825 matches
-
murmurând versurile unui cântec de pahar - ne-am Întors la Paris și mama a fost de acord să studiez acolo artele plastice. Era cel mai bun loc pentru așa ceva, la vremea aceea. Nu sunt sigur că mai este, acum, că Împrăștiații ăștia de impresioniști dau tonul, dar pe-atunci academiile engleze erau niște instituții scorțoase și reacționare. Erai obligat să Îți petreci trei ani desenând după modele de ghips Înainte să ți se Îngăduie să desenezi și să pictezi după natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Compton capitulă. — Foarte bine, dar faceți ceva ca să Înveseliți publicul ceva mai devreme, spuse el. Parcurseră actele anterioare și Compton veni cu numeroase sugestii pentru posibile Îmbunătățiri, majoritatea acceptabile. — Ei, cam asta ar fi, zise el, strângând și ordonând foile Împrăștiate. Aștept cu nerăbdare textul integral, de Îndată ce veți putea. A, Încă un lucru: nu-mi place titlul cel nou. — Vai de mine! Și am crezut că, dacă Îl fac pe Newman californian - vă amintiți că, În roman, era din Sud -, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
speriind-o pe Tosca, adormită la picioarele lui, lângă foc, făcând-o să sară cât colo și să se refugieze legănat În colțul opus al Încăperii, lătrând supărată. — Vai de mine, vai de mine, Tosca, spuse el În timp ce culegea hârtiile Împrăștiate și le aranja În ordine, ce naiba putem spune despre toate prostiile astea? Răspunsul era că nimic, decât că erau un indiciu clar al declinului fizic și mental al lui Kiki În ultimii doi ani. Și nu era singurul cititor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală, tenacitatea, intuiția artistică, înclinarea către răbdare, precum și frica de-a mai dormi noaptea, singur, în baracă, într-un loc reperabil adică, îl conduc spre minuni realizate în lucrul său. Din depozitul de sfărâmături împrăștiate și lepădate parcă în dușmănie pe câmp, Ulpiu reconstituie, lucrând noapte de noapte, o colecție nemaiîntîlnită de 29 de vase de cult, pentru care până și infatigabila Cosiția înțelege că va obține, pe piața antichităților, un regat. Experții se simt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
U.P. (Urmărire Permanentă). E drept, se pare, că și ei, nevinovații, făcuseră sită împușcînd mortal vreo câțiva împuțiți de ofițeri... Era sau nu era așa? I se împăienjeniră ochii. Îi pocniră urechile. Și leșină... Dar vezi că și-așa, împrăștiat vraiște pe pătura lui infectă, fiertura Suveranului continua să-și realizeze efectul și, chiar și leșinat, secvența existențială din creierul lui Doru Cișmea se reîmprospăta. Își aminti în spasme constructiviste și reci cum, după capturarea lor, fiecare dintre cei trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei cocioabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate. O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis un caiet cu copertele cartonate, pe lângă care zăceau Împrăștiate tot felul de obiecte și o vază cu flori proaspete. Convorbirea telefonică se Încheie. Fără a mai aștepta să fie luat la Întrebări, bătrânul Îi spuse domnului cheldin fața sa că el căuta un doctor care să-l vindece. Că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele multicoloane, Parcă munții-n braț de piatră le ridică și le-arat- Zeilor din ceriuri. Vulturi peste văi înnegurate, Grei atârnă cu întinse aripi și priviri țintate Supra lumei ce sub dânșii stă adânc, împrăștiat. {EminescuOpIV 117} {EminescuOpIV 118} Astfel Grecia se naște din întunecata mare. Poartă-n ceruri a ei temple ș-a ei sarcini de ninsoare, Cer frumos, adînc-albastru, străveziu, nemărginit; Din colanele de dealuri se întind văile pline De dumbrave, de isvoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama sa, cu copilul călare după gâtul său gros. Cât a fost drumul de lung, biata fată cu gândurile Împrăștiate șoptise la urechea lui Va aceleași vorbe cu Înțeles tainic pentru copil: Di căluț! Di căluț! Mergem merchea la pești! Da, mergem la pești?! Abia târziu primi răspunsul mult așteptat: Va pi’di pe’ti! Era un semn clar al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
teamă greu de stăpânit: Duhu’ bălții, cel care aduce nenorociri fetelor tinere multe s-au plâns părinților că au rămas necinstite după ce intraseră În baltă și cine știe ce animale Înfiorătoare sălășuiesc În adâncurile bălții. Cele două fete ale Ochenoaiei, cu mințile Împrăștiate, deja erau terorizate de imaginile halucinante ale poveștii cu Viorița, mama lui Va. Aceasta, abia sosită din București, În vacanță, a fost cooptată de către Mamaia În formația de „volocit”. Ajunsă pe la mijlocul bălții, odată a țipat scurt și părăsindu-și postul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Estrella de Mar e mult mai interesantă decît mi-am imaginat la-nceput. În plus... Cursul de tenis se Întrerupsese pentru masa de prînz, iar jucătorii se Întorceau la vestiare. Crawford se foia pe lîngă mașina de tenis, adunînd mingile Împrăștiate și punîndu-le Înapoi În coșul de alimentare. CÎnd termină, o luă la fugă după jucători, provocîndu-i la un sprint pînă la dușuri. Admirîndu-i energia, eram pe punctul de a-i face cu mîna, dar Paula mă apucă de cot. — Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia se auzea. A străbătut Cioplea și de acolo a călcat peste niște grădini de zarzavat neîngrădite, lăsând în urmă mahalalele. Nici nu dăduse de ziuă când a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreo patru-cinci kilometri, am găsit o punte șubredă de trecut cu pasul. În timp ce treceam râul, am zărit În stânga mea colibele unui cătun, meri, trunchiuri roșietice de pin Înșiruite pe un mal Înverzit și petele strălucitoare lăsate pe iarbă de Îmbrăcămintea Împrăștiată acolo de niște țărăncuțe, care stăteau goale-pușcă În apa mică, hârjonindu-se și țipând, ignorându-mă cu totul, de parcă aș fi fost purtătorul imaterial al amintirilor mele actuale. Pe cealaltă parte a râului, o mulțime densă de fluturi masculi, albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
recoltă neașteptată de copii cu sânge turcesc sau mongol În vinele lor inocente, erau fugărite și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu duhoarea de apă stătută pentru a alcătui un infern de mirosuri, căruia nu știu cum se face, dar nu i-am găsit nicăieri și niciodată perechea. În grădinile publice din Berlin și În parcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și o astfel de urcare pe Bulevard putea să-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbi atât de mult despre timpul meu, îmi dau seama că viețile noastre nu sunt decât continue reveniri. Că trăim priponiți de astfel de umbre și obiecte și, când vine timpul reîntoarcerii, oricât de depărtați am fi trăit, oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe aceeași bancă din Cișmigiu ai stat în dimineața când ai venit cu Pu, fata cunoscută în tren, dezorientați, neștiind amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de măsline e ca neamul nostru, s-o știi. Măslina nu dă ulei decât după ce se jertfește, după ce-i strivită. La fel și noi. Și așa cum uleiul măslinei nu se amestecă cu alte lichide, tot așa și noi, oricât de împrăștiați am fi printre alții, nu ne amestecăm, nu ne lăsăm absorbiți. Și precum uleiul plutește mereu la suprafață, tot așa și noi nu putem fi pierduți“. O priveam amuzat. Vorbea cu o pasiune pe care nu i-o cunoșteam. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adormiseră răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând, nesuportând odihna unui al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și morții munți, din piatra lor uscată, 315Astfel copila - nvioșază murii, Pe când în bolta geamului s-arată Copil al apei, cerului, pădurii, A lumii - ntregi mai drăgălașă fată. Ea asculta pe-al primăverii oaspăt 320În dimineața ce-i zâmbește proaspăt. Împrăștiată fulgerează roua În viorii, strălucitoare boabe, Țărâna - Nvie-n primăvara nouă, Răcoare-i vântul ca miros de ape; 325Părea c-ar fi plouat, deși nu plouă Decât lumină, ce nu mai încape. Cu gura, fața, ochii ei, ea râde Privind în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luciul băei, plină de lacrimele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci 327 {EminescuOpVI 328} ochii ei, două isvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. Cine-o vedea cu părul ei galben și lung, despletit, - și împrăștiat ca creții unei mantii de aur pe sânul ei rece - cine-ar fi văzut fața ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
altcineva. Doi escroci nu prea inteligenți și complicele lor anonim. Toți, niște ticăloși. Dar Harry nu mai gândea limpede în ziua aceea. Cum ar fi putut gândi, când mintea îi devenise o rană deschisă, o masă supurândă de materie cenușie împrăștiată, neuroni explodați și impulsuri electrice scurtcircuitate? Unde mai era rațiunea când persoana adorată din viața ta tocmai te-a insultat cu un pomelnic de acuzații monstruoase, despicându-ți ființa neajutorată cu lovituri ale securii disprețului său? Unde mai era echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de care s-a ocupat Rufus), telefoane lui Bette, la Chicago, și câtorva colegi anticari din New York (de care m-am ocupat eu). În testament, Harry lăsase instrucțiuni să fie incinerat, dar nu precizase unde și în ce fel trebuia împrăștiată cenușa. După o lungă discuție, am convenit să o facem într-o zonă împădurită din Prospect Park. Conform legilor în vigoare la New York, răspândirea cenușii persoanelor decedate în locuri publice este interzisă, dar ne-am gândit că, dacă ne ascundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
slinoase, acoperite cu un praf negru de cărbune, iar în spate următorul vagon în care nu se mai putea transfera așa ușor. Tot în primul vagon se simțeau mai abitir zdruncinăturile, mirosul de cărbune încins și căldura emanată de aburii împrăștiați aiurea care, din când în când, se depuneau chiar și pe hainele călătorilor. Odată urcați, în situația dată, fiecare trebuia să se descurce cum se pricepea mai bine. Pe coridor, unii s-au așezat pe propriile lor valize, alții, pur
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]