2,573 matches
-
pasul, iar Nikolai simți o ușoară zdruncinătură: iapa tânără care mergea în urmă, prinsă cu o funie, înainta dormind și la fiecare încetinire izbea cu capul în crupa calului. Nikolai zâmbi și i se păru că ghicește parcă un râs înăbușit în scurtul sforăit al calului. Nu-l certă, șopti doar: „Dă-i drumul, Vulpoiule, nu suntem departe. Străbatem pădurea și apoi, pe loc repaus!“ Nu din cauza părului roșcat era numit el astfel, ci din cauza șireteniei. La început, Nikolai crezuse că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Era din Leningrad și de la blocadă nu primise nici măcar o singură scrisoare, nici atunci când asediul fusese ridicat... La schimbarea gărzii, soldatul rămase un moment nemișcat, în starea de nehotărâre năucă a celui care e cuprins brusc de valul de somn înăbușit până atunci. Îndepărtându-se, Pavel se întoarse și-l văzu astfel: o siluetă singuratică pe întinsul câmpurilor învăluite în noapte, sub cerul care se impregna deja de cea dintâi lumină. Îl regăsi a doua zi, în timpul unei opriri. Compania, redusă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai putea refula sau controla pulsiunile percepute ca periculoase. Ca și în povestea biblică, visul poate avea o funcție profetică, anunțând dezordinea pe care ar provoca-o trecerea la acțiune. De exemplu, o persoană care de ani de zile își înăbușă furia poate avea acest tip de vis când simte că nu se mai poate controla și riscă să se descarce pe ceilalți. Astfel, visul apocaliptic precedă deseori accesul la adevăr, schimbarea de atitudine, ieșirea la suprafață a lucrurilor nespuse, spargerea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sus intră în categoria celor mai primitive. Exprimă forța sălbatică, brutală, nediscriminantă. Asociate cu oamenii preistorici, ele pun accentul pe partea arhaică a psihicului sau pe infantilismul situațiilor trăite. Ele evocă și confruntarea autorității (bastonul polițistului), presiunile suportate pentru a înăbuși toate actele de rebeliune împotriva ordinii prestabilite, represiunea, adică refularea masivă și brutală a pulsiunilor. Trident În reprezentările tradiționale, tridentul este atribuit divinităților din diferite panteoane (Poseidon, Shiva), dar și diavolului și armatei sale de demoni. De fapt, tridentul domină
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
catene” despre Evanghelia lui Matei. Textul lui Papias e citat de Apolinarie al Laodiceii (sec. al IV-lea) și sună așa: PASAJ RETRAS Iuda n-a murit prin spânzurare (anchone), ci a supraviețuit, căci a fost coborât Înainte de a se Înăbuși. Faptele apostolilor arată și lucrul acesta, că „a căzut cu capul Înainte/fața În jos” și așa mai departe. Papias, ucenic al apostolului Ioan, povestește acest lucru mai precis (saphesteron), zicând: „Iuda a trăit (periepatesen) În lume ca un mare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
douăzeci și doi de ani, când se măritase cu Milton Stephanides, Tessie Zizmo era virgină.“ Logodna lor, care coincisese cu al doilea război mondial, fusese o relație castă. Mama era mândră de felul În care reușise să aprindă și să Înăbușe simultan vâlvătaia din inima tatălui meu, perpelindu-l apoi la foc mic pe durata cataclismului global. Acest lucru nu fusese Însă deloc complicat, având În vedere că ea fusese În Detroit, În timp ce Milton era la Annapolis, la Academia de Marină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În brutăria lui Berberian, dând gata repede rastelurile de pâine și cărucioarele de patiserie. Își croiește drum spre camerele de locuit și urcă scara principală pe care, la jumătatea drumului, se Întâlnește cu Charles Berberian Însuși, care Încearcă să-l Înăbușe cu o pătură. Dar focul Îl evită cu vicleșug și dă fuga sus, intrând În casă. De acolo străbate un covor oriental, dă năvală afară, pe veranda din spate, face un salt sprinten până pe o sfoară de uscat rufe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pregătească cina și doar În timp ce aceasta fierbea Își Îngăduia să ia o pauză, șezând la masa din bucătărie și consultându-și cartea de vise, ca să afle semnificația viselor din noaptea precedentă. Niciodată nu erau mai puțin de trei oale fierbând Înăbușit pe plită. Din când În când Jimmy Zizmo venea acasă cu unii dintre partenerii lui de afaceri, niște bărbați mătăhăloși cu cefe groase, ca de șuncă, Îndesate În gambete. Desdemona Îi ospăta la orice oră a zilei. Apoi plecau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unde altundeva să se ducă. În fiecare zi, la ora unu, grătarul Începea să zăngăne. La Început auzea zgomotul oamenilor care veneau În aulă. Acesta era urmat de cântece de slavă. Punea mai multe suluri de mătase În fața grătarului, ca să Înăbușe zgomotul. Își muta scaunul În cel mai Îndeprătat colț al Camerei Mătăsii. Dar nimic n-o ajuta. ― PROBABIL CĂ VĂ AMINTIȚI CĂ ÎN ULTIMA PREDICĂ V-AM SPUS CUM A FOST DEPORTATĂ LUNA, DA? ― Nu, eu nu-mi amintesc, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din urmă. ― O.K., spuse Milton. Re diez. Ascultă. În acea primă zi au fost genunchii lui Tessie. În duminica următoare Milton i s-a furișat pe la spate și a cântat la clarinet proptit În ceafa lui Tessie. Sunetul era Înăbușit. Fetei i s-au ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând În spatele ei. Și așa Începu. Cântă Begin the Beguine sprijinit de omoplatul lui Tessie. Cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părinții mei. Deși revoltele cele mai aprinse erau În cartierul de vest, generalul Throckmorton a decis să-și desfășoare trupele de parașutiști În partea de est, denumind această decizie „o comoditate operațională“. Marți dimineața devreme, trupele Înaintau deja pentru a Înăbuși revolta. Nu mai era nimeni treaz ca să vadă cum trece tancul huruind. Bunicii mei moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii erau tăcuți. Îmi amintesc că mă uitasem la chipul fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mic șopron pentru utilaje. Eu și cu Obiectul ne-am hotărât să vedem ce făceau. Jerome ne spusese să nu ne băgăm, așa că n-am rezistat. Ne-am furișat de la copac la copac. Trebuia să ne oprim des ca să ne Înăbușim accesele de râs, pălmuindu-ne una pe alta evitând să ne privim În ochi până când ne veneam În fire. Ne-am uitat Înăuntru pe fereastra din spate a șopronului. Nu se Întâmpla mare lucru. Unul din prietenii lui Jerome prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea, domnule doctor. Verifică În fișă. ― A, e o școală de fete, așa-i? ― Îhî. ― Ești atrasă de fete din punct de vedere sexual? Luce a rostit asta repede. Era ca o lovitură cu ciocanul de cauciuc. Dar mi-am Înăbușit reflexul. A pus pixul jos și și-a Împletit degetele. S-a aplecat În față și mi-a vorbit domol. ― Vreau să te asigur că toate astea rămân Între noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lumea viitorului, căci voi fi, mai mult ca sigur, dezamăgit de diferența dintre real și imaginar. Am început să mă plimb prin încăpere. Plafonul alb rămânea unde era. Nu se prăbușea peste mine ca-n alte dăți. Nu mă mai înăbușea. Cum putea să mă înăbușe? Eu eram stăpânul acestei clădiri acum! Nu mai era cineva care putea hotărî în locul meu dacă aveam să apuc sau nu ziua de mâine. Acum eu aveam toate acele sfori. Și nădăjduiam să îmi încleștez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mult ca sigur, dezamăgit de diferența dintre real și imaginar. Am început să mă plimb prin încăpere. Plafonul alb rămânea unde era. Nu se prăbușea peste mine ca-n alte dăți. Nu mă mai înăbușea. Cum putea să mă înăbușe? Eu eram stăpânul acestei clădiri acum! Nu mai era cineva care putea hotărî în locul meu dacă aveam să apuc sau nu ziua de mâine. Acum eu aveam toate acele sfori. Și nădăjduiam să îmi încleștez degetele în jurul altora, al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mult. În orice caz, am făcut ce era necesar pentru a-i convinge de pericolul existent. Iar el nu era deloc exagerat. Când am terminat, a fost liniște un timp... apoi a început vacarmul. Voci se ridicau peste voci, înăbușindu-se una pe alta, urcând și coborând haotic, fără control. Se auzeau frânturi de propoziții și de cuvinte, înjurături și remarci sarcastice. Amenințările se auzeau pretutindeni. Toată lumea se certa. Care plan era mai bun? Care idee era mai bună? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te împinge la a-i da neputinciosului întins lângă un perete mantia de pe tine ca să știi că doarme liniștit și bine. Gloanțele lunetiștilor cădeau ca picăturile de ploaie pe tablele noastre dragi, iar muzica, îndrăgită a unora, displăcută altora, e înăbușită într-un fel miraculos de întunericul de afară și de fulgii groși care până acum au învelit pământul, străzile și orașul într-o minunată plapumă albă de jumătate de metru. Dar acest paradis superficial fuse sfâșiat la câteva minute de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fabulos! Până și copiii de țâță să și-l amintească! Împinge castronul în lături. Se pune să numere pe degete. Cu paradă, alergări de cai și jocuri de vânătoare... — Da, încuviințează cu umilință libertul. Evident pregătim și o vânătoare. Își înăbușă un oftat. Un spectacol extrem de îndrăgit de po pulația Romei și extrem de scump. — ...și după animalele sălbatice să vină luptătorii neînarmați , continuă imperturbabil bătrânul, iar gladiatorii abia la sfârșit, dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decide din nou să se arate îngăduitor. Cel pu țin pentru moment. Până află ce nerozii a mai spus Libo, că de făcut nu e în stare să facă nimic, și reușește să pună la punct un plan pentru a înăbuși scandalul. Își împreunează așadar tac ticos mâinile la spate și începe să se preumble gânditor prin încăpere. Fulcinius vede că împăratul este nemulțumit. Îi este din ce în ce mai frică. Fapta sa i se pare nesăbuită, iar consecințele greu de estimat. Îi vine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legăturile ce te țineau legată de familia ta. Cuvintele sunt ca o ploaie rece pentru Occia. Se înfioară. — Părintele tău mi te încredințează mie... E cumva și tatăl fetiței de față? Nimeni nu s-a ostenit s-o înștiințeze. Își înăbușă un suspin. Numai un monstru fără inimă ar pu tea asista la o asemenea scenă. — Casa ta va fi de acum înainte Căminul Statului... Care ar trebui să fie și a ta, îl mustră Occia în gând. Picioa rele i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deasupra capului în semn că a înțe les, deși ea nu-l poate vedea. Occia oftează. Nu e deloc convinsă că va rezista și nu se va lăsa implicat în discuții sau argumente fără rost legate de comportamentul fetei. Își înăbușă un suspin. Normal ar fi să o invite la lecții și să poarte o conversație obișnuită cu ea. Greu de crezut că va fi în stare. Asinia îl învârte pe degete când își pune mintea. Măcar n-o să se supere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai interesează acest aspect! Vântură mânioasă din evantai, încercând să se liniștească. Bine măcar că sora ei, Claudia Pulchra, a avut bunul-simț să nu apară. I-a trimis, bineînțeles, o invitație. Trebuia. De ochii lumii sunt în continuare o familie. Își înăbușă un oftat. Nu știe dacă să o blameze sau să o căi neze. O scursură. Nu, o slugă. S a lăsat cumpărată de Gallus. Cum de nu se gândește că păcatele ei s-ar putea abate într-o zi asupra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a naște viitori împărați îi stâr nește trupul. Așa a conceput cu ea mai mulți plozi decât și-ar fi dorit. Șase până acum, dintre care doar patru mai sunt în viață. Și ăsta mic ce va să vină. Își înăbușă cu greu un vaiet de deznădejde. La atât se reduce rolul lui. Armăsar de prăsilă, bun să o lase borțoasă. Să-i facă copii. El nu e decât un pion în lupta ei pentru putere. Un pion pe care îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obraz chel e rușinos. Prea efeminat. Din contră, pilozitatea conservă înfățișării masculine demnitatea ce i se potrivește. Oricum, e și așa destul de scurtă, îmbracă doar bărbia. Și parcă îl face să semene mai mult cu bunicul său, Marcus Antonius. Își înăbușă un suspin. Când va îmbătrâni și va încărunți, după 40 de ani, o s-o dea jos. Cu câteva clămpănituri experte de foarfecă, sclavul taie cu eleganță firele rebele. Scurtăm un pic și părul? — Nu, nu, se împotrivește tânărul. Lasă-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrea să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-are rost să se răz bune pe ea pentru greșelile lui. Privirea cercetătoare a lui Herodes Agrippa îi învăluie rapid. Nu e el omul să se lase înșelat de aparențe. Își înăbușă amarul cu un suspin. La ce-i folosește Mariamnei nefericirea lui Germanicus? Se dă la o parte s-o lase pe Antonia să treacă. Femeia însă rămâne pe loc și spune: Mi-aș dori mult ca fiii și nepoții mei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]