943 matches
-
se întîmplă și ție să rămâi așa nemișcat cu ochii pe câte un obiect, parcă n-ai vrea să-ți fugă ideea sau gândurile, de obicei cu câte un deget în nas, încît nu mai ești sigur dacă ai rămas împietrit pentru că ți-a venit o idee genială sau pentru că te concentrezi la extracția mucului cel mic, viitoare biluță ce va ateriza nu se știe unde? Asta fac eu acum. încerc să umplu cu puțin sens această seară. Așa mi se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pregătise bagajele și-l conduse iar la gară. Simțise o bucurie imensă când trenul se puse în mișcare, dar și o strângere de inimă când îl zărise, în spatele mamei care-i făcea semne cu mâna, pe tata cu un chip împietrit, de pe care nu se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sunt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sunt detașați de toate. Noi, pe de altă parte, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deci corpului, res pectiv lumii perceptibile prin simțurile corpului conduc la dizarmonii, care, mai devreme sau mai târziu, vor conduce la îmbolnăvirea și prăbușirea „sistemului“ artificial creat, pentru o necesară și igienică revenire a „părții“ în armonia totului. IV. LUMI îMPIETRITE: CHIP, PERSOANĂ, MEMORIE IV.1 Obstinația chipului Viziunea fragmentară a părții versus viziunea unificatoare a Unului. întruchipările Unului și nașterea memoriei. Experiența Unului și „externalizarea“ relației - interpretări eronate. IV.2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
morți.“ Modurile înalte de manifestare și înțelegere presupun raportări diferite cu privire la materie și întruchipare. în acest context, materia devine forma unei înfățișări, ca vehicul pentru mijlocirea unui semn, fără fixarea ori atașarea unei „personalități“, fără separarea ca individualitate limitată și împietrită spațio temporal. Mai degrabă, spațiul și timpul devin, în acest caz, punți aruncate către oameni, în vreme ce materia urmează fluiditatea și transparența diafană a luminii. IV.3 Despre memorie Experiența surprinderii multiplului ca fiind desprins de Unul face posibilă memoria ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
plan subiectiv sau înțeleasă ca dinamică intradivină, reprezintă (dincolo de orice „localizare“ spațială înăuntru-în afară, aici-acolo) registrul inefabil, diafan, de nenumit, de neprins în chingile unui contur, ale unei forme date. Ea este, prin excelență, lipsa chi pului-mască, a chipului împietrit, și manifestarea chipului viu, imposibil de redus la o manifestare anume. Așadar, la capătul opus al exteriorității percepute ca primă și ultimă instanță se află interioritatea care naște imprevizibil formele, înfățișările, chipurile. Siguranța încremenirii exterioare este înlocuită prin „nesiguranța“ pășirii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Câte binefaceri firești ale harului mi-a dat ca să mă convingăsă-L iubesc! Câte insuflări, câte iluminări, câte taine - ca să mă aducăpe calea mântuirii! M-a mângâiat cu făgăduințe, m-a amenințat cuîngroziri, mi-a dat vreme de pocăință. Dar, din pricina împietritei mele inimi, toate au fost în zadar. Deci foarte de departe sunt osândit.Puteam ușor să mă mântuiesc, dacă mă feream de la început depricinile păcatului, dacă rămâneam statornic hotărârii făcute că nuvoi mai păcătui: o făgăduință hotărâtă, o spovedanie generală
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a trecut prin cap să cred că te-ai schimbat vreun pic. Nu există nimic la tine câtuși de puțin uman. Se ridică și împinse scaunul. Anunță-mă când pleci la Tokio, zise. Poți să-mi scrii un e-mail. Rămase împietrită uitându-se la el cum pleacă, uluită de această izbucnire. Nu-l mai văzuse în viața ei atât de furios, nici în cele mai grele momente ale căsniciei lor. Cum îndrăznea? Tremura de mânie din toate încheieturile. Cum îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și mă simt de parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă. L-am uitat. Ultimele cuvinte le spuse mai tare și apoi râse. Da. E clar. L-am uitat. —Dar eu nu te-am uitat pe tine. Darcey rămase împietrită. —Poftim? —M-ai auzit, spuse Neil. —Știu, te-am auzit, dar... nu sunt sigură că te-am auzit bine. Sigur că m-ai auzit bine. —Bun. Ai zis că nu m-ai uitat. Ceea ce e puțin cam ciudat și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie 2011 Aș vrea să nu mă uiți... Aș vrea să nu mă uiți nici dincolo de moarte, Când nu voi fi cu tine să-ți pară că vorbesc Cu același glas, iubito, puțin nepământesc, Ca și cum
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
religia iudaică și, ca un corolar inevitabil, lipsa unui loc de muncă, acestea fiind cele care-i făceau să-și vândă lucrurile de valoare. În față, unde Începea coada, În spatele unei tejghele lungi din sticlă, erau doi angajați cu fețele Împietrite, Îmbrăcați În costume bune. Aveau un text foarte reținut când era vorba de aprecierea bunurilor de vânzare, care voia să-i dea de Înțeles potențialului vânzător cât de puțin valoros era, de fapt, obiectul respectiv și cât de puțin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Compania din care făcea parte și Gheorghe a lui Neculai Hriscu a fost nimicită, tranșeele fiind spulberate de tancurile rusești. La trei luni de la plecarea bărbatului, Safta primi o năucitoare veste: bărbatul ei drag nu se mai întoarce niciodată! Rămase împietrită, neputând să-și stăpânească lacrimile, ștergându-se, fără vlagă, în timp ce, de afară, auzea glasurile cristaline ale băieților, care se pregăteau să meargă cu uratul. Năucă, se îndreptă spre casa cumnatului Vasile, care tocmai închisese cârciuma, pregătinduse să primească urătorii. Ce
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de violentă, de parcă mi s-ar fi împlîntat în inimă un cuțit. Am gemut și am deschis ochii în lumina gri și rece a dimineții. O vreme am rămas cu ochii în gol, paralizat de mesajul teribil al visului meu, împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lumea aceea sordidă de un metru pătrat vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe-o pânză, închegată și totuși curgând încă, bălos ca o flegmă, ca puroiul dintr-un flegmon. Simțeam pericolul ca pe un curent înghețat, puțind a mosc, curgând val după val din Lulu. Nu se uita la mine, dar simțeam, împietrit ca de-o revelație, că mă pândește. începuse să danseze lent, din șolduri, pe când toate fețele celelalte, de măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de cristal. Ne priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o parte și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu-n ochii celuilalt, treceam unu-n substanța celuilalt, împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fie femeia tatuată! Nu chiar, Theo! Puțin mai la dreapta, și Corina îi ghidează degetele. Aici! Theo o oprește lângă el înconjurându-i cu stânga mijlocul, pielea femeii e decorată în culori vii, poartă firește ochelari de soare, chipul ei împietrit, inexpresiv, Mai erau trei personaje, își amintește Theo, Să vedem! Un bărbat în costum alb, elegant, Da! Ochelarii de soare nelipsiți, și dacă țin bine minte am pictat și o umbră pe undeva, Așa este! Și Corina se plimbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ales datorită faptului că reușise să nimerească numele. Ultima dată când a plecat cineva, a ținut un discurs lacrimogen de douăzeci de minute, lăudând talentele unice și contribuția inestimabilă a cuiva pe nume Heather, în timp ce Fiona, persoana care pleca, asculta împietrită. Apoi i s-au înmânat Lisei cupoane în valoare de douăzeci de lire pentru Marks & Spencer și o felicitare imensă cu un hipopotam și cu inscripția „Ne pare rău că pleci“. Ally Benn, fosta adjunctă a Lisei, alesese cadoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Godson, directorul de design. Nu vorbește prea mult, spuse Trix tare. Nu-i așa, Gerry? Clipește o dată pentru da, de două ori pentru duceți-vă dracu’ și lăsați-mă-n pace. Gerry clipi de două ori și păstră o figură împietrită. Apoi zâmbi larg, strânse mâna Lisei și spuse: —Bine ai venit la Colleen. Eu am lucrat la alte reviste aici, dar de acum înainte voi lucra în exclusivitate pentru tine. Și pentru mine, îi aminti Trix. Eu sunt asistenta personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu stângu’-n dreptu’! Ce face domnul Superșmecher cu un album Simply Red? Uite cum își strică reputația. — Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar ăla e al lui Clodagh. —Lui Clodagh îi place Simply Red? întrebă Ted cu fața împietrită. — Îi plăcea, în orice caz. — Dacă îi plăcea, e OK. Ted era ușurat. O considera pe Clodagh o zeiță, dar, dacă era una dintre fanele lui Mick Hucknall, trebuia să se mai gândească. Cu siguranță, o zeiță nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse ea cu vocea tremurândă, după ce se sfârșește luna august, va fi mult mai bine cu munca pentru mine. Am putea chiar să mergem o săptămână în Grecia cu o ofertă întârziată, ceva. Zâmbește, spuse ea unui Marcus cu fața împietrită. În continuare, nici o reacție. — E, hai, amuzantule, încercă ea. Tu, unul dintre cei mai tari comici din Irlanda, spune-ne o glumă. Marcus aproape că se catapultă de pe scaun. —Să spun o glumă? întrebă el, cu o furie șocantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack, parțial pentru a vorbi post-mortem despre lansare, parțial pentru a verifica în ce ape se mai scaldă el. A deschis ușa... Și a văzut cea mai uimitoare scenă. Instantaneu, o imagine surprinzătoare a lovit-o și a lăsat-o împietrită. Nu doar că Ashling și Jack erau singuri la el în birou, nu doar că Jack o proteja pe Ashling ca și cum ar fi fost o păpușă prețioasă. Era privirea de pe fața lui Jack. Lisa nu mai văzuse niciodată atâta tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
piciorul. A mai luat rapid un șervețel din cutie și l-a pus peste ochi. După ce Ashling a spus că nu o va ierta niciodată pe Clodagh, a plecat, arzând încă de furie. Următoarea oprire era Marcus. Cu o figură împietrită, mergea rapid, aproape alergând, îndreptându-se către biroul lui. Făcând slalom prin mulțimea de pe strada Leeson, un bărbat care mergea și el la fel de rapid în sens invers se izbi de ea, umărul lui lovindu-se de al ei cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]