973 matches
-
în strigătul : „Noi muncim, nu gândim !”. Cei care pretind că gândesc sunt de fapt niște paraziți care ard gazul de pomană - fără clasa muncitoare, n-ar fi buni de nimic. Actul gândirii în absența unei activități manuale este inutil, o înșelătorie, dacă nu o subversiune. A fost necesar mai bine de un deceniu (1990-2000) pentru ca această fixație a creierului colectiv să se estompeze. Totodată, filmul lui Baranga și Negreanu stabilește rapor turile dintre activistul de partid, apparatcikul, și intelectualii cu o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să fie corupte, să escrocheze statul. Pe spectatorul acelor ani nu se putea să nu-l ducă gândul la raportările de cifre false la nivel național în agricul tură, care, însumate, dădeau o suprafață mai mare decât a României. Și înșelătoria funcționează zeci de ani, fără ca nimeni să o dezvăluie. Doar omorârea tinerei Ana Draga de către un moșneag psihopat aduce organele de anchetă în zonă. Printre săteni nu există personaje pozitive. Toți sunt ascunși, alunecoși, reci, nesinceri. Tânărul milițian al satului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Suarez eroarea este întotdeauna voluntară, căci numai adevărul produce în spirit un asentiment invincibil. Necesitatea acestui asentiment sau acest asentiment necesar este o marcă sigură a adevărului. Împotriva acestei teze, Suarez construiește o obiecție sub formă de ipoteză: ipoteza unei înșelătorii care se opune din exterior la asentimentul spiritului: un Dumnezeu înșelător sau diavolul (un angelus malus), ar putea obliga spiritul să-și dea asentimentul unei propoziții false. În acest caz eroarea va fi involuntară și asentimentul invincibil nu va mai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Dumnezeu, va fi vorba de o acțiune deasupra ordinii naturale, dar posibilă doar dacă luăm în considerare numai puterea lui Dumnezeu. Totuși, cum Dumnezeu este prin excelență bun, bunătatea lui face imposibilă exercitarea acestei puteri. Dimpotrivă, în cazul lui angelus malus, înșelătoria este absolut imposibilă, pentru că îngerul nu are nici o putere în cazul înțelegerii umane, și deci el nu poate niciodată să producă vreun asentiment irezistibil. Ba mai mult, îngerul rău poate să conducă înțelegerea spre o judecată falsă prin capcane, la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
au nici o legătură cu lucrurile exterioare. Textul lui Suarez introduce o glisare ce ilustrează mai bine textul cartesian. Nu este vorba atât despre domenii diferite ale înșelăciunii cât despre o diferență de calitate a înșelăciunii: noi putem întotdeauna să rezistăm înșelătoriei geniului rău, dar nu este posibil să evităm înșelătoria lui Dumnezeu, pentru că ea se exercită prin încrederea în asentimentul irezistibil din spirit. ” Totuși omul poate întotdeauna să o respingă sau cel puțin să nu o aprobe, dacă vrea.”. “Semper tamen
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
introduce o glisare ce ilustrează mai bine textul cartesian. Nu este vorba atât despre domenii diferite ale înșelăciunii cât despre o diferență de calitate a înșelăciunii: noi putem întotdeauna să rezistăm înșelătoriei geniului rău, dar nu este posibil să evităm înșelătoria lui Dumnezeu, pentru că ea se exercită prin încrederea în asentimentul irezistibil din spirit. ” Totuși omul poate întotdeauna să o respingă sau cel puțin să nu o aprobe, dacă vrea.”. “Semper tamen potest homo illi dissentire, aut saltem non assentire, si
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
exercită prin încrederea în asentimentul irezistibil din spirit. ” Totuși omul poate întotdeauna să o respingă sau cel puțin să nu o aprobe, dacă vrea.”. “Semper tamen potest homo illi dissentire, aut saltem non assentire, si velit” spune Suarez. Și față de înșelătoria geniului rău, Descartes declară că depinde de fiecare să nu-i dea asentimentul: „Voi rămîne cu obstinație atașat acestei concepții; și dacă prin această metodă, nu va fi în puterea mea să mă înalț la cunoașterea nici unui adevăr, cel puțin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în hac meditatione defixus, atque ita, siquidem non în potestate mea sit aliquid veri cognoscere, at certe quod hoc quod în me est, ne falsis assentiar, nec mihi quidquam iste deceptor, quantumvis potens, quantumvis callidus, possit imponere, obfirmata mente cavebo”. Înșelătoria divină, dimpotrivă, interzice în mod absolut refuzul asentimentului: 2) Suarez admite posibilitatea înșelătoriei dacă se consideră atotputernicia divină și o neagă dacă se ia în considerare bunătatea lui Dumnezeu: „Însă (...) ne învață despre miracolul că Dumnezeu nu poate conduce intelectul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
veri cognoscere, at certe quod hoc quod în me est, ne falsis assentiar, nec mihi quidquam iste deceptor, quantumvis potens, quantumvis callidus, possit imponere, obfirmata mente cavebo”. Înșelătoria divină, dimpotrivă, interzice în mod absolut refuzul asentimentului: 2) Suarez admite posibilitatea înșelătoriei dacă se consideră atotputernicia divină și o neagă dacă se ia în considerare bunătatea lui Dumnezeu: „Însă (...) ne învață despre miracolul că Dumnezeu nu poate conduce intelectul al fals, căci nimic nu repugnă mai puțin bunătății sale decât a minți
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se spune că este bun în cel mai înalt grad.”“ At forte noluit Deus itta me decipi, dicitur enim summe bonus.” Apelul cartesian la bunătatea lui Dumnezeu, și nu la atotputernicia lui, pentru a respinge într-o primă instanță ipoteza înșelătoriei divine este marca cea mai evidentă a originii precartesiene a Dumnezeului din Meditația-I-a. Dumnezeul lui Descartes nu va putea să înșele din cauza atotputerniciei sau a veracității sale și nici din cauza unui atribut cum este bunătatea pe care concepția
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Descartes nu va putea să înșele din cauza atotputerniciei sau a veracității sale și nici din cauza unui atribut cum este bunătatea pe care concepția cartesiană a «arbitrariului» divin o face îndoielnică. Textul lui Suarez arată cu adevărat sursa precartesiană a inhibării înșelătoriei prin bunătate. Și de altfel, bunătatea divină, ca și Dumnezeul înșelător despre care se vorbește în Meditația I-a, este prezentată ca o «vetus opinio»: Dumnezeu nu este bun, ci este conceput (numit) ca fiind în mod suveran bun. Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
bunătății sale, se pare că nu este străin naturii sale să îngăduie să mă inșel uneori.”“ Sed si hoc ejus bonitati repugnaret, talem me creasse ut semper fallar, ab eadem etiam videretur esse alienum permittere ut interdum fallar.”) 3) Ipoteza înșelătoriei divine este susținută, la Suarez, prin exemplul înșelătoriei naturale vis-à-vis de aparența evidenței. Înșelătoria divină va fi de aceeași calitate ca și cazul erorilor persistente în fața falsului, unde aparența evidenței obține asentimentul ca și cum am fi în fața adevărului: „ ..uneori însăși evidența
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
naturii sale să îngăduie să mă inșel uneori.”“ Sed si hoc ejus bonitati repugnaret, talem me creasse ut semper fallar, ab eadem etiam videretur esse alienum permittere ut interdum fallar.”) 3) Ipoteza înșelătoriei divine este susținută, la Suarez, prin exemplul înșelătoriei naturale vis-à-vis de aparența evidenței. Înșelătoria divină va fi de aceeași calitate ca și cazul erorilor persistente în fața falsului, unde aparența evidenței obține asentimentul ca și cum am fi în fața adevărului: „ ..uneori însăși evidența este atât de vizibilă: atunci se poate învârti
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
inșel uneori.”“ Sed si hoc ejus bonitati repugnaret, talem me creasse ut semper fallar, ab eadem etiam videretur esse alienum permittere ut interdum fallar.”) 3) Ipoteza înșelătoriei divine este susținută, la Suarez, prin exemplul înșelătoriei naturale vis-à-vis de aparența evidenței. Înșelătoria divină va fi de aceeași calitate ca și cazul erorilor persistente în fața falsului, unde aparența evidenței obține asentimentul ca și cum am fi în fața adevărului: „ ..uneori însăși evidența este atât de vizibilă: atunci se poate învârti în jurul falsului și cu toate acestea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu necesită mai puțină înțelegere dacât dacă ar fi adevărat.”“ Ipsa evidentia interdum est apparens tantum:ergo tunc potest circa falsum versari, et tamen non minus necessitat intellectum, quam și esset vera.” De fiecare dată însă cînd Descartes susține ipoteza înșelătoriei divine, el o susține cu același exempluaparența naturală a evidenței:”...cum uneori îmi dau seama că alții se înșeală, se poate întâmpla ca el să fi vrut ca eu să mă înșel de fiecare dată cînd fac adunarea lui doi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
vrut ca eu să mă înșel de fiecare dată cînd fac adunarea lui doi cu trei.” “Quemadmodum judico interdum alios errare circa ea quae se perfectissime scire arbitrantur, ita ego ut fallar quoties duo et tria simul addo.”) 4) Finalmente, înșelătoria divină este o veritabilă înșelătorie ca și minciuna sau ficțiunea și nu un exercițiu de putere fără conotație morală. Textul lui Descartes subliniază în mai multe rînduri faptul că este vorba despre o veritabilă înșelătorie: «Fallat me quisquis potest» «aliquem
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
înșel de fiecare dată cînd fac adunarea lui doi cu trei.” “Quemadmodum judico interdum alios errare circa ea quae se perfectissime scire arbitrantur, ita ego ut fallar quoties duo et tria simul addo.”) 4) Finalmente, înșelătoria divină este o veritabilă înșelătorie ca și minciuna sau ficțiunea și nu un exercițiu de putere fără conotație morală. Textul lui Descartes subliniază în mai multe rînduri faptul că este vorba despre o veritabilă înșelătorie: «Fallat me quisquis potest» «aliquem Deum...deceptorem...»... «me 94 deludat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
tria simul addo.”) 4) Finalmente, înșelătoria divină este o veritabilă înșelătorie ca și minciuna sau ficțiunea și nu un exercițiu de putere fără conotație morală. Textul lui Descartes subliniază în mai multe rînduri faptul că este vorba despre o veritabilă înșelătorie: «Fallat me quisquis potest» «aliquem Deum...deceptorem...»... «me 94 deludat»58) Acesta este motivul pentru care înșelătoria, ca și minciuna, poate-la Suarezsau ar putea-la Descartes să fie contracarată prin bunătate „Dumnezeu nu poate conduce intelectul la fals căci nimic nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu un exercițiu de putere fără conotație morală. Textul lui Descartes subliniază în mai multe rînduri faptul că este vorba despre o veritabilă înșelătorie: «Fallat me quisquis potest» «aliquem Deum...deceptorem...»... «me 94 deludat»58) Acesta este motivul pentru care înșelătoria, ca și minciuna, poate-la Suarezsau ar putea-la Descartes să fie contracarată prin bunătate „Dumnezeu nu poate conduce intelectul la fals căci nimic nu repugnă mai puțin bunătății sale decât a minți.” “... non po (test) Deu(s) inducere intellectum ad falsum
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
să fiu înșelat în felul acesta, căci se spune că este bun în cel mai înalt grad.” “At forte noluit Deus ita me decipi, dicitur enim summe bonus...”(Descartes) Așadar multiple elemente sugerează identificarea lui Suarez ca sursă directă a înșelătoriei divine din Meditația I-a. S-ar putea totuși obiecta că textul lui Suarez poate foarte bine să fie plasat alături de altele ca o sugestie literară, într-un plan îndepărtat în raport cu Meditațiile, și că ar fi exagerat să considerăm analogiile
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ca o sugestie literară, într-un plan îndepărtat în raport cu Meditațiile, și că ar fi exagerat să considerăm analogiile dintre cele două texte ca un ghid pentru interpretarea naturii îndoielii din Meditația I-a. În cazul lui Suarez, așa cum am văzut, înșelătoria divină se exercită prin crearea în spirit a unei aparențe de evidență: “Ipsa evidentia interdum est apparens tantum”. Este vorba despre același lucru la Descartes ? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să revenim asupra prezentării îndoielii avansată în numele unui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ea se îndreaptă către distanța posibilă dintre aparența irezistibilă a evidenței impuse de spirit și evidența veritabilă. Îndoiala cartesiană este aceeași îndoială ca cea pe care Suarez a introdus-o ca obiecție împotriva corespondenței dintre asentimentul irezistibil și adevăr. Dacă înșelătoria divină proiectată de Suarez este aceeași înșelătorie despre care vorbește Descartes, altfel spus, dacă ne îndoim că evidența nu ar fi decât o aparență de evidență,ceea ce apare evident, reducerea gîndirii la videri opune o apărare pertinentă și definitivă împotriva
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aparența irezistibilă a evidenței impuse de spirit și evidența veritabilă. Îndoiala cartesiană este aceeași îndoială ca cea pe care Suarez a introdus-o ca obiecție împotriva corespondenței dintre asentimentul irezistibil și adevăr. Dacă înșelătoria divină proiectată de Suarez este aceeași înșelătorie despre care vorbește Descartes, altfel spus, dacă ne îndoim că evidența nu ar fi decât o aparență de evidență,ceea ce apare evident, reducerea gîndirii la videri opune o apărare pertinentă și definitivă împotriva înșelătoriei divine: nu ne putem îndoi de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
divină proiectată de Suarez este aceeași înșelătorie despre care vorbește Descartes, altfel spus, dacă ne îndoim că evidența nu ar fi decât o aparență de evidență,ceea ce apare evident, reducerea gîndirii la videri opune o apărare pertinentă și definitivă împotriva înșelătoriei divine: nu ne putem îndoi de gîndire, pentru că esența gîndirii este aparența. Nici o distanță nu este posibilă între a fi și a (a)părea, acolo unde a (a)părea înseamnă a fi. Cel care cunoscînd imaginea Dumnezeului înșelător în care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Cel care cunoscînd imaginea Dumnezeului înșelător în care se învăluie vetus opinio din Meditația I-a, a înțeles bine care era natura îndoielii asupra matematicii, a înțeles de asemenea de ce conștiința rezistă la acest gen de îndoială: ea își asumă înșelătoria în sine însăși, înlăuntrul ei, și din această cauză ea iese victorioasă. De altfel nu este o întâmplare că Meditația a-II-a, în care se deschide amenințarea geniului rău, subliniază că înșelătoria este opera celui care a creat înțelegerea umană - anume
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]