983 matches
-
de ceva suplimentare de fonduri la serviciile secrete, hop iar îl scoteau pe Ossama din debara, și acesta făcea de vreo două ori bau, bau într-un microfon. Apoi înregistrat și intens mediatizat, Ossama își făcea treaba obișnuită, în mințile împietrite de frică a americanilor de rând. Intre timp, mai apăreau tot felul de informații, care s-au dovedit ca false. Ba că Sorin Ovidiu Vîntu l-ar fi omorât cu zile și cadavrul lui Bin Laden a fost găsit îngropat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bine avantajele și dezavantajele... Ascultătorii erau numai ochi și urechi și dădeau semne de aprobare vădită. La un moment dat, când credea că a pus punctul pe "i", a fost întrerupt cu brutalitate și nu știa de ce. Toți participanții au împietrit. Sala a intrat într-o tăcere mută, solemnă, prelungă și semnificativă. Oricât au încercat cei de la prezidiu să-i mai antreneze la discuție și pe ceilalți, după eșecul lui Bidaru nimeni nu s-a mai înscris la cuvânt. Din oficiu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
devenit complici atunci când aceste regimuri au prigonit și neguțat steaua lui David. Oprimarea noastră, îndurată vreme îndelungată ca popor, ar fi trebuit să ne fi fost pilduitoare. Dar atât de groaznică a fost spaima încât a avut puterea să ne împietrească inima. Am privit de la ferestre, ascunși după perdele, la asuprirea semenilor noștri, fără a interveni. Ne-am astupat urechile sau am dat volumul radioului mai tare pentru a acoperi strigătele lor de ajutor. Prea puțini am avut curajul să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nebun, la Ipotești. Acum nebunise Nicolae. Prin urmare, și el trebuia să înnebu nească! Dacă este trist să observi crepusculul unui geniu, observa N. Zaharia, este sfîșietor de dureros să vezi cum geniul însuși este conștient despre aceasta și cum împietrit de groază asistă neputincios la propria lui nimicire!"247 Unul dintre amicii săi, E. Ocășianu, ne relatează că numai cu o săptămînă înainte de pră bușire, pe cînd se afla într-o seară în cafeneaua Union, se pomeni cu Eminescu că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
duc la pierzanie. Contactul cu ea nu e lipsit de riscuri: nebunia, chiar moartea (un alt element ce poate fi regăsit pretutindeni). Când întâlnesc o fantomă, membrii tribului Agni se feresc să privească în urma lor, de teamă că vor rămâne împietriți pe loc, așa cum s-ar întâmpla dacă le-ar ieși în față Gorgo. Mereu același raport al fantomei cu piatra! Astfel, la răspântia dintre discursul teatral și cel antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
interstițiului care conduce spre posibilele apariții ale fantomelor. Așadar, pentru Serres, degradarea morții 1 și sfârșitul erei statuilor sunt cei doi factori ce definesc modernitatea noastră. O modernitate în care nu mai privim moartea în față. Nevasta lui Lot a împietrit uitându-se înapoi la Sodoma și văzând Apocalipsa, văzând chipul morții. Lot și fiicele sale, ca și noi, i-au lăsat pe morți să îngroape morții. Cetățile noastre nu se mai clădesc în jurul cimitirului, precum cetățile antice. Teatrul ca dialog
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
frenetic, acompaniat de flaut și asociat ororii unei vânători sălbatice, furia demenței criminale. Corul nu se înșală în această privință: „E Gorgo, fiica nopții, înconjurată de viperele ei cu o sută de limbi șuierătoare, e Lussa, a cărei privire te împietrește”. Ca și Gorgo, ca și eriniile, Lussa e indisociabil legată de ideea răzbunării cerute de sângele vărsat, de pedepsirea vinovaților pentru faptele lor de neiertat. Iar când Heracles, pradă acestei furii ucigașe, își va omorî propriii copii crezând că sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se zărește deloc - sau numai foarte puțin - ce figură frumoasă iese din întuneric atunci când umbra lui Platon acoperă tot ansamblul. Socrate însuși are de suferit din cauza mediatorilor săi: voindu-i binele, fără voia sa, ori chiar împotriva voinței sale, ei împietresc pentru eternitate o ficțiune ce se impune asupra realității. Mai rău: o ficțiune pe care toți o iau de atunci înainte drept realitate. Căci Socrate coincide foarte exact, în ochii marelui public, cu ceea ce spun despre el Platon și Xenofon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
câte o tușă picarescă, alegorică ori fabuloasă), dacă o priveai pe Îndelete, acea bucată de lemn Îți dezvăluia un al doilea nivel, dincolo de prima aparență unde, pe sub sinteza gotică, Întrevedeai linii geometrice ciudate și un conținut Îngrijorător. Olvido și Faulques Împietriseră În fața picturii, subjugați de atitudinile monahilor și ale celorlalte personaje din tablou, de intensitatea alegorică a feluritelor scene. Pare una dintre scenele de Crăciun pe care le compunem din figurine, subliniase Faulques, gata să meargă Înainte. Dar, cu ochii pironiți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Îl punea la adăpost de altele. Markovic devenea astfel doar un element În plus al peisajului. Chestiune de priorități. De momente și termene. Și, când adevărata durere, cea intensă, a sosit, În fine, cu un spasm care i-a Împietrit pântecele, pictorul de război scosese deja două comprimate din cutie și le Înghițise cu un pahar de apă. Nu-i mai rămânea decât să aștepte. Așa că s-a lăsat pe vine, cu spatele lipit de perete (câinele care ciugulea dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o dușcă de coniac. Așa avea să prevină Întoarcerea durerii Într-un moment nepotrivit. Apoi a luat cuțitul și l-a agățat la spate de curea. Să te Înarmezi În vederea luptei, și-a zis brusc, și abia dacă a surâs, Împietrit o clipă. Lui Olvido asta Îi și plăcea: să se amuze chiar În momentul plecării, În Încordarea așteptării, pe când verificau, tăcuți, bagajele În odaia oricărui hotel Înainte de a pleca Într-un loc cu probleme. Să verifici aparatele fotografice și rollfilmele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
BCA; bloc; blocare; bolțari; captivitate; caracter; case; catedră; cădere; chin; chinezi; clădi; aș clădi; construiesc; dărîmă; desparte; dificultate; drum; durabil; durere; duritate; Egiptul antic; execuție; fier; fortificație; garaj; gelozie; de gheață; ghinion; greutate; harnic; hop; hotar; impas; impediment; infinit; interzicere; împietrit; încăpere; încredere; înfundătura; întunecos; întuneric; lemn; limite; liniște; locuință; lume; lung; Marele Zid Chinezesc; mărime; mătușa; melancolie; meșter; monument; necunoscut; nepătruns; neplăcere; de netrecut; între oameni; ocrotit; ogradă; opoziție; opri; oprit; paravan; părete; părinți; perete alb; perimetru; peste; piatra; pink
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
timp. N-ai fost o conducătoare a acestui grup - ci o simplă animatoare”. „Nu cred că sunt de acord”, i-a scăpat lui Wendy. Apoi a așteptat că ceilalți membri ai echipei să îi sară în ajutor, însă ei erau împietriți în scaune sub privirea șefului. „La dracu cu ce ești tu de acord”, a șuierat șeful. „Eu sunt presat de către comitetul executiv să vin cu propunerea finală, iar acum descopăr că nimeni nu a condus echipa ta. Poți să nu
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
pe imagini, se proiectează asupra unor eroi, asu-pra vedetelor "Olimpului modern". O bună parte din forța comunicării, a entuziasmului, a iubirii se consumă în visele pe care le întrețin hebdomadarele sau magazinele ilustrate. Altfel spus, enorme capacități de comunicare sînt împietrite sau deviate spre "imaginar". Edgar Morin descrie o lume de obiecte, simboluri ale "puterilor rangului și prestigiului (...). Aceste obiecte devin ele însele baterii magice în care ne fixăm sentimentele, prestigiul în raport cu vecinii". Amprenta lui '68 marchează expresiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mai tare. Atunci se urmă dușmănii: dădu un frig tare; baba își puse cojoacele; se uimea, începu să ningă, apoi se făcu ger mare. Baba își lepă dă cojocul. Tot așa cu fiecare pînă ce rămase în pielea goală, cînd împietri. Acestea sînt zilele babei. Baba Dochia e îmbrăcată cu douăsprezece cojoace; în fiecare zi lepădînd cîte unul, vremea se tot schimbă. Flăcăii își aleg prin februar o zi de-a babei; cum va fi ziua, așa va fi și nevasta
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
roșii ca oul cel roșu. Cînd vii de la Paști, e bine să intri în casă pe brazdă verde, că e bine de sănătate, și s-o iei în ziua de Sf. Gheorghe, că e bună de vite cînd li se împietrește ugerul. E bine să se ia cu capul și pielea goală. în ziua de Paști nu e bine să doarmă omul, că apoi acel om e somnoros peste întreg anul și vara îi plouă pologul*. Lumînările ce rămîn de la Paști
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
audă și nici să înțeleagă. 14 Și se împlinește cu ei proorocia lui Isaia care zice: Cu auzul veți auzi, dar nu veți înțelege, si cu privirea veți privi, dar nu veți vedea. 15 Căci inima acestui popor s-a împietrit și urechile lor cu greu aud și ochii lor s-au închis, că nu cumva cu ochii să vadă și cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă și să-și revină și Eu să-i vindec. 16 Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ținea o gheată veche, ruptă și putredă, iar în cealaltă o pasăre moartă, cu gâtul în jos, fără pene, oribilă. Emanuel rămase îngrozit. Solange cu gura întredeschisă (i se scurgea în colțul buzelor un fir de salivă) rămase și ea împietrită cu privirile moi, teribil de cețoase și de șterse 302. Imaginea lui Solange este asememănătoare cu cea a Isei, din finalul romanului, un alt personaj captiv în fantezia de a fi vindecat. Viața este pentru Isa un joc de cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o cu..118."). Am trecut și de ea și chipul pe care l-am văzut ( Madame Tristesse, tocmai citisem saga ei, saganizată de o Françoise119 "en vogue") m-a făcut să mai stau o clipă lângă figura fixată-n piatră, împietrită-n suferință. Era mai slabă decât numita Avarice, chipul era brăzdat de urmele unghiilor sale, rochia-i era sfâșiată iar coafura nu scăpase nici de furtuna "courroux"eeee, mai strașnică decât un uragan cu nume feminin. Punea tot sufletul și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și mizantropie cosmică, ce se revarsă într-un climax al înfierării tuturor celor ce nu erau ca el, stăpânul exigent al propriei puteri simbolice. Monologul interior, doldora de revoltă teoretică fără plecare, ilustrează o tipologie a potențialului la condițional optativ, împietrită în inacțiune, indecizie, resemnare pe fond discordant. Mecanismul om-marionetă (Jonathan Noel) se speriase de eventualele, presupusele turbulențe prevestite de porumbel, cu care era inapt să se confrunte. Ca să nu mai vorbim de o totală schimbare a vieții. Condamnat pe viață
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
retorice subtile personajului feminin acea stare completă de nepăsare, amerimnia stare din care nici o ființă nu va mai putea fi abordabilă erotic sau social. El știa asemeni lui Origen că „stînca pe care nici o sămînță nu Încolțește este sufletul omului Împietrit de nepăsare”. Marcu Ascetu spunea „din nepăsare se naște uitarea”. Or, scopul pajului terapeut este tocmai a induce În Cătălină această stare „utilizează plictisul (accedia) durerea, inferioritatea, contratimpul, asonanța”. Să fie oare pajul și inductorul unei poetici portabile? Să fi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși ea, ca si noi,/ nu mai e demult o dulcegărie,/ ci mai mult piperată o pizzerie,/ cu salon special de adidași Nike,/ deși, după câțiva ani, vezi bine,/ i-au împietrit chelnerițele/ în uniforme fondantine,/ cu zilierii moldoveni în muzeul de ceară,/ deși beau regulat acest ceai/ împotriva nemuririi/ dintr-un ceainic pitic,/ insular și grotesc" Scrisoare pe trecerea de pietoni (subl. aut.). Autoficțiunea iubirii, fie și hrănită dintr-un episod
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]