repede și am spus: — Șaizeci de kilometri pare cam mult. Probabil că ai o formă fizică foarte bună. — N-am mai făcut niciodată așa ceva. M-am gândit că mai am și eu ocazia să ies la aer. Am împăturit hârtia, am pus-o de-o parte și am chibzuit o clipă. Simțeam clocotind în mine o nouă energie, și tentația de a râde, deși părea bizară, era foarte puternică. — Știi ce e ciudat? am spus. Să-ți spun ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te sperie. Și eu te sperii. Probabil că n-ai învățat niciodată cum să-ți construiești o relație adevărată cu oamenii. Credeai că n-am văzut asta? Prins pe picior greșit, am încercat să mușc din clătită, dar n-o împăturisem bine și conținutul a ieșit exact când am vrut s-o bag în gură. — Trebuie să te lupți cu chestiile astea, asta e șmecheria, spuse Fiona. Dacă e vorba de depresie, să-ți spun eu cum stă treaba, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o să vă găsească o masă într-un colț. Spuneți-le că v-a trimis Norman. În locul vostru, n-aș pierde multă vreme. Haideți, să vă arăt încotro e. I-am mulțumit și după ce a terminat de îmbrăcat și și-a împăturit frumos prosopul în rucsac, l-am urmat pe drum. — Mamă! Ce bicicletă faină! spuse Fiona de îndată ce o văzu de aproape. E Cannondale, nu? — Îți place? E primul ei drum. Am primit-o de la ăl mare: mi-au adus-o azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Odeon în tovărășia lui Cornel, „așteptând mereu, din partea soartei, vreun nou semn, vreo dulce hotărâre,” ceea ce e o nouă aluzie, nu numai la cele două domnii ale lui Henry VI. Da, dar acum nu-i toamnă, își spune Iulia. Și împăturind petecul de hârtie însoțitor al rozelor, îl aruncă la coș cu indiferența sau cruzimea fără fisură a femeii care nu iubește. Nici măcar florile nu le ia acasă. Găsind prin vestiar o carafă rămasă fără toartă, o umple la chiuveta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea asta, negustorul cu semnul din naștere se ridică și, Împăturindu-și șervetul, plecă, lăsând neatinsă mai mult de jumătate din sticla de vin pe care o comandase. Dacă ar fi fost nevoit să-și plătească notele, ar fi băut toată sticla. Cei doi preoți nu răspundeau provocării picadorului. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbesc puțin cu fratele tău. Îi puse ouăle cu șuncă-n față și-i aduse o sticlă cu sirop de arțar pentru prăjituri. Apoi se așeză la masă, În fața lui Krebs. — Harold, nu vrei să lași puțin ziarul ăla? Krebs Împături ziarul. — Harold, te-ai hotărât ce-o să faci? Spuse ea, scoțându-și ochelarii. — Nu, răspunse Krebs. — Și nu crezi c-ar fi cazul? Nu-i spuse asta cu răutate, părea doar Îngrijorată. Nu știu, nu m-am gândit. — Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Peduzzi coborî treptele. Era jignit. — Nu-i nimic, spuse, luăm de la Concordia. Merseră toți trei spre Concordia. Ajunși pe veranda magazinului, unde erau depozitate boburile ruginite, tânărul domn Întrebă: „Was wolen sie?“ și Peduzzi Îi dădu bancnota de zece lire, Împăturită de mai multe ori. — Nimic, spuse, nu știu, orice. Îi era jenă. — Poate niște Marsala. Nu știu. Marsala? Ușa magazinului se Închise În urma tânărului și a soției. — Trei Marsala, Îi ceru tânărul fetei care stătea În spatele tejghelei. — Vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
solul nisipos cu mâna și scoase din rădăcină toate peticele de ferigă. Mâinile Îi miroseau frumos de la ferigă. Netezi pământul de unde scosese rădăcinile. Nnu voia să fie gâlme sub pături. După ce netezi pământul Întinse cele trei pături. Pe una o Împături de două ori și o Întinse direct pe pământ. Deasupra ei le puse pe celelalte două. Tăie cu toporul o bucată de pin dintr-o buturugă și o ciopârți În așchii pentru cort. Le tăia lungi și destul de puternice, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe ale picadorului care Împăturea ziarul ca să și-l pună la loc În buzunar. — Manos, vreau să-ți cer o favoare, spuse Manuel. Manosduros era porecla lui Zurito. De fiecare dată când o auzea se gândea la mâinile sale enorme. Acum le puse pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dracu’. Poate că era numai os. Poate că nici n-aveai unde să bagi sabia. Pe dracu’, nu era! Las’ că le-arată el. Încercă o pasă cu muleta, dar taurul nu se mișcă. O agită prin fața lui. Nimic. O Împături, scoase spada, se poziționă și se aruncă asupra lui. Simți cum sabia se-ndoaie când o Înfipse, lăsându-se pe ea cu toată greutatea, apoi spada zbură prin aer, ajungând prin tribune. Manuel se trăsese Într-o parte. Primele perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să cari prea mult deodată. Am lăsat sacii jos, am dus pușca și am adus un ziar din maldărul care era la tata-n birou. Tata a așezat toate bucățile de piatră Înnegrită și ciobită pe ziar și le-a Împăturit. — Cele mai bune vârfuri de săgeată s-au făcut bucăți, mi-a zis. A dus lucrurile strânse În ziar Înăuntru și eu am rămas pe iarbă, lângă saci. După un timp i-am dus Înăuntru. În amintirea asta erau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-s de acord cu el. Pe de altă parte, Însă, el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui. — Îmi cer scuze că vă deranjez, Îi spuse În engleză, dar nu sunteți cumva un membru al societății National
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]