1,038 matches
-
puteri. A umplut patul cu părul ei aspru, 1-a mușcat de gât 304 și 1-a răsturnat. Χi plimba gura ca focul pe trupul lui, sub subsori, pe piept și pe la buric. Îl scormonea cu limba și-l împungea. Se zbătea pungașul. Îl împletise cu crăcii ei lungi și-l murseca. N-a mai știut nimic apoi. Pe la trei, când se ridicase luna deasupra Cațaveiului din cerul spulberat, 1-a lăsat răpus între așternuturi. Afară, era o iță de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acum, Paraschive! M-auzi tu? Nu te uita că mi-a albit părul... Se făcu că trece pe o parte și se azvârli. Pungașul se plecă. Pumnul călifarului căzu în gol. O clipă îl avu în mină. Putea să-l împungă dintr-o parte, dar oboseala nu-l părăsise încă. Parcă nu mai avea vlagă în el. Bozoncea se îndreptă de șale și râse, înfricoșat: - Scăpași, ucenicule... Dar știa că și el trecuse pe lângă moarte și furia îi crescu. Cel tânăr
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el o ia de nevastă pe Didina și că vrea să-i facă nuntă să se pomenească. Vorbeau ăilalți: - Să știți că-i în anul morții. I-a sucit de tot mințile gagica... A aflat și Paraschiv. Parcă 1-a împuns cineva cu un cui în inimă. N-o uitase. -La chemat pe Gheorghe: - Treanță, acasă la ea să mi te duci... - Mă omoară Bozoncea. - Gura, gâlmă, că te lovesc! Te faci luntre și punte să-i vezi ochii. Spune-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trebuia s-o pedepsească pentru că nu venise când o chemase el si că-l dăduse starostelui. Praf i-au făcut rochia de mireasă. În noaptea aia, Paraschiv le-a cerut jurământ la toți. A înfipt în pământ cuțitul cu care împunsese inima lui Bozoncea si le-a zis: - De-acum eu sânt ăl mai mare peste voi! Cine s-o ridica peste mine, de mâna mea mierlește! Asta vă spun. Să m-ascultați și la bine, si la rău, si ce-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
EminescuOpVII 205} dinăuntru ieși [un june] cu capul gol, cu sabia-n dinți și mînele-narmate de pistoale-ntinse, pe care le slobozi drept în capetele celor ce stăteau în ușă. In urma lui o ceată de oameni înarmați cu lănci împungeau în dreapta și-n stânga și, răzbind pin ei, fugiră mereu până în risipiturile unei stânci, prin cari pierzîndu-se nu vedeai în lună decât oțelul țevelor întinse și împușcăturile trimise în cei ce acuma cotrobăiau pin casă. Dar pe acel june palid
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă părinții, învățătorii ne iubesc la fel de mult ca și pe ceilalți copii, ca și pe ceilalți elevi. Dar în același timp, am vrea să fim singurii iubiți. Cînd cineva spune "Îl iubesc mult pe X" sau "Y este inteligent" ne împunge gelozia ca și cum acea persoană ar fi spus "Îl iubesc pe X mai mult decît pe dumneata", "Y este mai inteligent decît dumneata", chiar și dacă nu era în intenția ei să ne compare. Tensiunea nu slăbește niciodată între tendința spre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a avut nevoie, pentru a-și atinge țelurile, de un Napoleon și nu de un Fouché, de un Cezar și nu de Pompei deci de cel avînd o înzestrare aparte, de cel stăpînind psihologia maselor. V Reiau firul de la capăt. Împuns de îndoială, m-am întrebat dacă șeful descris de psihologii maselor corespundea unei realități definite și erau numeroase rațiuni împotrivă. Or, dincolo de orice așteptare, am descoperit că puterea carismatică acoperă exact această realitate. Tot ceea ce am spus despre prestigiu, despre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cel puțin nu imediat, «studiu», ci atenția față de un lucru, gustul pentru cineva, un soi de implicare generală, amabilă desigur, însă fără o acuitate specială”131), punctum-ul - pe lângă faptul că vine să marcheze studium-ul - ar reprezenta „acel hazard care (...) mă împunge (dar mă și rănește, mă sfâșie)”132; împrejurare ce ne îndreptățește să bănuim că, la urma urmelor, contradicțiile care subminează inevitabil pluralitatea funcțiilor detaliului pot deveni, de la un anumit punct, fertile. Pe bună dreptate Giovanni Bottiroli 133 atrăgea atenția asupra
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
retrage trebuie să Își Închipuie că ceva l-a supărat foarte tare, cineva l-a jignit și l-a rănit. De aceea se retrage furios și poate chiar trist. El se retrage ca un arici și Își scoate țepii ca să Împungă. Mai există o condiție pentru arici: nu are voie să stea strâns mai mult de 5 minute. Cel care trebuie să Îl facă pe arici să se deschidă trebuie să se străduiască și să facă tot ce poate pentru a
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
placă de fier bătut. Porțile se deschiseră singure, de parcă cineva le-ar fi tras dinăuntru. Curtea era ca totdeauna și totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase un nimb de lumină pe creștetul cava lerului. Cununa de sârmă, împunsă de cuie, arăta ca o coroană și nu ți-ai fi dat seama, dacă n-ai fi privit cu băgare de seamă, că era, de fapt, o împletitură de speriat corbii. Petrache se apropie și avu pornirea ciudată de a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fost vreodată în Valea Jiului. Nici n-ar avea vreo treabă pe-acolo. Tăcură. Ea se uită în spate, de parcă s- ar fi așteptat să intre următorul, ca să-i dea locul. Putea să intre iarăși milițianul cel rău și s-o împungă cu bastonul, lovind-o peste șale când s-a împiedicat la urcarea în dubă. Dar singurul zgomot era al ventilatorului din colț, pe care abia atunci îl observă cum vântura mai degrabă timpul decât aerul. — Nu știu ce să facem cu el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceva ? întrebă femeia, pregătită să-și arate din nou actele. Nu trebuie, răspunseră polițiștii, redeveniți unul. Am scris eu aici. — Nu e nimic de declarat ? — Nu trebuie să declarați nimic. La urma urmei, e treaba dumneavoastră. Simți din nou bastonul, împungând-o în coșul pieptului. Cel vechi sărise prin gâtlejul retezat al celui de aici și se aplecase asupra ei. „N-o să spui nimic, pentru că ăștia or să vină din nou după tine ! Ai să zici, când te-or întreba, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu și, brusc, pupilele îi căzură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pași și se prinse cu brațele de un stâlp al cărui vârf se înălța pe povârniș. Se opinti, nu era înrădăcinat, reuși să-l smulgă, dar se prăbuși cu el cu tot. Lucică vru s-o ajute, dar Magdalena îl împunse cu degetul în piept. — Te iubesc... nu găsi Lucică altceva de spus, în fața acestei opreliști. — Degeaba, hohoti Magdalena, uitând să tușească. Oricât de mult m-ai iubi, nu poți tu să mori în locul meu... Se ridică încet, se încovoie sub
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
proaspăt din vârful dealului. Magdalena îl cuprinse, plângând, cu ochii la cer, și rămase așa, până ce lacrimile îi secătuiră. Părea că murise, doar lemnul trăia, acoperit de broboanele plânsului ei. Calu apucă de pe jos un capăt de țeavă și o împunse, dar Magdalena nu dădu niciun semn. Umerii îi săltau totuși când și când, arătând că înlăuntrul ei câteva rotițe, chiar și cu zimții tociți, se învârteau încă. Ca nu cumva vreunul să-i sugereze că mai potrivit ar fi fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și s-o cucerești, ia-o pe nepregătite. — Ce-i de cucerit pe-aici ? întrebă Jenică, potrivindu- și pasul după mersul grăbit al lui Maca și săltându-și nădragii care-i cădeau sub burtă. Celălalt se opri brusc și-l împunse cu degetul în cămașa largă, unde socotea că ar trebui să fie pântecul rotofei. — Mereu e ceva de cucerit... spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile care îi împungeau noada : Asta faceți voi, mă pândiți când vin acasă... Sunteți, tu și cu ăsta, de-i zici unchiul, niște... niște... — Labagii... o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du-te și te spală... Să-ți încălzesc niște apă ? Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și pe ăștia noi îi doare undeva de ce- ai putea să le spui... Bătrânul vru să replice repede, pe negândite, dar se înecă, tușind la fel de uscat. — De ce ne faci hoți ? întrebă Tili, împungându-l cu degetul în piept, acolo unde, ascunzându-și punga de plastic, îl durea cel mai tare. Ce ți-am furat ? — Nu sunteți hoți, gemu bătrânul. Hoții fură când nu știi. Voi sunteți niște tâlhari, aia sunteți. Atacați lumea pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
formă, nici culoare, cum nu pot avea decât umbrele spaimelor și durerilor. Bătrânul simți împrejur toate acestea și, fără să se poată stăpâni, le răspunse cu spaimele lui. Se lăsă să cadă, ghemuit, pe trotuar. Maca se apropie și-l împunse cu vârful cizmei. — Scoală-te ! spuse. Doar nu vrei să cărăm noi, în locul tău, tot ce-ai făcut. — Să-l iertăm... șopti Jenică și parcă în rândul umbrelor se auzi un freamăt de nedumerire. Nu suntem judecători, spuse Tili. Cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de iepuraș, și ăla castrat, devorat, unul pe care mai bine îl arunci pe stradă ca să-l vadă lumea. SCHWEINDI (plângăcios): Ești o scroafă răutăcioasă. Dacă o să avem cândva copiii, așa ceva n-o să-ți poată ierta copii noștri. (Hasi îl împunge cu croșeta) Ahhh, acum ai împus în mine, acum corpul meu e rănit. (Hasi îi mai dă o palmă) Ahh... eh... totul are dreptatea lui... viața se ține mereu lângă ea, așa e normal. Viața se poartă așa cu mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să se fută între ei și reciproc. Mereu se topesc toți handicapații către ceva mai sus pentru organele simțurilor lor, și sub brânza curgătoare se trezește apoi un lasă-mă-să-te-las general și cuțitele și furculițele nesatisfăcute, cu care ocazional se pot împunge singuri. PIANISTA (îi dă un pumn peste umăr amuzată): Nu vrei nicicum să renunți la întăritorul acoperământului tău, nu-i așa? Când dai peste un plastic cât de mic, atunci îl faci și mai mic, ca și cum prin natura lui căcăcioasă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
râia de la Vasile/ Afară s-o dau,/ Vântul s-o bată,/ Gerul s-o usuce,/ Câinii s- o latre/ Cu untură de porc s-o ung/ Cu cheatră s- onchetresc/ Cu pucioasă s-o-mpuțesc/ Cu ceapă o hrănesc/ Cu acul o-mpung/ Și Vasile să rămână curat, luminat/ Ca Dumnezeu ce l-a lăsat’’. Se descânta persoana respectivă de nouă ori, adică de trei ori în fiecare din zilele de post de luni, miercuri și vineri. După prima zi de descântec se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de calapăr, plămădeală de cicoare, frunze de ciumăfaie sau de ciumască, foi de pătlagină verde, lemn de pădureț Înfierbântat În foc, troscot cu sare și urzici fierte. CÎnd se Îngălbenesc, trântiturile se taie cu lama sau cu briciul, sau se Împung cu un ac, ca să iasă "răutatea". Locul se spală apoi cu zeamă de brusture sau de odolean. BĂTĂTURĂ (clavusul) Comprese și cataplasme cu decoct de păducel, 2-3 linguri de frunze și ramuri la 200 ml de apă. Comprese și cataplasme
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Magnetismul personal”, „Curs d e scamatorie”, „Fizionomie și frenologie”, „Cartomancia” (Tarotul), „Chiromancie‐ Grafologie”; „Ocultismul” cu hipnotismul - telepatie - fachirismul - spiritismul - magia francmasoneria - prestidigitația... * Valorificând preceptele Evangheliei după Ioan dar și legendele apocrife privitoare la Lancea centurionului roman Longinus care i‐ a împuns inima lui Iisus Hristos, aflat pe cruc ea răstignirii, Trevor Ravenscroft a scris în 1972 cartea „Lancea destinului”. 171 German de origine și adept al magiei negre Rave ns Croft bazându‐se pe mărturia iluminatului Johannes Stein, care susține că
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de om, mai întrebară ce mai întrebară pe drumeți și își căutară de drum. După o bucată bună de drum, numai ce vede un cărăuș că din căruța lui tot picură necontenit sânge. Când caută, ce să vadă? Un băiat împuns în șoldul piciorului, de unde sângele curgea încă. Atunci cu toții pricepură pricina și se minunau între ei: cum de n-a zis nici cârc, atunci când l-au împuns? Și dându-i îngrijire l-au dus tot ascuns până la Galați. Aici le-
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]