962 matches
-
au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13. Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 14. Domnul a zis lui Moise: "Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15. Du-te la Faraon dis de dimineață, cînd are să iasă să se ducă la apă și să te înfățișezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ți iei în mînă toiagul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
totuși aceeași Lady Anne - sau, mai exact spus, tocmai ea, Lady Anne - va ceda atracției pentru hidoasa alteritate a viitorului rege. Ca și Gorgo, Richard al III-lea îngrozește și, în același timp, fascinează. E făptura în fața căreia poți rămâne împietrit. E creatura ce pare venită dintr-un spațiu aflat în afara umanului sau dincolo de acesta. Iar Lady Anne nu este singura subjugată, hipnotizată parcă de Richard. Iată cum îi relatează acestuia ducele de Buckingham ceea ce se întâmplase atunci când încercase zadarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine vie. Efectul asemănării este atât de șocant, încât el se calchiază, ca să zicem așa, pe efectul apariției unei fantome. Perdita, împietrită, înțepenește în fața acestei apariții tot atât de tulburătoare ca un spectru. În ciuda tăcerii sale, Leontes are impresia că statuia îl mustră, îi amintește de vechile lui păcate, aidoma unei fantome răzbunătoare ce acuză. Forța ei este atât de copleșitoare, încât Paulina, temându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
11. Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o țară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele; da, Eu am spus, și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui. 12. Ascultați-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmași ai neprihănirii. 13. Eu Îmi apropii neprihănirea, nu este departe; și mîntuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mîntuirea Mea în Sion și slava Mea peste Israel." $47 1. Coboară-te și șezi în țărînă, fecioară, fiica Babilonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru-i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. PÎnă și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întîmplase ceva Într-acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr-un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
amenințarea groaznică care s-ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acestor săptămâni. Uitase asta. Din doi pași ajunse la fotoliu și se aplecă asupra ei. - Trebuie să-mi spui, urlă el. Cum pot măcar să mă gândesc, dacă nu știu mai mult? Nu vezi, Anrella... Se opri, neajutorat, în fața tăcerii ei împietrite. Furia nu-l părăsise încă atunci când vorbi din nou, dar memoria și scopurile aflate sub control făceau iarăși parte integrantă din sistemul lui alambicat de emoții. Spuse sumbru: - Presupun că știi că nimeni altul decât Jefferson Dayles nu putea trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din mânecă începuse să-i trezească interesul. Au de gând să primească botezul? Sunt încredințat că-l vor primi. Unde? Când? Aici, în Mexico, în curând. Fără să poată înțelege discuția noastră, cei patru soli stăteau drepți cu chipurile la fel de împietrite. Eram fericit că nu puteau înțelege ce vorbeam noi în spaniolă. Vă rog să le dați binecuvântarea dumneavoastră acestor soli. Arhiepiscopul își întinse mâna groasă și le dădu binecuvântarea, iar solii, fără să înțeleagă nimic, o primiră. Scopul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că și scrisorile prin care Stăpânul îi primește cu brațele deschise pe padres sunt plăsmuite. Pentru a risipi aceste îndoieli... dacă măcar unul dintre dumneavoastră s-ar face creștin... La auzul acestor cuvinte, o uimire copilărească străbătu chipurile până atunci împietrite al lui Tanaka și al samuraiului. Ca să le domolească uimirea, Velasco atacă mai departe: Dacă v-ați creștina, atunci slujitorii bisericii din această țară vor da crezare cuvintelor mele. Vor socoti adevărat legământul făcut de Stăpân de a-i primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
drumurile marinărești pentru a traversa Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre episcopi se răspândi rumoare. După ce se liniștiră, privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică mâna și ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Fariseii simbolizează aici omul care în fața luminii soarelui își închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să străbată publicul ca o flacără pe o miriște. Sau să se alăture unuia dintre partidele existente, să se dedice timp de cinci-șase ani tensionați activităților publice, trecând de la o filială la alta, făcând să vibreze până și cele mai Împietrite inimi, ajungând astfel În vârful piramidei și aducând Israelului pacea: În 1977, un simplu cetățean pe nume Lange sau Longe a reușit să fie ales În parlamentul neozeelandez, pentru ca În 1982 să dețină puterea. Se putea Îndrăgosti sau intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi bine ca șefii de secții să facă un inventar al materialelor de care dispun, pentru a le putea distruge în eventualitatea capturării navei și pentru a împiedica astfel un viitor atac împotriva omenirii. Grosvenor se așeză înconjurat de tăcerea împietrită a celorlalți. Pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai clar că inamicul se abținea de la orice nouă inițiativa - sau poate că scutul îi respingea toate atacurile. Oricum, nu mai avu loc nici un incident. Sorii de la marginea galaxiei păreau de o pustietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
familia. Deși a spus că ei nu vin să-l vadă când sunt În Israel, nici Elya și nici dumneata. Chiar părea rănit. Compasiunea lui Margotte, atât de la-ndemână, atât de plină, făcea pe alții să pară a avea inima Împietrită. — Și Elya, el cum e? spuse ea. — Nu e bine, mă tem. — O, trebuie să mă duc să-l vizitez pe bietul Elya. — Poate ar trebui, dar foarte scurt. — O, nu l-aș obosi. Cât despre Shula, se teme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din țarc Mihaela Michailov Dacă cineva m-ar trezi la 3 dimineața și mi-ar cere să spun primele cuvinte care-mi vin în minte atunci când mă gândesc la coregrafa Vera Mantero, m-aș opri la: 1. degete-arcuri; 2. chip împietrit hipermachiat; 3. stare „atroce“, cu un r lasciv și asurzitor, un r care ți se depune în creier; 4. coate lipite de podea și zâmbet de puștoaică nepotolită. S-a născut în 1966 la Lisabona și a făcut parte, timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o mașină de luptă, care vedea tot și lua decizii mereu neașteptate, schimbând soarta luptei, apăsând mereu talgerul victoriei voievodului. Nu existase victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de ieniceri. Trupele sultanului acoperiseră ținuturile Murgenilor și tălăzuiseră mai departe, spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce, plini de euforie, de parcă mergeam să scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor. Încă de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul că oaspeții alesului local, atât cei împietriți, cât și cei însetați de viață, erau mișcați până la lacrimi cu ajutorul fundurilor de lemn și al cuțitelor: ceapa tocată, un laxativ de un fel aparte, era tocmai bună spre a face ca „neputința de a ține doliu“, ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de tine ce a rămas mai puternic în moartea mea planetară. Tu stăteai pe-un nor de pustiuri și cerul negru de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se întîmplă și ție să rămâi așa nemișcat cu ochii pe câte un obiect, parcă n-ai vrea să-ți fugă ideea sau gândurile, de obicei cu câte un deget în nas, încît nu mai ești sigur dacă ai rămas împietrit pentru că ți-a venit o idee genială sau pentru că te concentrezi la extracția mucului cel mic, viitoare biluță ce va ateriza nu se știe unde? Asta fac eu acum. încerc să umplu cu puțin sens această seară. Așa mi se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]