909 matches
-
sfeșnic de o veșnicie și eu îi promit că o să-l scot. Chiar mă rog să iasă mai repede, să pot curma durerea asta de ființă încercată... Timpul își numără secundele într-o liniște de biserică. Bătrâna își leagănă trupul împuținat de vreme și nevoi și eu tac... tac... așteptând să se arate moartea. Stau toată ziua alături de bătrână, așezate pe treapta de beton a digului și privim întinderea aceea ucigașă de apă tulbure și agitată sau care, poate, mulțumită de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de vrabie. Cândva o să fiu o pasăre. Ei se îndepărtează prietenește să mă poată privi mai bine. Dorm. Mă privesc de la înălțimea grinzilor. Sunt în casa părintească. “Doamne!”, mare îmi pare acum camera, un infinit cu ochii deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri vesele de copii. Sunt tovarășii mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
soarele a scăzut și iscoadele au plecat spre Damasc, să vestească nunta guvernatorului Andaluziei cu văduva seniorului de Murcia și să-l facă pe Tariq să și întindă mrejele spre sultan... ...nu uita de aurul lui Musa! Aurul s-a împuținat, iar Musa nu-și mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond, care cârmuiește nu prin puterea armelor, cât prin cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-i dai rația zilnică de fân‑otavă și ceva boabe în amestec cu stroh de trifoi ori șișcă din spicele și tulpinele de timoftică sau lucernă ușor umezită cu apă întăritoare de la izvoarele de sub Dealul Căușului. Nu o dată i-am împuținat tainul, da' Roibu, ca Roibu, a mâncat ce și cât i-am pus în opalcă și s-o opintit mai departe în ham fără hachițe-nazuri de cal nărăvaș... În schimb, așteaptă să fie periat și apă trebuie să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îi aduce mîncarea. Chiar și bucuria sa, pusă în sunete, pare o suferință oarecum entuziastă: „-Îhaaaa!“ V. tînăr studiază intens moartea. E parcă o presimțire a unui viitor tentacular prin al cărui labirint am rătăcit îngustînd cu fiecare pas șansa, împuținînd variantele pînă cînd sorții m-au adus aici. V. tînăr de lîngă mine se miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a-și urni soarta ca pe o avalanșă. Tînărul Doctor a sesizat asta. Îl intreabă: “-Ce te-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În cutie, trăgând capacul după ea: „Dacă Împrospătează și Înmulțește laptele, Înseamnă că va Împrospăta și sângele“, murmura ea. Pitită În cutie, bătrâna nu se mai temea nici de Oliver Stan și nici de Domnia Sa Satan... Cum trupul i se Împuținase din pricina vârstei, violoncelul deveni chiar prea larg, astfel că bătrâna Încăpea acolo, putând să se răsucească și pe o parte, și pe alta, ba, dacă se Înghesuia mai mult, putea să-și așeze și un ditamai pernoi la căpătâi. Aflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
altfel, atmosfera era atât de Încordată de așteptare, Încât aveai impresia că În curând clienții, laolaltă cu ospătarii, dar și cu mulțimea de pe stradă, se vor repezi asupra grămezii de carne ce se Înmulțea continuu. Și-ntr-adevăr, În timp ce trupul inginerului se Împuțina, fleicile de pe grătar se Înmulțeau ca pîinile și peștii lui Iisus. „Eu sunt carnea vieții; cine va gusta din mine”, se auzi la difuzor glasul grav al inginerului Edward, „se va simți Întotdeauna sătul... Veniți și ospătați-vă...” „Dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în seamă, acolo împreună cu pungile de pastile și cocaină. Cu sticluțele și baloanele pline cu bile de cocaină și heroină. Cu toate pistoalele și cuțitele care așteaptă să apară în câte-o sală de judecată. Toate pungile și baloanele alea împuținându-se treptat, devenind tot mai mici, până mai rămâne în ele destul pentru a obține condamnarea pentru infracțiune. Toate obiectele alea, folosite. Dar nu, au încălcat regulile. I-au dat voie Corei să ia manechinul acasă. Nimeni nu voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apă și dedesubt doar clipocitul undelor negre și ușoarele bușituri și frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere De-acum, țineam o lampă de miner aprinsă permanent, fiindcă ni se cam împuținaseră chibriturile și ne temeam să nu se termine ele, înaintea lămpilor Ci în toată această molcomire și în toată acalmia, numai Pamfil Duran, de după podina geamblacului, se auzea cioșmolindu-se și nu-și găsea locul și n-avea hodină Deci și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Trebuia să fim atenți și la mărăcinișurile târâte pe jos în iarbă și la crengile mai agresive, adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu mâna ca să ne facem loc. Am coborât după aceea într-o vale. Mărăcinii se împuținau. Erau și mai rari și mai scunzi, iar printre tufe se lățeau mari pete negre. Treptat, mărăcinii au dispărut aproape de tot, lăsând locul umbrelor pe care le priveam perplecși. Cine dăduse foc ierbii uscate în pustietatea aceea și când se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am oprit. Mi se păruse că auzisem ceva care semăna cu vuietul unei mări. Dar nu era decât vântul. Am pornit mai departe. Iarba se împuțina, iar fâșiile de nisip se lățeau din ce în ce mai mult. Și din când în când auzeam același vuiet stins pe care vântul îl destrăma ca pe o perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
preludiu la ceea ce, probabil, se va întâmpla în toată țara, un funcționar dintro instituție aflată pe un teritoriu comparabil cu cel mai mic domeniu al coroanei a impus, acolo, propria sa lege. Prin Stațiune patrulează soldați înarmați. Vilegiaturiștii s-au împuținat; asta nu înseamnă că nu sunt destui; înainte veneau în exces. Vremea a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este ca altădată. Doar izvoarele sulfuroase, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
hotel. Și videofonul, de lângă pat, care zumzăia cu blândețe, dar și cu insistență. Se ridică în capul oaselor, ieși complet din somn și-și aminti brusc că în această zi, Președintele Hardie pleca spre Venus. Gândul acesta îl însufleți. Războiul împuținase comunicațiile. Între cele două planete nemaifiind decât un schimb săptămânal și nu era nevoie de o autorizație de îmbarcare. Se aplecă și manevră receptorul. Dar, fiind încă în pijama, lăsă stinsă placa video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn. se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // MAMA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // (Ies toți din scenă.) REGIZORUL: Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate pancardele și scaunul, iese. Lumina se împuținează. Fond muzical abia simțit. Intră, la arlechin, Bufonul.) REGIZORUL: Și astfel trec multe bucăți de vreme. Și feciorașul a crescut... BUFONUL: A crescut... Știm noi dacă e tot el sau altul... sau alții... Putem ști câți oameni sunt într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întotdeauna contradictorii asupra acestui punct. Pentru mai multă siguranță totuși, personalul sanitar continua să respire sub măști de tifon dezinfectate. La prima vedere, în orice caz, boala ar fi trebuit să se extindă. Dar cum cazurile de ciumă bubonică se împuținau, balanța era în echilibru. Mai puteau exista totuși alte subiecte de neliniște ca urmare a greutăților de alimentare care cu timpul creșteau. Specula își scosese capul și alimente de primă necesitate care lipseau pe piața zilnică se ofereau la negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care e o comoară ca partener... Ce să spun? Există o orânduială a lumii. 15-20 de ani contează enorm ca să intri în alt registru. Bref, înainte oamenii din jur se înmulțesc (se nasc, se împrietenesc, se îndrăgostesc), după, oamenii se împuținează. Cei mai mulți fiindcă pleacă adesea de pe lume. Îi privesc și îmi vine să mă rog pentru ei: Clipă, rămâi! Cu Elvin Codru în brațe (copilul Mariei), m-am trezit iar cu un dor nemăsurat să iubesc și să cresc un bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbit cu Marçal, sau ai alt motiv de îngrijorare. Cipriano Algor luă în mână paharul, dintr-o înghițitură bău restul vinului, și răspunse repede, cuvintele parcă îi ardeau limba, N-au oprit decât jumătate din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
această dezolare copleșitoare o apăsa cumplit. Îi era dor de pupitrul luminat, curat, familiar. Lumina ce creștea nu le venea prea mult în ajutor. În loc să le ridice moralul, răsăritul soarelui, modificând culoarea atmosferei de la portocaliu la roșu sângeriu, le mai împuțină curajul și-așa știrbit. Dar cine știe? Atunci când mica stea va urca la zenit, poate că nu vor mai fi atât de intimidați... Ripley își șterse fruntea asudată, oftă din greu, trânti ultimul panou mural, fiind acum sigură că noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și în curând mă vedeam nevoit să mă agăț de doi saci de provizii, să-i arunc în vagon și apoi să urc și eu. Nu era ultima garnitură. Mai erau două după cea în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
frânge. Apoi, fâlfâitul de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să rămână În pană. Dimpotrivă, ca un câine credincios, de două ori pe zi ducea și aducea oameni cale de aproape 50 de kilometri. Cu timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță...,, -Of, iar ai inventat o istorioară ! Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este o ipocrizie, un surogat. Încă o voce Kawabata a revenit În bârlogul comun, tocmai când trupul lui Împuținat de boală Îi pregătește sufletului desprinderea. Kawabata este nevoia ta de responsabilitate și de tandrețe. În viața ta, iubirea a pâlpâit de foarte puține ori destul de superficial și atunci, Dumnezeu ți l-a trimis pe acest nenorocit să-i Îndulcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îndată ce i se dă de băut, survin vărsături de nepotolit. Pe măsură ce deshidratarea crește, pielea bolnavului se usucă, ochii i se încercănează, nasul îi devine proeminent, iar buzele i se învinețesc. Temperatura corpului coboară tot mai mult. Urina începe să se împuțineze. Adeseori apare un sughiț chinuitor. Trecerea la stadiul de colaps, de rapidă reducere a forțelor (dar fără sincopă), este marcată de agravarea unora din manifestările cele mai amenințătoare ale bolii; este vorba în primul rând de intensificarea tulburărilor circulatorii, putîndu-se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]