KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în magazie... A uitat de necazuri, a uitat de tot. Parfumul discret al țuicii de prune, același ca acum două luni, a răsturnat în ea sufletul cernit, deodată, învăluind-o într-o mare fericire. Ar fi vrut să-l invite înăuntru, dar tînărul i-o luase înainte: Plec. Știu că, de-acum, trebuie să sosească domnișoara de la facultate... L-a văzut cum coboară treptele, se strecoară pe poarta din fier forjat și se pierde în lapoviță, ca o umbră. A închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în față cu Săteanu -, asemănarea cu Aglaia vine din acel altoi de spirit... Tac împreună mult timp, fiecare cu gîndurile proprii. Și-n tăcerea dintre ei, doar vîntul, afară, izbește cu ură ferestrele mari, zgîlțîindu-le, parcă ar dori să pătrundă înăuntru, să-i împresoare. Ce făceai iarna, acasă, pe-o vreme ca asta? întreabă Săteanu. Dormeam la spatele tatii. Dumneavoastră? Dormeam în grajd, să am grijă să nu se sperie vitele, să nu rupă lanțul... Evident, eram mărișor, aproape de armată. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că mulți din brazii plantați dincolo de gardul uzinei, pe marginea șoselei de centură, s-au frînt de la jumătate, ori s-au răsturnat cu totul, aruncînd spre cer cîteva cioturi de rădăcină. Înăuntru, în încăperile instalației, la primele faze, într-o căldură ce nu scade niciodată sub treizeci de grade, muncitorii au mereu de lucru pe lîngă reactoare, transpirați, unii din ei cu cîte un prosop în jurul gîtului. Cei rămași de la schimburile precedente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
elită..." îi strigă bătrîna, apoi o rupe la fugă spre ușă, dincolo de care, tupilată, stă cățelușa. Odată ușa deschisă, cățelușa o zbughește afară în zăpadă, zbătîndu-se din răsputeri să scape cînd e prinsă și luată în brațe să fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în brațe în restaurant. În urma ei, aruncat la perete de vînt, profesorul privește în gol, pe lîngă creanga cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită înăuntru. Nimeni spune el Paulei, care s-a apropiat de mașină. Vlad scoate capul din cabină și strigă lui Cornea să împingă mașina mai într-o parte, să nu încurce traficul. Întîlnind privirea Paulei, care se întoarce spre microbuz, îi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îndeasă obrazul în umărul lui Vlad și izbucnește în plîns. *** "Cristina!" tresare Mihai bucuros cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în prag. Sînt maistrul Emil, de la Sinteză. Dom' Muraru mi-a telefonat acasă și mi-a spus să vă caut, să vă rog să-i dați cele cinci mii promise. Da, încuviințează Mihai mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceasuri", da, dar cîte-s ca aia, îmi scapă numele, una mai în vîrstă, o doctoriță cu capul argintiu, e în concediu acum... Lazăre! îi dă Mihai un pumn în spate abține-te naibii, ești într-o stare de nervi... Hai înăuntru să cerem un calmant. Calmant! Eu îs de calmant... Să te văd eu pe tine... Uite-o pe încrezuta de Săteanca, mă cunoaște, i-am meditat-o pe Doina... Maria se apropie de ei, parcă nici nu-l vede pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două trei sute și două trei sute cincizeci; grele, nu glumă! rîde jovial Runca, apoi fuge înăuntru, strîngîndu-se în brațe de frig. Felicitări, Lazăre! îl lovește Mihai cu dosul pumnului în piept. Două fete, mă, ești teribil! Cine-o să fie cel mai fericit tată? Drept răspuns, Lazăr stă încă nedumerit, cu privirea fixă, apoi, revenindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși dintr-odată din strânsoarea blugilor și a lenjeriei elastice. Ajunsă pe un culoar pe care nu se mai afla nimeni, Carol își desfăcu șlițul pentru ca mâna să i se strecoare înăuntru și să poată pipăi interiorul umed. Dumnezeule! Era acolo, mai mare ca oricând! Să fie oare de vină sensibilitatea exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele chiar simțeau că aceasta avea o consistență internă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de scaune, radiind în cămașa lui albă; ea îi zâmbea maestrului. Numai că, în momentul în care îi deschisese ușa lui Dave 2, toate acestea erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup. Pentru moment, îl invitase înăuntru. Dan dispăruse să se îmbrace. Suferea încă de stânjeneala aceea adolescentină care distruge orice preludiu. Dave 2, care între timp se făcuse comod în bucătărie, cu un ness și o țigară, tocmai îi spunea lui Carol: — E foarte tânăr, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nici de efectul pe care îl producea fiecare izbitură a capului lui Dan de marginea de lemn a patului. În schimb, toată lumea, ba nu, tot universul, se concentrase în chestia care pulsa, în senzația că ceva se rupe cu zgomot înăuntru, ca verigile risipite ale unui lanț, pregătind erupția spasmodică a fluturelui alb din pupa lui vâscoasă. Termină exploziv, împingându-și pentru ultima dată penisul aproape amorțit în dosul lui Dan, cu pieptul slab și sfârcurile excitate împinse în față ca și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
au constituția solidă a jucătorilor de rugby. Și mai era și vaginul. Ce orificiu! Prea rar se întâmplă să fie apreciat din punct de vedere estetic. Bărbații se îndepărtează stânjeniți de realitatea sa palpabilă. Îl ling și își strecoară degetele înăuntru, dar prea rar se întâmplă să-i adreseze o privire lungă și iubitoare. Preferă să se uite la el așa cum ar face un copil, ca la o ușă secretă care duce la camera plină cu dulciuri. Poate din cauză că de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
fantezii i se păruseră atât de idioate și banale. Urma Adevăratul Striptease. Culorile estompate și formele ofilite din volumul lui Nicholson reveniră în mintea doctorului, sub forma unui filigran dantelat și familiar. Aceasta era încântarea autentică! Acasă, Naomi o invită înăuntru pe fata care venise să stea cu copilul - o studentă la limbi străine a cărei față strălucea din pricina acneei în lumina din hol. — S-a dus să dreneze chistul domnului Gaston, îi spuse. Era atât de nervoasă că nici măcar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Pe un câmp din apropiere de Wincanton, Alan Margoulies îngenunchease într-un cort. Era un cort vechi, de armată, care cântărea cam cincizeci de kilograme. Prelate mari, maro, de pânză cerată se întindeau deasupra capetelor celor treizeci de practicieni îngrămădiți înăuntru. Pe câmp mai erau trei corturi, exact la fel. Fiecare își avea propria echipă de medici și, în centru, stindardul Autorității pentru Sănătate. La sosirea în tabără, Alan primise un clipboard, o hartă, o insignă, o busolă pentru orientare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai trecuse niciodată prin cap așa ceva. Nu m-am mai gândit până acum la grămadă ca la o chestie sexuală. Mă refer la toți bărbații aceia îmbrățișați, strânși laolaltă. Și apoi mingea împinsă înăuntru... ca o... ca o... Bull nu reușise să spună cuvântul, dar Alan își dăduse seama la ce se gândea. În orice caz, odată intrată în grămadă, mingea a căzut fix la picioarele mele. Mi-am proptit gheata ca s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

obținut o nouă informație. El a declarat că înainte de atacul de la Pearl Harbour un soldat a văzut cum două persoane îngropau o cutie mare în curtea interioară a ambasadei americane din Beijing și a presupus că este foarte posibil ca înăuntru să fi fost fosilele de sinantrop. Profesorul Zhou Guoxing a localizat locul unde a fost curtea interioară a ambasadei americane, dar acolo se ridicase între timp o clădire, iar Zhou n-a mai reușit să facă săpături. Fostul premier chinez

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
bronz. În interior s-au construit multe palate, turnuri și clădiri, dotate cu numeroase obiecte prețioase de artă. Pentru a preveni un eventual jaf, a fost instalat un sistem complex de apărare. În cazul în care cineva ar fi pătruns înăuntru, mii de săgeți se declanșau automat asupra acestuia. Sala unde se află înmormântat împăratul a fost realizată extrem de somptuos. Bolta a fost împodobită cu mii de perle și pietre prețioase, reprezentând cerul și stelele. Lângă catafalc era așezată macheta împărăției

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cu o greutate de 3.000 de tone. Structura pagodei moștenește forma arhitecturală tradițională a dinastiilor Han (206 î.e.n-220 e.n.) și Tang (618 e.n.-907 e.n.). Aceasta este octogonală și are cinci etaje privită de-afară, dar înăuntru are nouă. Există câte un etaj intermediar între fiecare din cele cinci de bază. Fiecare nivel se sprijină pe câte 24 de stâlpi exteriori și opt interiori legați între ei cu grinzi. La capătul streșinilor de la fiecare etaj este agățat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Yuanli, era un renumit cărturar. Kong Rong a vrut să-i facă o vizită. La intrarea în reședința lui Li, el a fost însă oprit de paznic, care, văzând că este doar un copil, n-a vrut să-l lase înăuntru. "Anunțați-l că am venit. Sunt o rudă a domnului Li. Mă va primi cu siguranță!", a spus Kong Rong. Auzindu-i numele, Li Yuanli s-a mirat foarte tare, deoarece nu-și amintea de vreo rudă pe nume Kong

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cânta cu însuflețire. Pe drum, a început brusc să plouă și întreaga suită s-a adăpostit într-un pavilion. Peste puțin timp, a sosit în apropierea pavilionului o altă lectică de mireasă, dar mai mică și sărăcăcioasă. Mireasa plângea, ascunsă înăuntru. Curioasă, Xiangling, aflată în lectică, a trimis o servitoare bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi în roșu. Crestările au astfel culoarea inițială a tigvei, cu desene de regulă, în formă de flori sau animale. Apoi se face un capac pentru partea de sus, pentru a se păstra înăuntru lăcustele verzi, pe timpul iernii. Zmeiele Zmeul este una dintre jucăriile populare tipice din China, care reunește aspecte legate de activități diverse, de la contemplare pentru cei cu firi meditative, la distracție și sport pentru cei competitivi, având totodată o legătură strânsă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

Mai rămâne o întrebare. După un sfert de oră de la începutul, ca să zic așa, ședinței, dl Gabriel Liiceanu s-a ridicat și a plecat. Să fi fost acesta răspunsul corect? La Iuniontc "La Iunion" La Iunionul meu erau filme și înăuntru, și afară. Nici unul nu era vechi. Încercam o mică revoltă interioară de câte ori cineva zicea că la Cinematecă sunt filme vechi. Dar nu spuneam nimic: cum să-i explic respectivului că filmele nu sunt nici vechi, nici noi, că ele se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rânjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta. M-am furișat pe după mașini până spre Băiuț. Am luat-o prin spatele blocului, prin grădina întunecoasă de acolo. Ceva îmi bubuia înăuntru și făcea ca trenul. Dacă ar fi Migu sau Pipiță să-i întreb unde-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian. Oricine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]