1,310 matches
-
țigară. - O țigară mărășască dup-o masă boierească, făcu el. Hai, nașule, ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul ce știm noi. La plată mușteriul ezită o clipă cui să dea banii. Dar finul întinse mâna hotărât, înșfăcă hârtiile și le trecu prin barbă cu privirea lui sălbatică care lucea de satisfacție. - Hai noroc, și să trăiești ! EXECUȚIA Câtva timp Lică fusese vicontele de Bragelonne : îi plăcea să-l sărute marchiza de Chevreuse și să fie înconjurat de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mirosit a bine. În curînd vine vara, Îi spuse; n-o să ai de unde să mi-i dai Înapoi. Răspunde repede, dobitocule. Da ori ba? — Ba! strigă Julius, repezindu-se asupra valijoarei de fier a Băncii Internaționale din Peru. Bobby o Înșfăcă mai repede, uite-l că pleacă, nătărăul. — Cheia-o ține mămica În casa de fier... Bobby cunoștea foarte bine pușculițele astea, mai greu de deschis decît seifurile Băncii Internaționale, avea și el una, din păcate goală și În curînd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce purta acel parfum. După ce a coborât, am oprit liftul între etaje, m-am ghemuit pe podea și am rămas așa poate o oră întreagă, inspirând adânc acea aromă roză și încercând să-nțeleg unde, în trecutul meu îndepărtat, fusesem înșfăcat și târât cu o asemenea forță uriașă. Am mai simțit acel par fum în aglomerații, în magazine și troleibuze, mai curând în medii populare decât între oameni înstă riți. Putea să fie cine știe ce apă ieftină de colonie, mă gândeam, din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și doi mai mici, sunt gata de coborâre. “Parcă aveți un geamantan la bagaje, nu? Să merg să vi-l dau.” Tacticos, șoferul descuie lăcățelul. “Care-i?” “Cel mare, maro, din stânga.” “Ăsta, nu?”, și fără să mai aștepte răspuns, îl înșfacă și-l trage afară. “N-ați mai fost prin comuna asta?” “Ba da, aici m-am născut” “Serios?” “Foarte.” “Păi, ar trebui să cunoașteți drumul cu ochii închiși.” “Îl cunosc, numai că știam că stația e La Tei.” “A fost
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de la Domnișoara Spațiul Cosmic. De pe coridor se auzi un oftat. Mark se ridică în picioare. Hei! Dacă vrei să mă spionezi, vino încoace... Țâșni spre ușă, gata de urmărire. Karin se rostogoli în cameră. Trecu în fugă pe lângă el și înșfăcă fotografia ruptă. —Ce-ți închipui că faci, îți rupi propriul tată? Îl amenință cu bucățile de hârtie. Câte de-astea crezi că avem? Asta-l țintui locului. Furia ei pură îl derutase. Docil, rămase pe loc în timp ce ea potrivi bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark începu să se agite. Ce se întâmplă? Ai demascat-o? O arestezi? Weber i se adresă lui Karin. Am vorbit cu doctorul Hayes. O să vă recomande terapie cognitiv-comportamentală intensă, așa cum ne-am înțeles. —O să meargă la bulău? Mark o înșfăcă pe Bonnie de antebraț. Vezi? Ce ți-am spus. Nu m-ai crezut. Femeia asta are o problemă. O să joci și tu un rol, îi promise Weber ei. Era cea mai vagă promisiune pe care i-ar fi putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Domnului că e doar atât. Știi tu. O chestie care nu varsă otravă. O chestie care măcar e pro-păsări. Ar fi fost totuna dacă-l înjunghia. O luase spre ieșirile din fundul sălii. Se opri în mijlocul gloatei fremătătoare și o înșfăcă de braț. —Pro-păsări? Chestia asta? Ai luat-o razna, ce pizdamă-sii? Câteva capete se întoarseră. Robert Karsh, adâncit în cifre împreună cu doi membri ai Consiliului de dezvoltare, își ridică privirea din celălalt colț al sălii. Daniel se înroși. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să devină un clasic. Sau o scenă cu scufundări în pielea goală, ceva de felul ăsta. Dar e ieșită fix din Nebraska. Până la urmă, m-a prins. Weber se întinde să ia povestea devenită inutilă. O mână șerpuiește și o înșfacă pe a lui. —Domnu’ doctor? E o chestie pe care n-o pricep. Am salvat-o. Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un blestem mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau așa mi se pare mie, asistenta care mi-o aduce la alăptat numește zâmbetul Dorei grimace, strâmbă tură... Am făcut mari eforturi de obiectivare, civilitate, politețe ca să nu urlu ! Și apoi alte serioase eforturi de voință să nu-mi înșfac copilul și să fug acasă ! Acasă ? Cla m a potolit, mi-a explicat rațional, ca întotdeauna, că e bine să fie protejată dacă ne dă prin cap s-o botezăm în România. Să-i ferească însă Dumnezeul lor catolic cantonal
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai puternic decât el. Yalertanul se înmuie brusc, cum cedează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai distins decît un muribund? Vocea lui moale se transformase într-un murmur slab. Domnule! spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum mi-e foarte frig și oarecum frică! Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul din care fusese smuls tubul de cauciuc. Lanark alergă spre patul lui, înșfăcă radioul și apăsă pe buton: — Aduceți-l pe doctorul Munro! Aduceți-mi-l pe doctorul Munro! O voce mică și clară îl întrebă: Cine vorbește, vă rog? — Mă numesc Lanark. — Doctor Lanark? Nu! Nu! Sînt pacient, dar un om moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bum! — Cînd a fost adus? — Acum nouă luni, nouă zile, și douăzeci și două de ore. A sosit aproape așa cum îl vedeți, doar cu mîini de om, cu gîtul și sternul mastoidal. Se părea că-i place jazzul, pentru că a înșfăcat un rest de saxofon, așa că mi-am zis: „E muzical, așa că o să-l tratez chiar eu“. Din păcate, nu mă pricep la jazz. Am încercat cu Debussy îcare, în unele cazuri, funcționează), apoi am încercat cu romanticii din secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păsăruică? Asta-i o prostie. Și de unde-ai luat paiele? — Din curte, erau pe jos, am zis. — Atunci sînt ale tatei, iar tu le-ai furat, așa că pune-le înapoi. Pentru că mi-am văzut în continuare de treabă, m-a înșfăcat și mi-a sucit încheietura mîinii pînă cînd i-am dat una în gleznă și atunci a plecat țipînd că-i va spune maică-mii și voi fi alungat. Am alergat plîngănd la cotețe, m-am strecurat prin ușă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tabloului, cea mai înaltă creangă a copacului se lipea de o fîșie de cer care se întindea printre coșurile caselor. își aminti de o gravură de-a lui Blake cu un ocean cenușiu din valurile căruia ieșea o mînă care înșfăca cerul gol. O altă gravură a lui Blake arăta o mică pereche de îndrăgostiți care urmăreau cum o figură frenetică punea piciorul pe o scară atît de subțire și de înaltă că vîrful ei se sprijinea de cornul lunii. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
solid aflat în mijlocul lor domina scena gesticulînd larg cu brațele și mîinile, părînd că arată în direcția lui Lanark. Apăru ceva care semăna cu un binoclu care fu dus repede la ochii unei femei care stătea lîngă bărbat. Exasperat, Lanark înșfăcă un ziar de pe scaunul de lîngă el, îl deschise și le arătă ceafa celor care îl urmăreau de sus. Ziarul se numea The Western Lobby și era tipărit cu sobrietate, în coloane ordonate, fără titluri sau fotografii care să ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fața, dar i-o văzu pe-a lui Macfee. Gura i se căscă, buza inferioară începu să tremure, apoi își lovi ochii cu mîinile. Gilchrist spuse încet: — Condu-l afară, Lanark. Asta nu-i o cîrciumă pentru el. Lanark îl înșfăcă pe Macfee de braț și-l duse prin mulțime. Cînd ajunseră afară, Macfee se sprijini de perete, își lăsă mîinile să-i cadă pe lîngă trup și tremură violent: Mici găuri negre, murmură el. Ochii ei au devenit mici găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
roti complet, astfel că Lanark avu în fața ochilor ciocul ei mare coroiat și ascuțit ca un pumnal. — Dă-i asta, zise Sludden înmînîndu-i cartea de credit. Lanark o ținu de un colț și o împinse timid spre cioc, care o înșfăcă. în ochii gălbui și sticloși se aprinse o lumină galbenă. Apoi capul se răsuci și nu se mai văzu. — Nu poate zbura pînă nu intrați cu totul înăuntru, zise doamna Schtzngrm. Și nu uitați, cu cît feți gîndi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se prăbuși cu o bufnitură pe pînză și rămase legănîndu-se. Șase bărbați în haine cenușii apucară de mașinărie și o duseră cîțiva metri mai departe, spre un șir de nave similare, situate lîngă o platformă lungă și îngustă. Lanark își înșfăcă servieta și fu ajutat să coboare pe platformă de o fată în fustă și bluză stacojii care-i spuse grăbită: — Delegatul din Unthank, da? — Da. — Pe aici, vă rog, ați întîrziat cu o jumătate de minut de la program. îl conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se rotea încet, gata să se oprească: „Responsabilitatea de a demonstra proprietatea prezumtivului doveditor.“ — Ce dracu’ vrea să zică? — înseamnă, Jimmy, c-ai face bine să vii cu noi fără să te opui, spuse polițistul, iar Lanark se simți înșfăcat de fiecare umăr. Spuse slab: Mă cheamă Lanark. — Nu-ți fie teamă, Jimmy. Oamenii de pază făcură un pas înapoi. Polițiștii îl împinseră pe Lanark îninte, apoi într-o parte și jos, spre un ponton. — Nu mă duceți în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
profitabil, pentru că dregătorii orașului știu cum să folosească mîna de lucru ieftină. Sînt tăiați copaci, noile canale lărgesc terenul cultivat. Orașul se extinde. Crește pentru că e un corp viu, arterele lui sînt rîuri și canale, membrele sînt rute comerciale care înșfacă oamenii și-i aduc în stomacul lui, piața. Noi, al căror stat este o organizație care leagă orașele din multe ținuturi, nu avem cum să știm cum apăreau locurile sacre ale primelor orașe. Din fericire, un bibliotecar din Babilon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înaltă, un oraș plutitor în spațiu,“ i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit cînd a spus că toți delegații au fost de acord să aranjăm chestiunile prin dezbateri deschise și cinstite! Sau a fost mințit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
purul adevăr. X își agita brațul de plastic într-un gest de nerăbdare și vorbele fură în deplină concordanță cu gestul. ― Hai să terminăm cu comedia. Aduceți-o pe soția lui Prescott și imobilizați-l pe Gosseyn. Patru bărbați îl înșfăcară, în timp ce trei gardieni solizi o aduseră pe femeie. Se părea că aceasta le opusese o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai puternic decât el. Yalertanul se înmuie brusc, cum cedează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]